PROBLEMA JURIDICĂ
În cadrul normativ examinat în 2012, recursul împotriva ordonanței președințiale prin care se dispunea plasamentul copilului în regim de urgență era supus termenului de cinci zile din art. 582 alin. (1) din vechiul CPC sau termenului de zece zile din art. 128 din Legea nr. 272/2004, în numerotarea de atunci?
Faptele relevante
Procurorul general a sesizat ÎCCJ pentru unificarea practicii privind termenul căii de atac împotriva ordonanțelor de plasament în regim de urgență. Unele instanțe indicau zece zile de la comunicare, iar altele aplicau cele cinci zile și punctele de pornire diferențiate din procedura ordonanței președințiale. Hotărârea examinează această divergență de interpretare. Nu individualizează situația unei familii și nu soluționează, prin dispozitiv, plasamentul unui anumit copil (partea introductivă, paragraful 5; considerente, secțiunile 1–3).
Soluția
ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit, pentru normele interpretate în 2012, că ordonanța de plasare a copilului în regim de urgență era supusă recursului în cinci zile de la pronunțare, dacă se dăduse cu citarea părților, și de la comunicare, dacă se dăduse fără citarea lor. Soluția se întemeiază pe art. 582 alin. (1) din vechiul CPC, în corelare cu art. 94 alin. (3) și art. 129 din Legea nr. 272/2004 în numerotarea de atunci (dispozitiv, paragraful 2).
Motivarea, pe scurt
ÎCCJ a pornit de la completarea legii speciale cu procedura civilă în privința aspectelor pe care legea specială nu le reglementa. Norma privind plasamentul de urgență pe cale de ordonanță nu stabilea propriul termen al căii de atac; de aceea, se aplica termenul procedurii ordonanței. Curtea a corelat separat vechiul art. 128 cu vechiul art. 127 alin. (1), referitor la hotărârea asupra fondului, și a limitat termenul de zece zile la acele hotărâri. Distincția este explicită în considerente, secțiunea 6, paragraful 10. Paragrafele 6–9 explică raportul dintre norma specială și CPC. Paragraful 11 precizează că punctul de pornire depinde de judecarea cu sau fără citare, fără a confunda această distincție cu însăși legalitatea citării.
Ce putem învăța și ce limite are
Explică originea distincției dintre termenul căii de atac împotriva ordonanței de urgență și cel împotriva hotărârii pe fond.
Dezlegarea privește cadrul vechiului CPC; ea nu stabilește prin ea însăși calea de atac actuală și nu interpretează art. 1000 din noul CPC.
Termenul de zece zile privind hotărârea asupra fondului este analizat distinct.
Nu stabilește calculul termenelor de cinci zile în care DGASPC trebuie să sesizeze instanța după dispoziția directorului ori executarea ordonanței.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Dispozitiv, paragraful 2
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, raportat la art. 129 din acelaşi act normativ, ordonanţa preşedinţială prin care se dispune măsura plasării copilului în regim de urgenţă este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, conform art. 582 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗Considerente, secțiunea 6, paragraful 10
Acest din urmă text trebuie interpretat prin coroborare cu art. 127 alin. (1) din aceeaşi lege, care îl precedă şi care stabileşte că hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă. Ca atare, termenul de recurs de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 128 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, este incident numai în cazul hotărârilor date asupra fondului, în materia reglementată prin Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, mențiunea caracterului obligatoriu în cadrul normativ din 2012
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.