PROBLEMA JURIDICĂ
Onorariile maximale ale executorului judecătoresc stabilite prin art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 includ TVA aferentă serviciilor de executare silită sau taxa se adaugă la onorariu, în raport cu art. 670 alin. (2) CPC și regimul fiscal analizat de ÎCCJ?
Faptele relevante
Avocatul Poporului a sesizat ÎCCJ cu privire la o practică judiciară neunitară: unele instanțe considerau că plafonul onorariului executorului include TVA, iar altele admiteau adăugarea TVA la onorariul stabilit în limitele legale. Hotărârea nu privește plata pensiei de întreținere într-un dosar concret și nu stabilește cheltuieli datorate de un anumit debitor. Orientările divergente și verificarea admisibilității sunt prezentate la par. 18–24 și 48–55.
Soluția
ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că onorariile maximale ale executorului judecătoresc prevăzute de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 nu includ TVA aferentă serviciilor prestate în procedura executării silite, în sensul art. 265 din Codul fiscal, fost art. 125 din Codul fiscal din 2003. Dispozitivul declară dezlegarea obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) CPC. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 6 aprilie 2022; nu a acordat și nu a redus vreo sumă într-un litigiu individual.
Motivarea, pe scurt
ÎCCJ a distins onorariul, care reprezintă contraprestația serviciului și baza de impozitare, de TVA, impozit indirect calculat asupra acestei baze. Textele care stabilesc onorariul maximal se referă la remunerația executorului, fără a prevedea includerea TVA în plafon. În absența unei asemenea prevederi exprese, executorul nu este obligat să reducă baza de impozitare numai pentru ca suma formată din onorariu și TVA să rămână în plafonul onorariului (par. 77–84).
În cadrul normativ examinat, TVA aferentă onorariului devine o cheltuială de executare, iar suportarea sa urmează regulile art. 670 alin. (2) CPC; ÎCCJ se referă la debitor sau creditor, după caz. Stabilirea unui plafon al remunerației și calcularea transparentă a TVA păstrează previzibilitatea costurilor, potrivit instanței (par. 81, 90–91).
ÎCCJ a examinat și argumentul dedus din cauza CJUE C-214/18. A explicat că, potrivit hotărârii europene astfel analizate, dreptul național trebuie să rezolve includerea sau adăugarea TVA la onorariu; aceasta nu impune, prin ea însăși, includerea taxei în plafonul românesc (par. 85–88).
Ce putem învăța și ce limite are
Verificarea cheltuielilor de executare trebuie să distingă onorariul, TVA aplicabilă și celelalte cheltuieli. Dezlegarea rezolvă raportul dintre plafon și TVA; verificarea bazei de calcul, a plății anterioare, a actelor efectuate și a celorlalte cheltuieli rămâne separată.
Este o dezlegare generală pronunțată într-un recurs în interesul legii, fără fapte sau sume adjudecate într-un litigiu individual privind pensia de întreținere.
Decizia nu stabilește o cotă numerică de TVA pentru orice moment ulterior și nu înseamnă că fiecare executor trebuie să factureze TVA indiferent de regimul său fiscal.
Excluderea TVA din plafonul onorariului nu validează automat baza de calcul, cuantumul onorariului sau necesitatea și dovada tuturor cheltuielilor. Decizia nu soluționează efectele plății pensiei înainte de sesizarea executorului ori după aceasta și nici condițiile procedurale ale contestației sau suspendării.
Opiniile Avocatului Poporului și ale procurorului general privind includerea TVA în plafon sunt poziții susținute în procedură, contrare dezlegării adoptate de ÎCCJ; nu pot fi atribuite instanței ca soluție.
Referirea la cauza CJUE C-214/18 este limitată la analiza acesteia din considerentele ÎCCJ.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 82
82. Or, atât art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, cât și Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 folosesc noțiunea de onorariu maximal pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, care reprezintă baza de impozitare în funcție de care se calculează și căreia i se adaugă TVA-ul, și nu o altă construcție semantică care să impună concluzia că în aceasta ar fi incluse toate taxele și impozitele, inclusiv TVA.
Textul în documentul-sursă ↗par. 83
83. Prin aplicarea regulilor de interpretare gramaticală, ținând seama de sintaxa și morfologia propoziției, de topica și semantica termenilor sau expresiilor utilizate, rezultă că textele normative anterior menționate ce fac obiectul interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă în mod exclusiv la stabilirea onorariilor executorilor judecătorești, respectiv a celor maximale, ce constituie contraprestația obținută, căreia urmează a i se adăuga taxa prevăzută de art. 265 din Codul fiscal pentru a se stabili suma finală ce urmează a fi suportată de debitor sau creditor, după caz.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — dezlegare
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a celor ale Ordinului ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, cu modificările ulterioare, și a dispozițiilor art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabilește că: Onorariile maximale ale executorului judecătoresc, astfel cum sunt stabilite de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și de Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006, nu includ și taxa pe valoarea adăugată prevăzută de art. 265 din Codul fiscal (fostul art. 125 din Codul fiscal din 2003), aferentă serviciilor prestate de acesta în cadrul procedurii de executare silită.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.