PROBLEMA JURIDICĂ
Respectă garanțiile constituționale regimul căilor de atac și procedura specială a evacuării, inclusiv definiția ocupantului, interdicția cererii reconvenționale și restricția suspendării, în contextul criticilor invocate într-un litigiu în care autorii excepției susțineau existența unor raporturi de familie?
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată de două persoane într-o acțiune în evacuare; una acționa și în calitate de moștenitor al unui pârât. Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I civilă a sesizat CCR prin încheierea din 20 iunie 2018 (paragrafele 1 și 4). Cererea de chemare în judecată fusese formulată la 10 iulie 2017, dată relevantă pentru normele tranzitorii privind recursul (paragraful 18). Curtea constată că autorii avuseseră acces la judecata în primă instanță și în apel (paragraful 23). Existența raporturilor de familie și domiciliul în imobil apar în expunerea susținerilor autorilor excepției; decizia nu stabilește prin acestea un drept propriu de folosință (paragrafele 7 și 24).
Soluția
Dispozitivul, pct. 1: CCR respinge ca inadmisibilă excepția referitoare la art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 și la art. 898 alin. (1) CPC. Dispozitivul, pct. 2: respinge ca neîntemeiată excepția privind art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 1.034–1.045 CPC, constatând constituționalitatea lor în raport cu criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie. Dispozitivul nu atribuie locuința și nu tranșează titlul sau dreptul de ocupare al unei părți.
Motivarea, pe scurt
Considerațiile despre procedura specială, paragrafele 25–28: Curtea descrie o procedură facultativă, urgentă și contradictorie, reclamantul putând alege dreptul comun. Consideră suficient de clară definiția ocupantului și explică faptul că interdicția pretențiilor reconvenționale se justifică prin urgență și limitele dezbaterii. Pârâtul poate însă formula apărări de fond, inclusiv cu privire la titlul reclamantului, poate depune întâmpinare și își poate valorifica pretențiile într-un proces separat. Aceste considerații susțin soluția de constituționalitate; nu reprezintă o hotărâre asupra unui drept locativ individual.
Celelalte motive ale soluției: Pentru art. XVIII alin. (1), lipsesc legătura relevantă cu soluționarea cauzei și interesul criticii, deoarece procesul din 2017 era supus alin. (2), iar reglementările comparate excludeau deopotrivă recursul în materia examinată (paragrafele 18–19 și 21). Accesul la justiție nu presupune toate căile de atac, iar în speță existase control în apel asupra faptelor și dreptului (paragrafele 22–23). Pentru art. 898 alin. (1), inadmisibilitatea rezultă din absența unei motivări distincte a criticii; Curtea nu efectuează un control de fond al acelui text (paragraful 32).
Ce putem învăța și ce limite are
Alegerea procedurii și verificarea dreptului concret de ocupare rămân necesare.
Este o decizie de control constituțional, nu o soluție de atribuire, partaj sau evacuare pe fondul drepturilor individuale.
Raporturile de familie și domiciliul în imobil sunt argumente ale autorilor excepției; nu rezultă de aici un drept propriu de folosință și nici o excludere automată a procedurii speciale.
Din decizie nu rezultă că ar fi vorba despre evacuarea unui fost soț din bunul exclusiv al celuilalt; natura exactă a legăturii de familie nu este precizată.
Respingerea ca inadmisibilă a excepției privind art. 898 alin. (1) nu este o constatare a constituționalității pe fond.
Caracterul constituțional este constatat în raport cu criticile formulate; nu justifică evacuarea oricărei persoane care invocă un titlu și nu instituie o excepție locativă generală pentru lipsa altei locuințe.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 1 EXTRAS
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 28
28. Spre deosebire de acțiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor cereri reconvenționale, situație care se justifică prin caracterul urgent al soluționării cererii principale și prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condițiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum și obligația acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea a mai reținut că cererile menționate de dispoziția legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, deci nu poate emite pretenții proprii împotriva reclamantului, nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.043 și următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare și are posibilitatea de a-și formula apărările necesare. În această situație, Curtea a constatat că dispoziția legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâții nu pot fi considerați dezavantajați față de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare și suficiente pentru a-și formula apărarea (în același sens, a se vedea și Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015).
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.