PROBLEMA JURIDICĂ
Filtrul admisibilității intervenției, dobândirea calității de parte numai după admitere, atacarea încheierii odată cu fondul și cerința pertinenței probelor respectă garanțiile constituționale invocate?
Faptele relevante
Două persoane au ridicat excepția într-un dosar de apel al Tribunalului București, în cadrul căruia fusese formulată o cerere de intervenție accesorie. Instanța a sesizat CCR printr-o decizie din 13 octombrie 2020. Procesul de origine începuse în 2019.
Soluția
CCR a respins ca neîntemeiată excepția privind art. 64 alin. (3) și (4), art. 65 alin. (1) și art. 255 alin. (1) teza finală CPC, constatând constituționalitatea lor în raport cu criticile formulate. Excepția privind art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca inadmisibilă. Soluțiile figurează la pct. 1 și 2 din dispozitiv.
Motivarea, pe scurt
La par. 14, Curtea identifică obiectul controlului și reproduce forma art. 64 alin. (3)–(4) rezultată din Legea nr. 310/2018, aplicabilă procesului. La par. 22, arată că admiterea în principiu nu soluționează fondul intervenției: instanța verifică aparent interesul și, eventual, dreptul propriu, după ascultarea părților și a intervenientului. La par. 23–24, leagă regulile de competența constituțională a legiuitorului de a stabili procedura. La par. 25–26, explică de ce aprecierea admisibilității probelor nu este arbitrară și trebuie motivată în limitele criteriilor legale. Motivele de inadmisibilitate ale criticii privind Legea nr. 47/1992 sunt analizate separat în par. 16–21.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține direct distincția dintre admiterea în principiu a intervenției și judecata dreptului propriu, precum și garanțiile ascultării părților și ale controlului judiciar.
Litigiul de origine privea intervenția accesorie în apel; decizia nu soluționează o pretenție de proprietate într-un partaj.
Nu interpretează legitimarea creditorului potrivit art. 372 din Codul civil și nu impune calificarea tuturor intervențiilor creditorilor ca principale ori accesorii.
Respingerea excepției privește criticile formulate; nu este o validare a oricărui mod concret de soluționare a unei intervenții.
Din această hotărâre nu rezultă o practică unitară a instanțelor de drept comun în toate litigiile de partaj.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 1 EXTRAS
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 22
22. În continuare, referitor la prevederile art. 64 alin. (3) și (4) și ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, potrivit acestora, încheierea de admitere în principiu a cererii de intervenție va putea fi atacată odată cu fondul. În situația în care este admisă calea de atac, hotărârea pronunțată asupra fondului va fi desființată ope legis, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței care a hotărât, în mod eronat, cu privire la cererea de intervenție. Cauza va fi reluată de la momentul discutării admisibilității în principiu a cererii de intervenție. Prin admiterea în principiu, instanța nu se pronunță asupra fondului cererii, verificând numai aparent interesul și, eventual, dreptul propriu. Instanța de judecată se pronunță numai după ascultarea părților și a celui ce intervine, fiind astfel asigurate garanțiile accesului liber la justiție.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.