PROBLEMA JURIDICĂ
Restituirea sumelor plătite de angajator salariatului, de bunăvoie și înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri executorii ulterior desființate, este conflict de muncă sau cerere de întoarcere a executării adresată instanței de executare?
Faptele relevante
Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava a sesizat Înalta Curte pentru existența unei practici divergente. Situația juridică supusă unificării presupunea plata de bunăvoie a unor sume de către angajator către salariat, înainte de sesizarea organului de executare, în baza unei hotărâri executorii de primă instanță, desființată ulterior în calea de atac. Decizia prezintă mai multe cauze și opinii, fără a stabili o creanță individuală între foști soți și fără a acorda prin dispozitiv o sumă de restituit.
Soluția
Înalta Curte a admis recursul în interesul legii și a stabilit că acțiunea angajatorului împotriva salariatului pentru restituirea sumelor achitate de bunăvoie înainte de începerea executării silite, în baza hotărârii executorii de primă instanță ulterior desființate, are natura unui conflict de muncă, întemeiat pe art. 256 alin. (1) din Codul muncii. Dispozitivul a indicat competența tribunalului, secția specializată în litigii de muncă și asigurări sociale, potrivit normelor analizate în anul 2020.
Motivarea, pe scurt
În par. 85–90, Înalta Curte explică de ce o plată inițial datorată poate deveni nedatorată prin desființarea retroactivă a temeiului ei, corelând art. 1341 cu art. 1635 CC. În par. 93–102 distinge plata de bunăvoie anterioară sesizării executorului de plata voluntară ulterioară începerii executării. Par. 104 explică caracterul alternativ al desființării titlului și al desființării executării: nu trebuie desființate ambele. Par. 107–110 leagă procedura specială de existența executării începute și a instanței de executare. Concluzia din par. 109–110 este că art. 723 și urm. CPC nu reglementează întoarcerea plății benevole anterioare declanșării executării; remediul este acțiunea în restituirea plății nedatorate, calificată potrivit raportului material relevant.
Ce putem învăța și ce limite are
Obligă la verificarea datei sesizării executorului față de data plății și sprijină delimitarea dintre întoarcerea executării și restituirea unei plăți benevole. Într-un litigiu între foști soți, această delimitare procedurală este analizată împreună cu normele civile, fără transplantarea competenței speciale de muncă.
Dispozitivul nu soluționează competența tuturor cererilor de restituire între soți sau foști soți; tribunalul de muncă nu devine competent în aceste litigii prin analogie.
Hotărârea nu stabilește un termen universal de prescripție al întoarcerii executării și nu dezleagă termenul de apel al cererii separate din art. 724 alin. (3) CPC.
Opiniile doctrinare și ale instanțelor prezentate în prima parte a deciziei nu trebuie atribuite Înaltei Curți drept soluție proprie.
Decizia ÎCCJ nr. 5/2012 (recurs în interesul legii) este discutată în contextul vechii reglementări; competența actuală pentru cererea separată se verifică în art. 724 alin. (3) și art. 651 CPC.
Din decizie nu rezultă o restituire automată a tuturor sumelor; existența, întinderea și beneficiarul pretenției concrete trebuie dovedite.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 9 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 102
102. Capitolul VIII „Întoarcerea executării“ se regăsește în setul de dispoziții generale aplicabile executării silite. Prin urmare, o interpretare sistematică a legii conduce la concluzia că instituția întoarcerii executării este incidentă în toate cazurile în care a fost demarată executarea silită prin sesizarea organului de executare, inclusiv în cazul plății voluntare, când debitorul suportă și plata cheltuielilor de executare, putând fi considerată, conform doctrinei, „un incident procedural apărut în cursul executării silite, având ca fundament dispariția temeiului măsurii de executare silită“.
Textul în documentul-sursă ↗par. 103
103. Conform art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.“
Textul în documentul-sursă ↗par. 104
104. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii reține că se impune interpretarea restrictivă a textului de lege anterior evocat, în sensul că cerința desființării titlului executoriu, prevăzută alternativ cu cea a desființării executării silite înseși, indică faptul că desființarea executării silite conferă dreptul la întoarcerea executării independent dacă titlul a fost desființat, iar desființarea titlului desființează de drept și actele de executare, conform art. 643 teza I din Codul de procedură civilă. Prin urmare, rațiunea pentru care în art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt prevăzute cele două ipoteze de aplicare a instituției întoarcerii executării se circumscrie tot existenței unui proces de executare silită în care pot fi întâlnite fie impedimente ce țin de titlul executoriu, fie impedimente ce țin de actele de executare propriu-zise.
Textul în documentul-sursă ↗par. 106
106. Mai mult, alin. (3) al art. 724 din Codul de procedură civilă, având denumirea marginală „Modalitatea de restabilire“, trimite la instanța de executare: „(...) cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. (...)“
Textul în documentul-sursă ↗par. 107
107. Or, potrivit art. 651 din Codul de procedură civilă, (1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare. (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Textul în documentul-sursă ↗par. 108
108. Față de reglementarea ce stabilește constituirea și atribuțiile instanței de executare, întoarcerea executării, în temeiul art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se poate solicita numai în condițiile în care a fost demarată o procedură de executare silită în cadrul căreia a fost desemnată deja o instanță de executare ce urmează a soluționa incidentul apărut în cursul respectivei executări, de vreme ce această cerere se soluționează de instanța competentă teritorial în funcție de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, sesizare ce implică începerea executării silite. Or, în situația plății benevole, nu există cerere de executare pe rolul unui executor judecătoresc, nici procedură de executare silită și nici „instanță de executare“, desemnată pentru rezolvarea cererii.
Textul în documentul-sursă ↗par. 109
109. Această interpretare gramaticală și sistematică a textelor de lege anterior evocate este suficientă pentru a concluziona că art. 723 și următoarele din Codul de procedură civilă, care reglementează instituția „Întoarcerii executării“, vizează procedura executării silite, și nu plata de bunăvoie făcută anterior depunerii unei cereri de executare silită la organul de executare.
Textul în documentul-sursă ↗par. 110
110. În concluzie, din interpretarea coroborată a textelor de lege din materia executării silite rezultă că normele de procedură civilă nu reglementează posibilitatea de a solicita, pe cale principală, întoarcerea executării, atunci când a fost desființat titlul în baza căruia plata s-a realizat de bunăvoie de către debitor, dacă executarea silită nu a fost demarată, fiind incidentă instituția plății nedatorate, ce implică promovarea unui proces distinct pentru restabilirea situației anterioare.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și, în consecință, stabilește că: Acțiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri judecătorești executorii, de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atrăgând competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea tribunalului - Secția specializată în litigii de muncă și asigurări sociale, conform art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.