Procură (împuternicire)
Înscrisul prin care o persoană împuternicește pe altcineva să o reprezinte, de exemplu la notar sau în instanță.
Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numește procură. Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși.
Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare și de administrare.
În divorțul prin acordul soților cerut instanței, cererea este semnată de ambii soți sau de un mandatar comun, cu procură specială autentică.
APARE ȘI CA procură specială · procură autentică · procură generală · mandatar cu procură · împuternicit cu procură
Ghiduri în care apare
Procura de la consulat pentru proceduri de familie →Avocatul sau alt reprezentant în procesul de divorț →Procura la bancă și actualizarea datelor după separare →Cererea de divorț la instanță: unde se depune și ce acte trebuie →Din textul legii
Vezi textul citat
(2) Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numește procură.
Vezi textul citat
(2) Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului față de terți, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Vezi textul citat
(1) Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare și de administrare.
Vezi textul citat
(1) În cazul în care cererea de divorț se întemeiază, în condițiile prevăzute de Codul civil , pe acordul părților, ea va fi semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soților, potrivit legii.
Informațiile nu constituie consultanță juridică.