PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă rectificarea declarației de impunere, în temeiul art. 105 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, este limitată la erori materiale sau formale ori poate privi și materia impozabilă, baza și creanța fiscală.
Faptele relevante
O societate declarase în anii 2015–2018 turnurile de susținere ale unor turbine eoliene ca elemente impozabile în categoria clădirilor. După anularea actului normativ administrativ pe care îl considera relevant, societatea a depus declarații rectificative și a cerut noi decizii de impunere și restituirea sumelor plătite. Organul local a refuzat, arătând că societatea nu fusese parte în procesul de anulare. Tribunalul a respins cererea; în recurs s-a formulat sesizarea pentru hotărâre prealabilă (par. 10–14, în special par. 11).
Soluția
ÎCCJ admite în parte sesizarea: în termenul de prescripție pentru stabilirea creanțelor și cât timp nu s-a anulat rezerva verificării ulterioare, declarația poate fi rectificată cu privire la orice mențiune relevantă pentru materia impozabilă, baza de impunere și/sau creanța fiscală. Nu numai erorile materiale sau formale pot fi corectate. Celelalte două întrebări, privind declararea valorii zero și efectele anulării unui act normativ asupra deciziilor necontestate, sunt respinse ca inadmisibile. Dispozitivul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 15 aprilie 2025.
Motivarea, pe scurt
Art. 105 nu conține limitarea expresă la erori materiale pe care legiuitorul o folosește în art. 53. Declarația privind clădirile include identificarea bunului, nu numai valoarea lui. Îndreptarea unui conținut inexact rămâne supusă aprecierii organului fiscal și limitelor referitoare la prescripție și rezerva verificării. Curtea distinge obligația de a declara o modificare nouă de corectarea unei declarații anterioare greșite (par. 88–98, 106 și 108).
Ce putem învăța și ce limite are
Lămurește că o declarație fiscală locală cu date substanțiale greșite poate fi rectificată; art. 105 nu se reduce la simpla eroare de tastare.
Nu este o hotărâre despre partaj, indiviziune ori dreptul unui fost soț la restituire.
Nu decide fondul calificării turbinelor și nici dreptul societății la restituire în litigiul de trimitere.
Nu dezleagă pe fond întrebările respinse ca inadmisibile.
Nu înlătură obligațiile fiscale anuale corecte, termenul de contestare a deciziilor, prescripția ori limitele rezervei verificării ulterioare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 11
11. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că deține pe raza teritorială a unității administrativ-teritoriale Albești mai multe turbine eoliene, care au printre principalele elemente constitutive turnurile de susținere pe care reclamanta le-a declarat în categoria clădirilor prin declarațiile fiscale aferente anilor 2015-2018, cu indicarea valorii acestora. Ulterior anulării, prin Sentința civilă nr. 3.284/25.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. xxx/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 2.598/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. xxx/2/2015, a Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 5 din 9 septembrie 2014 și a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.210/2014 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 5/2014, reclamanta a depus declarații fiscale rectificative pentru anii 2015-2018, prin intermediul cărora a rectificat valoarea clădirilor deținute pe raza comunei Albești (valoarea rectificată ridicându-se la suma de 0,00 lei). Totodată, reclamanta a solicitat organului fiscal să emită și să îi comunice decizii de impunere/regularizare în conformitate cu valoarea declarată prin declarațiile rectificative pentru anii indicați supra, însă, printr-o adresă, comuna Albești a respins cererea reclamantei, argumentând în sensul că aceasta nu a fost parte în Dosarul nr. xxx/2/2015, astfel încât declarațiile inițiale rămân valabile.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — interpretarea art. 105 alin. (1) CPF
În interpretarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale și atât timp cât nu intervine anularea rezervei verificării ulterioare, contribuabilul/plătitorul își poate corecta declarația de impunere prin depunerea unei declarații rectificative care să se refere la orice mențiune relevantă din conținutul său pentru determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței fiscale, iar nu doar la erori materiale sau formale de consemnare.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.