Cerere de chemare în judecată
Cererea prin care o persoană, numită reclamant, sesizează instanța competentă împotriva altei persoane, numite pârât, pentru apărarea drepturilor sale.
Pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prin sesizarea instanței competente cu o cerere de chemare în judecată. Cel care formulează cererea se numește reclamant, iar cel chemat în judecată se numește pârât.
Cererea care nu cuprinde numele și prenumele oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ori semnătura părții sau a reprezentantului ei este nulă, în condițiile legii.
Când cererea nu îndeplinește cerințele legale, reclamantului i se comunică în scris lipsurile. El trebuie să facă completările sau modificările dispuse în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii.
APARE ȘI CA cererea de chemare în judecată · cererii de chemare în judecată
Ghiduri în care apare
Cererea de divorț la instanță: unde se depune și ce acte trebuie →Cererea de divorț cu lipsuri: completarea și anularea →Cererea de partaj la instanță: cine participă și apărarea →Am primit cererea de divorț: întâmpinarea și cererile proprii →Din textul legii
Vezi textul citat
(1) Pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prin sesizarea instanței competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței poate fi făcută și de alte persoane sau organe.
Vezi textul citat
(3) Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numește reclamant, iar cel chemat în judecată se numește pârât.
Vezi textul citat
(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile.
Vezi textul citat
(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).
Informațiile nu constituie consultanță juridică.