PROBLEMA JURIDICĂ
Ce judecătorie soluționează contestația la executare propriu-zisă formulată de un debitor din titlu atunci când instanța de la domiciliul său diferă de judecătoria care a încuviințat executarea?
Faptele relevante
Sesizarea privea o practică divergentă în cazul titlurilor cu mai mulți debitori cu domicilii sau sedii diferite. Executarea fusese încuviințată prin raportare la unul dintre ei, iar ulterior un alt debitor formula contestație. Divergența privea reevaluarea instanței competente la acel moment, nu cuantumul ori plata unei creanțe individuale (par. 10 și 12–19).
Soluția
ÎCCJ a stabilit că judecătoria care a încuviințat executarea titlului este competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii din acel titlu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dezlegarea privește interpretarea art. 651 alin. (1), 666, 712, 714 și 112 CPC și este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) CPC (dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Principiul unicității instanței de executare presupune că aceeași instanță soluționează încuviințarea, contestațiile și incidentele, cu excepțiile atribuite expres altor instanțe sau organe. O pluralitate de debitori nu justifică redeterminarea instanței pentru fiecare contestație, iar interpretarea contrară ar permite soluții incompatibile asupra aceluiași raport de executare. Instanța subliniază atât regula unicității, cât și păstrarea excepțiilor legale (par. 70–73 și 79–86).
Ce putem învăța și ce limite are
Susține recomandarea practică de a identifica instanța de executare din încheierea de încuviințare și de a verifica excepția relevantă înainte de depunerea contestației.
Nu elimină excepțiile legale de competență și nu transformă orice cerere de lămurire a unui titlu judiciar în contestație propriu-zisă.
Contextul sesizării privea pluralitatea de debitori; concluzia relevantă este cea formulată în dispozitiv, cu limitele sale exprese.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 8 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 70
70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Textul în documentul-sursă ↗par. 71
71. Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.
Textul în documentul-sursă ↗par. 72
72. Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din Codul de procedură civilă, când contestația la executare poate fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuționale există o singură instanță de executare. Astfel, instanța în a cărei competență teritorială se află imobilul nu devine, în acest caz, instanță de executare, ci doar va fi judecătoria echivalentă instanței de executare (care rămâne aceeași instanță ce a încuviințat inițial executarea silită), care va fi competentă să soluționeze contestația la executare în raport cu locul situării imobilului, în cazul urmăririi silite imobiliare, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generate de bunuri imobile, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.
Textul în documentul-sursă ↗par. 80
80. Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din Codul de procedură civilă, respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare. ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 86
86. În consecință, atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. ...
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv - caracter obligatoriu
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv - dezlegarea admisă
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din Codul de procedură civilă, instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — dezlegarea admisă
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din Codul de procedură civilă, instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.