PROBLEMA JURIDICĂ
Interdicția de audiere ca martor a unei persoane aflate în legături de interese cu o parte, prevăzută de art. 315 alin. (1) pct. 3 CPC, încalcă accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil sau exigența previzibilității normei?
Faptele relevante
O societate a ridicat excepția în apelul împotriva hotărârii prin care fusese respinsă plângerea sa împotriva unui proces-verbal de sancționare a unei contravenții prevăzute de legislația privind regimul deșeurilor. Tribunalul a sesizat Curtea Constituțională. Decizia descrie contextul procedural, dar nu stabilește că un anumit martor a depus o mărturie falsă și nu soluționează temeinicia sancțiunii contravenționale (par. 1 și 4).
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat că art. 315 alin. (1) pct. 3 CPC este constituțional în raport cu criticile formulate. Soluția păstrează regula legală și explică modul ei de aplicare; nu stabilește o listă nouă de persoane excluse și nu soluționează admisibilitatea unui martor individual.
Motivarea, pe scurt
Interdicția privind legăturile de interese pornește de la prezumția de parțialitate a unei persoane al cărei interes ar putea influența veridicitatea declarației. Ea protejează părțile și este relativă, putând fi înlăturată prin acordul lor expres sau tacit (par. 15). Tocmai din cauza acestui caracter relativ, judecătorul nu poate respinge din oficiu proba pe motivul analizat, ci numai dacă partea interesată se opune (par. 17). Instanța apreciază în concret legăturile de interese și influența lor asupra sincerității martorului, fără ca generalitatea expresiei să determine neconstituționalitatea ei (par. 18). Dacă proba a fost administrată, depoziția este apreciată împreună cu celelalte probe, ținând seama de sinceritate și de împrejurările în care martorul a cunoscut faptele (par. 19).
Ce putem învăța și ce limite are
Este utilă pentru explicarea faptului că relația cu o parte trebuie analizată în categoria juridică potrivită și în circumstanțele concrete.
Litigiul de origine este contravențional, iar decizia nu interpretează excepția pentru rude și afini în divorț prevăzută de art. 316 CPC.
Raționamentul despre acordul părților pentru interdicția analizată nu trebuie extins automat asupra descendenților ori asupra tuturor interdicțiilor de audiere.
Constatarea constituționalității este formulată în raport cu criticile prezentate; nu validează orice respingere a unui martor motivată generic prin existența unor interese.
Terminologia din 2015 privind interdicția judecătorească este istorică și nu înlocuiește verificarea normelor actuale privind tutela specială și consilierea judiciară.
Decizia nu stabilește cuantumuri ale cheltuielilor martorului și nu privește motivele medicale de neprezentare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 15
15. În privinţa interdicţiei prevăzute de art. 315 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă de a nu fi martori cei aflaţi în legătură de interese cu vreuna din părţi, criticată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta are în vedere prezumţia de parţialitate şi subiectivism a martorului care ar avea un interes ce ar putea influenţa caracterul veridic al declaraţiei acestuia. Aşadar, interdicţia persoanelor care se află în legături de interese cu vreuna din părţi este stabilită exclusiv în interesul părţilor litigante, asigurând echilibrul procesual al acestora, şi este o interdicţie relativă, care poate fi înlăturată prin convenţia, expresă sau tacită, a părţilor.
Textul în documentul-sursă ↗par. 18
18. Referitor la caracterul nedefinit al sintagmei criticate, Curtea reţine că acesta nu determină neconstituţionalitatea normei legale, instanţele de judecată având rolul de a aprecia, de la caz la caz, legăturile de interese dintre martor şi vreuna din părţi, de natură a justifica respingerea martorului propus, sinceritatea depoziţiei martorului fiind apreciată prin raportare la relaţiile juridice dintre părţi şi interesul pe care l-ar avea faţă de rezultatul procesului. Instanţa, în determinarea sferei de cuprindere normativă a sintagmei criticate, va ţine cont de evoluţiile practicii cotidiene, precum şi de dinamica realităţilor sociale şi economice care pot interveni într-o societate.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.