PROBLEMA JURIDICĂ
Poate fi înlăturată obiectiv îndoiala privind imparțialitatea prin trimiterea cauzei la altă instanță din aceeași circumscripție când o parte este judecător la curtea de apel și este constituțională cauțiunea de 1.000 lei pentru suspendarea judecății?
Faptele relevante
O societate a cerut strămutarea unui proces de la o judecătorie, invocând calitatea celeilalte părți de judecător la curtea de apel și membru al colegiului de conducere. Curtea de apel a trimis cauza la altă judecătorie din aceeași circumscripție. Excepția a pus în discuție persistența împrejurării invocate după această mutare, precum și condiția cauțiunii pentru suspendare.
Soluția
Curtea a admis critica art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi CPC: textele sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea uneia dintre părți de judecător la curtea de apel. A respins ca neîntemeiată critica sintagmei privind cauțiunea de 1.000 lei din art. 143 alin. (1), în raport cu criticile formulate.
Motivarea, pe scurt
Strămutarea garantează imparțialitatea obiectivă; instanțele trebuie să ofere garanții care exclud îndoieli legitime întemeiate pe împrejurări verificabile. Un judecător al instanței de control poate avea un ascendent obiectiv asupra instanțelor inferioare, astfel încât o mutare în aceeași circumscripție poate păstra cauza suspiciunii. Cauțiunea privește suspendarea, nu admisibilitatea strămutării, și urmărește descurajarea cererilor nefundamentate și garantarea eventualelor prejudicii. Cererea de suspendare nu influențează soluția asupra strămutării.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține cerința unor împrejurări verificabile privind imparțialitatea obiectivă și distincția între strămutare și suspendarea condiționată de cauțiune.
Nu este o hotărâre de divorț și nu stabilește că orice relație locală sau orice soluție nefavorabilă justifică strămutarea.
Regulile de competență din acea perioadă nu se aplică neapărat în prezent.
Controlul constituțional al cauțiunii nu echivalează cu acordarea suspendării într-un dosar concret.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 16
16. Referitor la noţiunea de strămutare, Curtea observă că aceasta se defineşte ca fiind acea instituţie procesuală prin care o instanţă competentă potrivit regulilor generale de competenţă va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanţe de acelaşi grad, pentru motive care pun la îndoială imparţialitatea ei. Astfel, strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.
Textul în documentul-sursă ↗par. 19
19. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, reiterând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că imparţialitatea magistratului, ca şi garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea a reţinut că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47).
Textul în documentul-sursă ↗par. 29
29. Raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că legiuitorul, prin edictarea normei legale criticate, şi-a exercitat tocmai competenţa dată în sarcina sa de textul art. 126 alin. (2) din Constituţie, ţinând cont de specificul judecării cererii de strămutare, prevăzută de art. 144 din Codul de procedură civilă. Întrucât solicitarea suspendării judecării fondului în cazul formulării unei cereri de strămutare poate fi calificată ca o faţetă a accesului liber la justiţie şi fiind vorba de o intervenţie etatică, Curtea constată că darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei, deşi nu reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de strămutare, este o condiţie prealabilă a suspendării judecării procesului de instanţa de la care se cere strămutarea.
Textul în documentul-sursă ↗par. 32
32. De altfel, Curtea mai reţine că, pe de o parte, cererea de suspendare nu are nicio înrâurire asupra soluţionării cererii de strămutare, iar, pe de altă parte, dispoziţiile legale referitoare la judecarea cererii de strămutare reglementează o procedură accelerată tocmai pentru înlăturarea eventualelor întârzieri.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.