PROBLEMA JURIDICĂ
Poate cetățenia comună a soților fundamenta un for distinct de reședința obișnuită și se poate selecta o singură cetățenie comună efectivă?
Faptele relevante
Soții aveau cetățenie maghiară și franceză, locuiau în Franța, iar în Ungaria fusese pronunțat divorțul. În Franța se discuta recunoașterea lui și competența instanțelor maghiare. Hotărârea reproduce în pct. 19 informația că sentința maghiară devenise definitivă; hotărârea nu descrie însă toate etapele ulterioare ale procedurii franceze.
Soluția
Criteriile articolului 3 sunt alternative, fără ierarhie. În situația dublei cetățenii comune, competența nu se reduce la statul unei singure cetățenii considerate efective; cetățenia comună poate întemeia competența ambelor state.
Motivarea, pe scurt
Curtea pornește de la formularea criteriilor și de la scopul oferirii mai multor foruri. Adăugarea unei condiții de cetățenie efectivă ar restrânge criteriul fără suport în regulament și ar crea dificultăți de previzibilitate.
Ce putem învăța și ce limite are
Poate cetățenia comună a soților fundamenta un for distinct de reședința obișnuită și se poate selecta o singură cetățenie comună efectivă?
Nu decide ce lege se aplică fondului divorțului.
Nu justifică două reședințe obișnuite simultane; hotărârea IB (C-289/20) tratează ulterior această problemă.
Nu conferă competență pentru copil numai prin cetățenia părinților.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 9 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 16
16 În 1979, domnul Hadadi și doamna Mesko, ambii de cetățenie maghiară, s-au căsătorit în Ungaria. În 1980, aceștia au emigrat în Franța, unde, conform deciziei de trimitere, locuiesc și în prezent. În 1985, au dobândit cetățenia franceză prin naturalizare, astfel încât amândoi au cetățenia maghiară și franceză.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 48
48 În acest context, articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 prevede mai multe criterii de atribuire a competenței, între care nu este stabilită o ierarhie. Toate criteriile obiective enunțate la respectivul articol 3 alineatul (1) sunt alternative. Având în vedere obiectivul regulamentului menționat care vizează garantarea securității juridice, articolul 6 din acesta prevede, în esență, că acele competențe definite la articolele 3-5 din același regulament au un caracter exclusiv.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 49
49 Prin urmare, sistemul de repartizare a competențelor instituit de Regulamentul nr. 2201/2003 în materia desfacerii legăturii matrimoniale nu urmărește să excludă competențe multiple. Dimpotrivă, coexistența mai multor instanțe competente, fără a fi stabilită o ierarhie între ele, este prevăzută în mod expres.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 50
50 În acest sens, în timp ce criteriile enumerate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat se întemeiază în diverse privințe pe reședința obișnuită a soților, criteriul enunțat în același alineat litera (b) este cel al „cetățeniei celor doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, a statului «domiciliului» comun”. Astfel, în afara cazului celor din urmă două state membre, instanțele celorlalte state membre a căror cetățenie o dețin soții sunt competente să soluționeze acțiuni în materia desfacerii legăturii matrimoniale.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 51
51 Cu toate acestea, nimic din cuprinsul respectivului articol 3 alineatul (1) litera (b) nu lasă să se deducă faptul că numai cetățenia „efectivă” poate să fie luată în considerare în cadrul punerii în aplicare a acestei dispoziții. Astfel, aceasta, în măsura în care reține cetățenia drept un criteriu de competență, privilegiază un element de legătură univoc și ușor de pus în aplicare. Dispoziția respectivă nu prevede alt criteriu aferent cetățeniei, cum ar fi, în special, efectivitatea acesteia din urmă.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 52
52 Pe de altă parte, o interpretare în temeiul căreia numai o cetățenie „efectivă” ar fi susceptibilă să fie luată în considerare în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 nu poate avea un fundament în finalitățile acestei dispoziții sau în contextul în care se inserează.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 53
53 Astfel, pe de o parte, o asemenea interpretare ar avea ca efect să restrângă alegerea de către justițiabili a instanței competente, în special în cazul exercitării dreptului la libera circulație a persoanelor.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 54
54 Mai precis, având în vedere că reședința obișnuită ar constitui un element esențial în vederea determinării cetățeniei celei mai efective, criteriile de atribuire a competenței prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 s-ar suprapune deseori. În fapt, aceasta ar presupune să se stabilească, în privința persoanelor care au mai multe cetățenii, o ierarhie a criteriilor de atribuire a competenței edictate de dispozițiile alineatului (1) menționat, deși o astfel de ierarhie nu se deduce din cuprinsul acestui alineat. În schimb, un cuplu care are numai cetățenia unui stat membru ar fi întotdeauna în măsură să sesizeze instanțele acestuia, chiar dacă reședința obișnuită a acestuia nu ar mai fi situată în acest stat de mai mulți ani și nu ar mai exista decât puține elemente de legătură reală cu acesta din urmă.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 56
56 Este adevărat că, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003, pot fi competente instanțele din mai multe state membre în cazul în care persoanele interesate posedă mai multe cetățenii. Cu toate acestea, după cum au arătat Comisia, precum și guvernele francez, maghiar și slovac, în ipoteza în care instanțe din mai multe state membre ar fi sesizate în temeiul acestei dispoziții, conflictul de competență ar putea să fie soluționat prin aplicarea normei enunțate la articolul 19 alineatul (1) din același regulament.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.