PROBLEMA JURIDICĂ
Poate controlul de constituționalitate al vechiului art. 4 alin. (1) să completeze reglementarea pentru situația în care copiii locuiesc în fapt la alt părinte decât cel indicat de hotărârea de încredințare?
Faptele relevante
În litigiul originar, părintele la care copiii ar fi locuit efectiv cerea restituirea alocației de la celălalt părinte. Situația este prezentată la par. 7; nu este o constatare pe fond a Curții Constituționale.
Soluția
Excepția a fost respinsă ca inadmisibilă, cu unanimitate de voturi. Dispozitivul nu soluționează pretenția civilă de restituire a alocației și nu transferă plata între părinți.
Motivarea, pe scurt
Par. 17 distinge titularitatea copilului de mecanismul încasării în redactarea legală de atunci. Par. 18 califică critica drept solicitare de completare a unei omisiuni legislative, în afara competenței Curții. Par. 19 rezervă instanțelor judecătorești interpretarea și aplicarea legii la faptele concrete.
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică limitele căii constituționale și necesitatea de a distinge dreptul copilului, persoana încasatoare și disputa de fapt ori judiciară dintre părinți.
Soluție de inadmisibilitate, nu validare pe fond a tuturor situațiilor de încasare.
Textul legal analizat a fost modificat în 2023; decizia nu înlocuiește regula actuală.
Curtea nu stabilește dacă sumele sunt cuvenite unuia dintre părinți în litigiul de origine.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 7
7. Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.906/303/2016, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție ridicată de Cezar-Andrei Călin și Sabin-Georgian Călin, prin reprezentant Cosmin Călin, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii adresate instanței de către părintele la care minorii locuiesc efectiv privind obligarea celuilalt părinte la restituirea alocației de stat încasate pentru aceștia.
Textul în documentul-sursă ↗par. 8
8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat nu are în vedere și situația în care, deși copiii au fost încredințați unuia dintre părinți, locuiesc în fapt la celălalt părinte și li se acordă întreținere de către acesta. În atare situație, prin încasarea de către celălalt părinte a sumelor de bani al căror titular este numai minorul, se produce o încălcare a drepturilor copilului, consacrate în Legea fundamentală, deoarece, în loc ca aceste sume de bani destinate exclusiv nevoilor minorului să fie folosite în acest scop, ele sunt achitate părintelui care nu se ocupă efectiv de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia și folosește aceste sume de bani în scopuri proprii. Or, minorul care se află la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească, dar care îi acordă întreținerea, nu poate beneficia de sumele de bani achitate de stat cu titlu de alocație primiți de părintele căruia i-a fost încredințat, dar care nu îi acordă întreținere. Indiferent de motivul pentru care copilul nu se află la părintele la care i s-a stabilit domiciliul conform unei hotărâri judecătorești, alocația de stat se cuvine minorilor și aceasta trebuie utilizată pentru întreținerea, îngrijirea și educarea acestora. Autorii excepției conchid în sensul că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât nu se pot bucura de drepturile lor consacrate prin Legea nr. 61/1993, care statuează expres că titular al dreptului la alocația de stat este copilul, iar nu părintele la care s-a stabilit domiciliul minorului printr-o hotărâre judecătorească.
Textul în documentul-sursă ↗par. 18
18. Curtea observă că autorii excepției de neconstitutuționalitate pornesc în argumentarea criticii de neconstituționalitate de la împrejurarea că textul de lege supus controlului nu cuprinde și situația în care, deși copiii au fost încredințați unuia dintre părinți, locuiesc în fapt la celălalt părinte și li se acordă întreținere de către acesta. Curtea constată că, astfel formulată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează o omisiune legislativă, pe care instanța de contencios constituțional nu are competența de a o complini pe calea controlului de constituționalitate, ținând cont de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Textul în documentul-sursă ↗par. 19
19. Se mai susține, totodată, că sunt încălcate drepturile fundamentale ale minorului care se află la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredințat, dar care îi acordă întreținerea. Aceasta, deoarece copilul nu poate beneficia de sumele de bani achitate de stat cu titlu de alocație, care vor fi încasate de părintele căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească, dar care, în realitate, nu îi acordă întreținere. Curtea reține că motivarea pretinsei neconstituționalități a textului de lege criticat este bazată exclusiv pe situația concretă existentă în speță, fiind prezentată prin prisma unor aspecte de fapt, particulare, ale cauzei în care a fost ridicată excepția, care țin de aplicarea legii la situația în discuție și a căror clarificare revine instanței de judecată. În acest context, Curtea reamintește că aplicarea și interpretarea legii la cazuri punctuale reprezintă apanajul instanțelor judecătorești, neputând fi realizate prin intermediul controlului de constituționalitate.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție ridicată de Cezar-Andrei Călin și Sabin-Georgian Călin, prin reprezentant Cosmin Călin, în Dosarul nr. 14.906/303/2016 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.