PROBLEMA JURIDICĂ
Renunțarea victimei la judecarea cererii formulate de procuror pentru emiterea ordinului de protecție, după abrogarea art. 43.
Faptele relevante
Sesizările conexate au apărut în proceduri de emitere și de renunțare la emitere, după modificarea legislativă. Nu privesc o revocare particulară a unui ordin în vigoare.
Soluția
Victima poate renunța la judecarea cererii formulate de procuror în numele său pentru emiterea ordinului, potrivit art. 40 alin. (3) lit. a) ori art. 34 alin. (6).
Motivarea, pe scurt
Dreptul comun procesual și actele de dispoziție ale titularului rămân aplicabile în lipsa derogării exprese. Instanța verifică eventualele presiuni și amenințări, precum și protecția necesară minorilor.
Ce putem învăța și ce limite are
Împiedică folosirea renunțării la emitere ca scurtătură pentru anularea unui ordin în vigoare.
Decizia a fost pronunțată și publicată în 2026, după abrogare; nu reînvie art. 43 și nu extinde automat dezlegarea la ceilalți titulari prevăzuți de art. 40 alin. (3).
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 23 DE EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 168
168. Chestiunea de drept s-a conturat în urma abrogării art. 43 din Legea nr. 217/2003 prin Legea nr. 232/2025 , act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, la 16 decembrie 2025 și a intrat în vigoare la 19 decembrie 2025. ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 182
182. Întrebarea adresată de către instanțele de trimitere vizează, în esență, posibilitatea victimei de a renunța la judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecție, atunci când cererea este introdusă de către procuror, după abrogarea art. 43 din Legea nr. 217/2003 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 232/2025 , respectiv pe temeiul dreptului comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 194
194. Cât privește fostul art. 43 din Legea nr. 217/2003 , abrogat în decembrie 2025, acesta nu conținea nicio derogare de la dreptul comun reprezentat de art. 93 din Codul de procedură civilă , în sensul că ar fi inserat o soluție legislativă diferită în raport cu reglementarea-cadru în materie, în privința cererii formulate de procuror în numele victimei. ...
Textul în documentul-sursă ↗Par. 194
194. Cât privește fostul art. 43 din Legea nr. 217/2003, abrogat în decembrie 2025, acesta nu conținea nicio derogare de la dreptul comun reprezentat de art. 93 din Codul de procedură civilă, în sensul că ar fi inserat o soluție legislativă diferită în raport cu reglementarea-cadru în materie, în privința cererii formulate de procuror în numele victimei.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 195
195. Prevăzând, la rândul său, că „În cazurile prevăzute la art. 40 alin. (3) și art. 34 alin. (6), victima poate renunța, potrivit prevederilor art. 406 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecție“, art. 43 nu a reprezentat altceva decât o aplicație particulară a art. 93 din cod, pentru situațiile concrete vizând cererile formulate de procuror din legea cu caracter special. La fel ca art. 93 din cod, fostul art. 43 din Legea nr. 217/2003 trimitea în mod expres la art. 406 din cod, ce reglementează renunțarea la judecată.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 196
196. Din acest motiv, chiar dacă nu ar fi existat art. 43 în legea specială, renunțarea la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție formulate de procuror ar fi fost permisă victimei în aplicarea art. 93 din Codul de procedură civilă și prin intermediul art. 2 alin. (2) din cod.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 197
197. Față de aplicabilitatea generală a dispozițiilor codului, doar dacă există dispoziții contrare este exclusă aplicarea lor în alte materii.
Textul în documentul-sursă ↗par. 198
198. Or, în mod evident, legiuitorul nu a intenționat să deroge de la art. 93 din cod , prin reglementarea specială din materia ordinului de protecție, neinserând interdicția de renunțare la judecată în cazurile prevăzute de art. 34 alin. (6) și art. 40 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 217/2003 . ...
Textul în documentul-sursă ↗Par. 198
198. Or, în mod evident, legiuitorul nu a intenționat să deroge de la art. 93 din cod, prin reglementarea specială din materia ordinului de protecție, neinserând interdicția de renunțare la judecată în cazurile prevăzute de art. 34 alin. (6) și art. 40 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 217/2003.
Textul în documentul-sursă ↗par. 199
199. În mod simetric și pentru identitate de rațiune, abrogarea art. 43 din Legea nr. 217/2003 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 232/2025 nu împiedică posibilitatea de renunțare la judecată din partea victimei, în aplicarea art. 93 din Codul de procedură civilă și prin intermediul art. 2 alin. (2) din cod , de vreme ce legiuitorul nu a introdus concomitent o dispoziție contrară. ...
Textul în documentul-sursă ↗Par. 199
199. În mod simetric și pentru identitate de rațiune, abrogarea art. 43 din Legea nr. 217/2003 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 232/2025 nu împiedică posibilitatea de renunțare la judecată din partea victimei, în aplicarea art. 93 din Codul de procedură civilă și prin intermediul art. 2 alin. (2) din cod, de vreme ce legiuitorul nu a introdus concomitent o dispoziție contrară.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 205
205. De altfel, atunci când a urmărit lipsirea de efecte a manifestării de voință a victimei, legiuitorul a reglementat în mod expres în acest sens, prin art. II al aceleiași Legi nr. 232/2025 introducându-se un text la art. 158 din Codul penal, cu următorul cuprins: „În cazul infracțiunilor prevăzute la art. 193 și art. 196 săvârșite asupra unui membru de familie, retragerea plângerii penale nu produce efecte“.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 206
206. În absența introducerii unei interdicții exprese și în privința retragerii cererii de emitere a ordinului de protecție formulate de procuror, „corijarea“ în procesul de interpretare a legii a unei eventuale deficiențe de tehnică legislativă ar echivala cu o adăugare nepermisă la lege.
Textul în documentul-sursă ↗par. 210
210. Această justificare nu împiedică a se observa însă dublarea normei de drept comun în ceea ce privește cererile formulate de procuror, în ipoteza de la lit. a) a alin. (3) din art. 40, ceea ce înseamnă că abrogarea normei redundante se impunea din rațiuni de tehnică legislativă, pentru respectarea art. 16 din Legea nr. 24/2000 . ...
Textul în documentul-sursă ↗Par. 211
211. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că, atât timp cât legiuitorul nu a inserat în mod expres și neechivoc interdicția sau limitarea de renunțare la judecată din partea victimei, eventuala neconcordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate servi ca argument în procesul de interpretare a legii pentru consacrarea legislativă a unei interdicții implicite din abrogarea normei din legea cu caracter special.
Textul în documentul-sursă ↗par. 212
212. În schimb, o atare neconcordanță poate conduce la înlăturarea aplicării dreptului comun de la caz la caz, după cum nu există vreun impediment procedural pentru ca instanța de judecată să aprecieze în situații concrete asupra caracterului întemeiat sau neîntemeiat al cererii de renunțare la judecată, dacă manifestarea de voință a părții este viciată de presiuni sau amenințări exercitate asupra sa ori a membrilor familiei și mai ales în situațiile în care există copii minori, pentru care ar trebui luate măsuri de protecție. ...
Textul în documentul-sursă ↗Par. 212
212. În schimb, o atare neconcordanță poate conduce la înlăturarea aplicării dreptului comun de la caz la caz, după cum nu există vreun impediment procedural pentru ca instanța de judecată să aprecieze în situații concrete asupra caracterului întemeiat sau neîntemeiat al cererii de renunțare la judecată, dacă manifestarea de voință a părții este viciată de presiuni sau amenințări exercitate asupra sa ori a membrilor familiei și mai ales în situațiile în care există copii minori, pentru care ar trebui luate măsuri de protecție.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 213
213. De altfel, această posibilitate de apreciere era deschisă și în perioada de activitate a art. 43 din Legea nr. 217/2003, conservându-se în aceeași paradigmă în actualul cadru legislativ.
Textul în documentul-sursă ↗par. 214
214. Se impune o ultimă observație: fără îndoială că dezlegarea chestiunii de drept coincide în substanță, în ceea ce privește cererea formulată de procuror, cu fostul art. 43 din Legea nr. 217/2003 . ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 215
215. Dezlegarea corespunde unei interpretări corespunzătoare a legii, cu respectarea normelor de tehnică legislativă, în antiteză cu varianta suprimării definitive a dreptului de a renunța la judecată, care echivalează cu o adăugare la lege, prin constatarea unei interdicții sau limitări implicite a dreptului procesual; revine legiuitorului obligația de a interveni de o manieră adecvată pentru punerea în acord a eventualei intenții de suprimare a dreptului de dispoziție procesuală al victimei cu conținutul legii. ... ... ...
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — dezlegare
Victima poate renunța la judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecție, atunci când cererea este introdusă de către procuror în numele victimei, conform art. 40 alin. (3) lit. a) sau art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — obligativitate
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: propoziția normativă
Victima poate renunța la judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecție, atunci când cererea este introdusă de către procuror în numele victimei, conform art. 40 alin. (3) lit. a) sau art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 .
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.