Divorțul internațional: instanța competentă și procesele paralele

Instanța competentă pentru un divorț internațional se stabilește prin legăturile reale ale soților și regulile aplicabile statelor implicate. Cetățenia română comună poate permite divorțul în România chiar dacă ambii locuiesc în străinătate; locul nunții nu este, singur, un temei european. Procesele paralele din UE și cele din Moldova urmează mecanisme diferite. Ghidul arată cum alegi judecătoria după stabilirea jurisdicției, cum pregătești o cerere individuală când celălalt nu cooperează și cum invoci competența într-un dosar deja început. [8][150][33][50][82][57][32]

ACTUALIZAT: 29 octombrie 2026
TIMP DE CITIRE: 31 de minute
CATEGORIE: Divorțul și patrimoniul cu elemente internaționale

Cuprins · 19 secțiuni

01Cui se adresează
02Mai întâi statul competent, apoi instanța din acel stat
03Ce reguli europene se aplică și de când
04Cele șapte temeiuri europene pentru divorț
05Doi soți români care locuiesc în Germania
06Revenirea recentă în România și dovada reședinței obișnuite
07Când pot fi folosite regulile interne române
08Alegerea judecătoriei din România
09Fișa de inițiere când ambii soți sunt în străinătate și unul refuză participarea
10Două procese de divorț în state UE: cine continuă
11Procesele despre același copil au propriile condiții
12Un divorț paralel într-un stat neacoperit de regulile UE
13Tratatul România–Republica Moldova: cazurile de competență
14Cum ridic problema competenței dacă divorțul a început în Moldova?
15Obiecția în România și dosarul de probe pentru competență
16Termene și repere
17Lista de pași
18Întrebări frecvente
19Surse și trimiteri

✓ SE APLICĂ DACĂ

Persoane și familii cu legături în mai multe state care stabilesc unde pot introduce sau contesta un divorț.
Alegerea judecătoriei române după stabilirea competenței internaționale.
Procese matrimoniale ori de răspundere părintească paralele în state UE participante și coordonarea divorțului în relația România–Moldova.

✕ NU ACOPERĂ

Fondul complet al divorțului, partajul, întreținerea și procedura integrală a comunicării ori reprezentării.
Soluționarea unui dosar individual fără faptele și actele acestuia.
Regimuri tranzitorii individuale ale unor proceduri foarte vechi și instrumente de protecție a copilului în raporturile cu state terțe.

Mai întâi statul competent, apoi instanța din acel stat

Un divorț cu legături în mai multe țări nu trebuie introdus automat în România. Uneori sunt competente instanțele mai multor state, iar alegerea este limitată de existența unui proces anterior. Pentru divorț, criteriile europene includ reședința obișnuită și cetățenia comună a soților; pentru un dosar paralel există reguli distincte. [7][9][8][33]

Separă de la început patru întrebări:

Întrebarea	Ce stabilește	Regula de pornire
În ce stat poate fi judecat divorțul?	Competența internațională	Regulamentul (UE) 2019/1111 (Bruxelles IIb); tratatele aplicabile; dreptul intern numai în limitele permise. [7][15][45]
Care judecătorie din România?	Competența internă	Articolul 915 din Codul de procedură civilă (CPC), după ce există un temei pentru jurisdicția română. [56][57]
Ce lege stabilește condițiile divorțului?	Legea aplicabilă fondului	Normele de conflict, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 (Roma III) în domeniul său. Competența română nu impune automat legea română. [41][42]
Ce efect are o hotărâre străină?	Recunoașterea, iar unde este cazul executarea	Este o analiză distinctă; în UE există recunoaștere fără procedură specială ca regulă, iar tratatul cu Moldova are propriile dispoziții. [38][74][75]

Pentru o acțiune civilă internațională în general, identifică mai întâi obiectul fiecărei cereri și instrumentul care îl reglementează. Nu aplica automat regulile divorțului unui partaj, unei cereri de întreținere sau unui litigiu comercial. Bruxelles IIb delimitează materia matrimonială și răspunderea părintească; considerentul 9 exclude din regimul divorțului cauzele desfacerii căsătoriei și efectele patrimoniale. Articolul 1065 din CPC păstrează prioritatea dreptului UE, a tratatelor și a legilor speciale față de regulile generale române. [1][2][3][45]

Fișa inițială trebuie să cuprindă: ce anume ceri, cetățenia sau cetățeniile fiecărui soț, locurile în care trăiesc efectiv, datele mutărilor, ultima reședință comună, existența unei cereri comune și orice dosar deja deschis. Aceste date se confruntă cu criteriile legale; o preferință pentru o anumită țară nu ține locul lor. [9][10][11][12][13][14][8][29]

Ce reguli europene se aplică și de când

Pentru procedurile inițiate începând cu 1 august 2022, instrumentul principal analizat aici este Regulamentul (UE) 2019/1111, numit Bruxelles IIb. Pentru hotărârile din proceduri începute înainte de această dată, care intră în domeniul său de aplicare, articolul 100 alineatul (2) menține Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Data pronunțării hotărârii, singură, nu mută un dosar vechi în noul regim. [39][40]

Referirile din ghid la procese în două state UE presupun că ambele state sunt acoperite de regulament. Danemarca nu participă. Pentru un stat neacoperit, precum Republica Moldova în relația analizată mai jos, nu se preia mecanic regula europeană a celei de-a doua instanțe sesizate; se identifică tratatul și normele de procedură aplicabile. [4][33][45][70][71]

Competența și legea aplicabilă rămân separate. România este între statele autorizate să participe la cooperarea privind legea aplicabilă divorțului. Roma III nu înlocuiește normele de competență și poate desemna inclusiv legea unui stat neparticipant. De exemplu, cetățenia română comună poate fundamenta jurisdicția română, dar nu elimină criteriul reședinței obișnuite comune din normele privind legea aplicabilă în lipsa unei alegeri valabile. [44][41][42][155][43][8][154]

Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauzele Hadadi, IB, MPA, BM/LO și A/B, folosite în secțiunile următoare, interpretează vechiul Regulament 2201/2003. Relevanța lor este limitată la noțiunile și criteriile corespunzătoare păstrate în Bruxelles IIb; ele nu înlocuiesc verificarea textului actual, mai ales în materia copilului. Sunt hotărâri de interpretare a dreptului UE, nu hotărâri prin care CJUE pronunță divorțul părților. [103][115][126][119][134][7][33]

Cele șapte temeiuri europene pentru divorț

Articolul 3 permite sesizarea instanțelor statului care îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile următoare. Criteriile sunt alternative: nu trebuie epuizată reședința pârâtului înainte de a folosi cetățenia comună. Hotărârea Hadadi explică lipsa unei ierarhii între aceste temeiuri. [7][103][104]

Temei	Condiția concretă la sesizare	Ce trebuie stabilit
Reședința obișnuită a ambilor soți	Ambii au centrul obișnuit al vieții în statul respectiv.	Situația efectivă a fiecăruia, nu numai adresa înscrisă într-un act. [9][115]
Ultima reședință obișnuită comună	Unul dintre soți încă locuiește în acel stat, păstrându-și acolo reședința obișnuită.	Unde a fost ultima reședință comună și dacă unul a rămas acolo; o prezență întâmplătoare nu este suficientă. [10][122]
Reședința obișnuită a pârâtului	Soțul împotriva căruia este formulată cererea are reședința obișnuită acolo.	Adresa de comunicare și realitatea reședinței sunt chestiuni distincte. [11][32]
Cererea comună	Unul dintre soți are reședința obișnuită în statul sesizat.	Trebuie să existe realmente o cerere comună; refuzul celuilalt nu poate fi tratat ca acord. [12]
Reședința reclamantului și un an	Reclamantul are reședința obișnuită acolo și a locuit acolo cel puțin un an imediat înainte de cerere.	Reședința obișnuită pe întreg intervalul, prin coroborarea explicată în secțiunea 5; nu simpla prezență fizică. [13][167]
Reședința reclamantului și șase luni	Reclamantul a avut reședința obișnuită acolo pe întreaga perioadă de cel puțin șase luni imediat anterioară cererii și este cetățean al acelui stat.	Toate condițiile sunt cumulative; simpla cetățenie a reclamantului nu ajunge. [14][125]
Cetățenia comună	Ambii soți au cetățenia statului sesizat.	Cetățenia fiecăruia; nu se cere prin acest temei revenirea în țară ori o perioadă de locuire acolo. [8][105][110]

În aplicarea la România, „cetățenie” are sensul obișnuit al legăturii juridice cu statul român. Pentru Irlanda, articolul 2 alineatul (3) înlocuiește cetățenia cu noțiunea juridică de „domiciliu” din sistemul respectiv; aceasta nu se confundă cu simpla adresă administrativă. [6]

Locul încheierii căsătoriei nu este un temei autonom în această listă. Faptul că nunta a avut loc în România, că certificatul este românesc sau că actul a fost transcris aici nu dovedește singur competența europeană a instanțelor române. Aceste fapte nu apar în lista articolului 3; asta nu înseamnă că locul căsătoriei este irelevant în orice regim juridic posibil. [150][9][10][11][12][13][14][8]

Dacă se ajunge legitim la regulile interne române, unele dispoziții privesc acte de stare civilă sau cereri de divorț în configurații precis delimitate. De exemplu, articolul 1079 punctul 5 din CPC cere ca, la introducerea cererii, ambii soți să domicilieze în România, iar unul dintre ei să fie cetățean român sau apatrid. Aceste norme nu transformă locul căsătoriei într-un criteriu universal și nu înlătură filtrul dreptului UE. [53][54][55][45][15][16]

Doi soți români care locuiesc în Germania

Nu sunt obligați să divorțeze în România. Dacă ambii au reședința obișnuită în Germania, instanțele germane pot fi competente prin acest criteriu. Dacă ambii sunt cetățeni români, instanțele române pot fi competente prin cetățenia comună. Cele două temeiuri pot coexista. [9][8][104]

Pentru temeiul cetățeniei comune române nu trebuie să se mute mai întâi în România și să aștepte șase luni. Condiția de șase luni aparține altui temei, bazat pe reședința reclamantului. Dacă numai unul este cetățean român, nu se poate folosi automat temeiul cetățeniei comune; trebuie identificat un alt criteriu aplicabil. [8][14]

În Hadadi, Curtea a analizat situația soților cu aceleași două cetățenii, franceză și maghiară. [162] A exclus selectarea unei singure cetățenii comune „efective” pentru eliminarea celeilalte competențe. Pentru tine contează că existența unor legături mai puternice cu statul de locuire nu șterge, prin ea însăși, criteriul cetățeniei comune prevăzut de regulament. [106][107][108][109][110]

Înainte de alegere, stabilește dacă există deja un proces de divorț, separare de drept sau anulare și la ce dată a fost sesizată instanța. Dacă există copii, competența asupra răspunderii părintești se analizează separat; instanța competentă pentru divorț nu devine automat competentă pentru copil. [29][33][17][18]

Revenirea recentă în România și dovada reședinței obișnuite

Revenirea recentă nu produce nici o interdicție generală, nici o competență automată. Începe cu toate criteriile articolului 3. Dacă ambii soți sunt români, cetățenia comună poate fundamenta cererea fără o așteptare de șase luni. Dacă pârâtul are reședința obișnuită în România, acesta este un alt temei distinct. Perioadele de șase luni sau de un an devin decisive când invoci unul dintre cele două temeiuri speciale bazate pe reședința reclamantului, de la articolul 3 litera (a) punctele (v) și (vi). Ele nu se adaugă temeiului cetățeniei comune sau criteriului cererii comune. [12] [8][11][14][13]

Reședința obișnuită este o situație de fapt. În IB, CJUE a legat-o de voința persoanei de a-și stabili centrul obișnuit al intereselor într-un loc și de o prezență suficient de stabilă acolo. O persoană care își împarte viața între două state nu are, pentru acest criteriu al divorțului, două reședințe obișnuite simultane. Aceasta nu elimină un alt temei, precum cetățenia comună. [113][115][116][118][111][112]

Organizează probele într-o cronologie: locuința efectivă, durata și continuitatea locuirii, activitatea profesională, legăturile familiale și sociale, mutarea bunurilor personale și explicația șederilor în alt stat. Contractul de închiriere, înregistrările administrative ori documentele de muncă sunt utile prin ceea ce dovedesc în ansamblu; niciunul nu înlocuiește singur analiza vieții efective. Aceasta este o modalitate practică de aplicare a criteriilor din IB, nu o listă legală închisă de acte obligatorii. [114][165][166][115][116][117][169]

Pentru temeiul de șase luni, BM/LO precizează că reclamantul trebuie să fi avut reședința obișnuită în statul sesizat pe întreaga perioadă minimă, nu doar să fi fost fizic prezent și să fi dobândit reședința obișnuită chiar înaintea cererii. În speță, instanța națională constatase că afirmația reclamantului privind mutarea în Germania nu înlocuia dovada întregii perioade cerute. [163][164] [120][121][122][123][124][125]

Perioada se raportează înapoi de la data introducerii cererii. Nu este un termen de prescripție și nu începe prin simpla emitere a unui act de identitate. Pentru varianta de șase luni trebuie dovedită și cetățenia română; pentru varianta de un an, articolul 3 litera (a) punctul (v) nu cere cetățenia statului sesizat. Pentru varianta de un an, analiza are în vedere reședința obișnuită pe întreg intervalul invocat, prin coroborarea articolului 3 litera (a) punctul (v) cu raționamentul BM/LO asupra reședinței. Dispozitivul acelei hotărâri privește însă expres varianta de șase luni, nu pe cea de un an. [14][13][119][125][167]

Dacă perioada necesară nu este îndeplinită, concluzia privește acel temei. Poate exista un alt criteriu deja îndeplinit, care trebuie motivat distinct. Depunerea unei cereri premature, fără alt temei valabil, nu este remediată doar prin faptul că timpul trece până la primul termen. [9][10][11][8][14][125]

Când pot fi folosite regulile interne române

Faptul că soții locuiesc în afara Uniunii nu permite trecerea directă la Codul de procedură civilă. Potrivit articolului 6 alineatul (1) din Bruxelles IIb, competența reziduală națională este deschisă, sub rezerva alineatului (2), când nicio instanță dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 sau 5. Trebuie analizate criteriile în ansamblul statelor participante, nu numai în România. [15]

Există o limită suplimentară: soțul care are reședința obișnuită într-un stat membru sau cetățenia unui stat membru poate fi chemat în judecată într-un alt stat membru numai pe temeiurile articolelor 3–5. MPA arată de ce contează expresia „alt stat”: în lipsa competenței europene, instanțele statului de cetățenie al pârâtului nu sunt împiedicate prin această protecție să examineze propriile temeiuri naționale. [16][126][127][128][129][130]

După acest filtru și după analiza unui eventual tratat aplicabil, Codul român oferă temeiuri generale și speciale. Regula generală pornește de la domiciliul pârâtului în România și, numai în lipsa domiciliului, de la reședința sa obișnuită. Textele speciale privind persoana, starea civilă ori divorțul trebuie avute în vedere cu toate condițiile lor. Nu este suficient să fie ales un fragment favorabil din cod, ignorând instrumentul european. [45][46][53][54][55][15][16]

Articolul 1070 reglementează excepțional un for de necesitate: trebuie să existe o legătură suficientă cu România și să se dovedească imposibilitatea introducerii cererii în străinătate ori faptul că nu se poate pretinde în mod rezonabil introducerea ei acolo. Nu este o opțiune bazată numai pe comoditate, cost sau preferință. Nici această normă nu poate fi folosită pentru a ocoli dreptul UE; partea din MPA despre forul de necesitate al întreținerii nu creează un temei general de divorț. [47][45][15][16]

Instanța română verifică din oficiu competența internațională. Dacă nicio instanță română nu este competentă, cererea se respinge ca nefiind de competența jurisdicției române, sub rezerva forului de necesitate. Această soluție nu înseamnă că judecătorul român transferă dosarul unei instanțe străine. [48]

Alegerea judecătoriei din România

Această etapă începe numai după identificarea temeiului de competență internațională. Articolul 915 din CPC stabilește următoarea ordine pentru divorț: judecătoria ultimei locuințe comune, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția ei; dacă nu a existat locuință comună ori niciunul nu mai locuiește în acea circumscripție, judecătoria locuinței pârâtului; dacă pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, judecătoria locuinței reclamantului. [56]

Dacă niciunul dintre soți nu are locuința în România, ei pot conveni expres asupra oricărei judecătorii din țară. În lipsa acestui acord, competența aparține Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București. Nu este necesar să obții acordul celuilalt pentru a folosi această regulă subsidiară; lipsa acordului activează chiar soluția prevăzută de lege. [57]

Nu echivala tăcerea celuilalt soț, simpla neprezentare sau faptul că nu a formulat încă o obiecție cu acordul expres. Dacă invoci o alegere comună a judecătoriei, păstrează dovada manifestării clare a voinței ambilor. Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut ca acordul să fie exprimat expres, prin Decizia nr. 20 din 24 octombrie 2016 (recurs în interesul legii); această hotărâre explică istoric soluția, dar privea forma anterioară modificării din 21 decembrie 2018. Pentru regula actuală, temeiul direct este articolul 915 alineatul (2); articolul 518 reglementează încetarea aplicabilității unei decizii în interesul legii la modificarea dispoziției interpretate. [57][149][67][66]

„Locuința” folosită pentru alegerea judecătoriei și „reședința obișnuită” din criteriile europene trebuie demonstrate în analiza lor proprie. Faptul că într-un act românesc figurează o adresă nu rezolvă singur stabilirea centrului efectiv al vieții într-un stat. [56][57][115][116]

Pentru întocmirea cererii și anexele procedurale, continuă cu Cererea de divorț la instanță: unde se depune și ce acte trebuie. Cererea de divorț se însoțește de copia certificatului de căsătorie și, dacă este cazul, de copiile certificatelor de naștere ale copiilor minori; acestea nu substituie dovezile necesare temeiului internațional invocat. [58][8][14]

Fișa de inițiere când ambii soți sunt în străinătate și unul refuză participarea

Punctul de pornire este limitat: ambii soți locuiesc în străinătate, iar unul declară sau manifestă că nu vrea să participe. Din această informație nu rezultă țara competentă, cetățeniile, existența unui dosar anterior, refuzul divorțului în sine sau necunoașterea adresei sale. Completează fișa înainte de a alege calea procedurală; criteriile unei cereri individuale trebuie stabilite independent de cooperarea celuilalt. [151][11][12][8][33]

Rubrica fișei	Ce se consemnează concret	Acte sau informații utile
Statele implicate	Țara în care trăiește fiecare soț și data de la care se află acolo.	Cronologia locuirii; contracte, documente de muncă, înregistrări și alte probe ale vieții efective. [9][115][116]
Cetățeniile	Toate cetățeniile fiecăruia, fără a deduce cetățenia din locul nașterii sau al căsătoriei.	Documentele care atestă cetățenia invocată pentru temeiul ales. [8][110]
Ultima reședință obișnuită comună	Statul, perioada și dacă unul dintre soți mai locuiește acolo.	Dovezile locuirii comune și ale situației actuale. [10]
Dosare deja deschise	Instanța, țara, obiectul, numărul dosarului, momentul sesizării și stadiul.	Cererea, dovada depunerii sau a comunicării, încheierile și eventualele hotărâri. [29][30][33][50]
Ce anume refuză celălalt soț	Acordul la divorț, prezentarea fizică, semnarea unei cereri comune sau alt comportament concret.	Formularea exactă a răspunsului și faptele observate; fără presupuneri despre adresă. [68][12][59]
Adresa pentru comunicare	Adresa efectiv cunoscută și sursa informației; separat, eventualele dificultăți de comunicare.	Înscrisuri recente, comunicări returnate și informațiile concrete disponibile. [32][61]
Instanța română, dacă există temei	Locuințele relevante pentru articolul 915 și existența unui acord expres asupra judecătoriei.	Dovezi de locuință; dovada acordului, numai dacă acesta există. [56][57]
Participarea reclamantului	Posibilitatea prezentării și situația de reședință în străinătate.	Documentele justificative și împuternicirea corespunzătoare reprezentării: procura în forma cerută pentru mandatar, respectiv împuternicirea avocatului. [59][60][158][159]

Clasificarea refuzului produce soluții diferite. Lipsa acordului înseamnă că nu poți construi competența pe o cerere comună inexistentă și nici folosi divorțul prin acord ca și cum ar exista consimțământ. Ea nu exclude prin sine o cerere individuală întemeiată, de exemplu, pe cetățenia comună sau pe reședința pârâtului. Dacă legea română este aplicabilă fondului, articolul 373 litera b) din Codul civil permite cererea pentru motive temeinice, cu îndeplinirea condițiilor sale; admiterea trebuie dovedită, nu rezultă automat din refuz. [12][8][11][68][69][41][42]

Refuzul prezenței fizice se analizează separat. În fața instanțelor române de fond, regula este înfățișarea personală, cu excepțiile articolului 921, între care reședința în străinătate; în aceste situații este permisă înfățișarea prin reprezentantul prevăzut de lege. Reclamantul trebuie să își organizeze propria participare: în primă instanță, absența sa nejustificată, când se prezintă numai pârâtul, atrage respingerea cererii ca nesusținută. [59][60]

O problemă de comunicare a actelor nu se deduce din refuzul participării. Dacă pârâtul cu reședința obișnuită în alt stat nu se prezintă, trebuie respectate garanțiile comunicării în timp util și ale apărării. Articolul 19 alineatul (1) prevede suspendarea până la verificarea primirii în timp util ori a tuturor măsurilor necesare; în situațiile alineatelor (2) și (3) se aplică regimul special de comunicare la care acestea trimit. Procedura concretă urmează instrumentul de comunicare aplicabil. Nici refuzul, nici absența nu dispensează instanța de controlul apărării și al citării. [32][152][153][61]

Rezultatul fișei se formulează condiționat, astfel:

Temei internațional: [norma și factorul de legătură], dovedite prin [actele]. Acest temei [permite cerere individuală / presupune cerere comună]. Proces anterior: [nu este identificat / instanță, dată, obiect și stadiu], cu efectul [regula aplicabilă]. Dacă România este competentă: judecătoria rezultă din [locuințele relevante / acordul expres / regula Sectorului 5]. Înainte de depunere se completează: [faptele și actele personale încă neprecizate], [adresa pentru comunicare], [modalitatea propriei participări]. [151][33][50][56][57][32][59]

Diagnostic completat numai cu informațiile din situația descrisă:

Rubrică	Rezultat
Fapte cunoscute	Ambii soți locuiesc în străinătate; unul refuză participarea.
Fapte neprecizate	Statele, cetățeniile, reședințele obișnuite și datele lor, existența unui proces anterior, adresa efectivă și obiectul exact al refuzului.
Concluzia disponibilă	Refuzul nu permite singur confirmarea jurisdicției române și nu dovedește o adresă necunoscută. Trebuie identificat un temei care permite cererea individuală. [151][11][12][32]
Rezultatul condiționat	Dacă ambii sunt cetățeni români, există temeiul cetățeniei comune, fără acord la divorț. După analiza dosarului anterior și confirmarea jurisdicției române, dacă niciunul nu are locuința în țară și lipsește acordul expres asupra judecătoriei, se aplică regula Sectorului 5. [8][33][50][57]

În lipsa faptelor personale, această fișă nu poate indica o instanță concretă, dar arată exact ce condiții determină răspunsul. Dreptul de a sesiza o instanță competentă este distinct de câștigarea divorțului pe fond. Pentru pașii detaliați, folosește Pe ce motive se poate divorța și cum se dovedesc, Comunicarea actelor de divorț către un soț aflat în alt stat și Prezența la procesul de divorț și amânarea judecății. [69][32][59]

Două procese de divorț în state UE: cine continuă

Între aceiași soți pot exista, în state participante diferite, cereri de divorț, separare de drept ori anulare a căsătoriei. Nu este obligatoriu ca ambele cereri să poarte exact aceeași denumire. În această situație, instanța sesizată a doua suspendă din oficiu până se stabilește competența primei instanțe. După stabilirea acesteia, a doua instanță își declină competența; partea care a sesizat-o își poate introduce acțiunea în fața primei instanțe. [33][35][134]

Ordinea se stabilește după momentul juridic al sesizării, nu după primul termen de judecată și nici doar după numărul dosarului. În sistemul articolului 17 litera (a), momentul este depunerea actului de sesizare la instanță, sub condiția diligențelor ulterioare necesare comunicării. În sistemul literei (b), momentul este primirea actului de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, sub condiția diligențelor ulterioare necesare depunerii la instanță. Solicită dovezile acestor operațiuni. [29][30][131][132][133]

Prima depunere nu validează o instanță lipsită de competență. Regulamentul impune controlul competenței, iar suspendarea celei de-a doua proceduri servește tocmai stabilirii competenței primei. În plus, un dosar care a încetat nu păstrează o prioritate nelimitată: în A/B, CJUE a stabilit că perimarea primei proceduri poate înlătura condițiile litispendenței. Efectul încetării trebuie dovedit prin actele dosarului, nu presupus din lipsa unor termene recente. [31][33][135][136][137]

Practic, depune în dosarul român copia cererii străine, dovada sesizării, înscrisurile privind comunicarea și cele mai recente acte despre competență și stadiu. Prezintă aceeași cronologie coerentă în ambele dosare. Dacă există deja o hotărâre, problema nu mai este doar coexistența unor cereri pendinte; trebuie analizate efectele și recunoașterea ei. [29][30][33][35][38]

Procesele despre același copil au propriile condiții

Competența pentru divorț nu atrage automat competența asupra răspunderii părintești. Regula generală europeană privește statul reședinței obișnuite a copilului la momentul sesizării, sub rezerva articolelor 8–10. Cetățenia părinților sau alegerea instanței divorțului nu înlocuiește această analiză. [17][18][8]

Articolul 10 permite alegerea sau acceptarea competenței numai cu condiții cumulative: o legătură strânsă a copilului cu statul respectiv, acordul ori acceptarea în condițiile legale, precum și interesul superior al copilului. Părțile și orice alt titular al răspunderii părintești trebuie fie să fi convenit liber asupra competenței cel târziu la data sesizării instanței, fie să o accepte expres în cursul procedurii, după ce instanța se asigură că toate părțile cunosc dreptul de a nu o accepta. Legătura poate rezulta, între altele, din reședința obișnuită a unui titular al răspunderii părintești, dintr-o fostă reședință obișnuită a copilului ori din cetățenia acestuia. Niciuna dintre aceste legături nu dispensează de celelalte condiții. [19][20][21][22][23][24][25][26]

Acordul trebuie exprimat în forma prevăzută la articolul 10 alineatul (2): în scris, datat și semnat sau consemnat în dosar potrivit dreptului și procedurii naționale; comunicarea electronică ce permite păstrarea durabilă poate echivala cu forma scrisă. Acceptarea expresă în cursul procedurii presupune informarea tuturor părților asupra dreptului de a nu accepta competența. [27][25]

Articolul 10 alineatul (2) conține o regulă specială pentru persoanele care devin părți după sesizare: ele pot consimți ulterior, iar în lipsa opoziției acordul lor se consideră implicit. Această regulă nu transformă tăcerea părților inițiale într-o acceptare expresă. [27][25]

Pentru două proceduri în state participante, articolul 20 alineatul (2) cere același copil și același obiect. Nu orice dosar în care apare același copil blochează orice alt dosar. Dacă sunt îndeplinite condițiile, a doua instanță suspendă până se stabilește competența primei, apoi se aplică declinarea. Este exceptată situația în care competența uneia dintre instanțe se întemeiază exclusiv pe articolul 15 privind măsurile provizorii și de protecție. [34][35]

Mai există o excepție importantă de la simpla ordine cronologică. Competența conferită prin acceptarea expresă în cursul procedurii, potrivit articolului 10 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), este exclusivă. Când este sesizată instanța care beneficiază de această competență, instanțele celorlalte state suspendă potrivit articolului 20 alineatul (4); dacă aceasta își stabilește competența exclusivă, celelalte declină. Nu atribui automat exclusivitate oricărui acord informal al părinților. [28][25][36][37]

În fișa comparativă a dosarelor notează separat cererile privind divorțul și fiecare obiect referitor la copil, temeiul jurisdicției, caracterul provizoriu al măsurii și eventualul acord ori act de acceptare a competenței. Astfel poți identifica regula de coordonare potrivită, fără a trata toate capetele de cerere ca un singur proces indivizibil. [7][17][28][33][34]

Un divorț paralel într-un stat neacoperit de regulile UE

Înainte de aplicarea Codului român se identifică tratatul și orice regim special relevant. Dacă acestea nu dispun altfel, articolul 1076 din CPC reglementează litispendența internațională din perspectiva instanței române. Mecanismul nu este identic cu suspendarea din oficiu din Bruxelles IIb. [45][50][33]

Instanța română sesizată ulterior poate suspenda judecata atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele: există o cerere pendinte în străinătate; sunt aceleași părți, același obiect și aceeași cauză; este previzibil că hotărârea străină va putea fi recunoscută ori executată în România. Existența reală a litigiului pendinte se stabilește potrivit legii statului unde se desfășoară procesul. [50][52]

Nu ajunge să anunți că „există un dosar în străinătate”. Prezintă cererea, dovada datei sesizării, stadiul și obiectul ei, identitatea părților și elementele care permit analiza recunoașterii viitoarei hotărâri. O simplă legătură între două litigii nu dovedește identitatea de obiect și cauză cerută de această normă. [50][52]

După pronunțarea hotărârii străine, instanța română respinge cererea dacă hotărârea este susceptibilă de recunoaștere potrivit regulilor aplicabile. Dacă procedura română a fost suspendată, iar instanța străină se declară necompetentă sau hotărârea ei nu poate fi recunoscută în România, repunerea pe rol se face la cererea părții interesate. Păstrează actul străin și formulează cererea corespunzătoare; nu presupune reluarea automată. [50][51]

Articolul 1076 spune ce poate face instanța română. Efectul unui proces român asupra instanței străine se determină prin tratatul și dreptul aplicabil acolo; nu poate fi dedus prin inversarea mecanică a regulii române. Situația Republicii Moldova este explicată în continuare. [45][50][76][82]

Tratatul România–Republica Moldova: cazurile de competență

Instrumentul bilateral relevant este Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996, ratificat de România prin Legea nr. 177/1997. Pentru divorț, dispoziția specifică este articolul 27. Articolul 26 privește raporturile personale și patrimoniale ale soților și nu trebuie substituit regulii speciale a divorțului. [168][70][71][72]

Situația descrisă de tratat la introducerea acțiunii	Competența prevăzută de articolul 27	Legea prevăzută de aceeași dispoziție
Ambii soți au cetățenia uneia dintre părți și locuiesc pe teritoriul celeilalte părți	Instanțele sau instituțiile abilitate ale ambelor părți.	Legea părții ai cărei cetățeni sunt ambii soți. [70]
Un soț este cetățean român, celălalt cetățean moldovean; locuiesc amândoi pe teritoriul uneia dintre părți sau fiecare pe teritoriul câte uneia	Instanțele ambelor părți.	Instanța sesizată aplică legea statului său, potrivit textului tratatului. [71]

Coloana privind legea aplicabilă redă textul tratatului. În fața instanței române, coordonarea cu dreptul UE se analizează separat potrivit articolului 19 din Roma III: acesta păstrează aplicarea convențiilor preexistente în condițiile alineatului (1), iar prioritatea de la alineatul (2) privește relațiile dintre state participante și convențiile încheiate exclusiv între ele. Această din urmă regulă nu se extinde automat relației cu Moldova. Testul de competență explicat mai jos nu înlocuiește analiza legii aplicabile. [156][157]

Aceste configurații sunt precise. Din articolul 27 nu rezultă competența ambelor state pentru orice combinație de cetățenii și locuire, inclusiv pentru orice situație în care ambii soți trăiesc într-un al treilea stat. Nici data ori locul nunții nu înlocuiește condițiile articolului. În cazurile care nu se încadrează, analiza continuă cu celelalte instrumente aplicabile și cu normele interne permise. [70][71][45][15][76]

În fața instanței române, raportul dintre tratat și dreptul UE trebuie motivat, nu presupus. Considerentul 91 din Bruxelles IIb trimite, pentru acordurile cu state terțe anterioare aderării, la articolul 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În Anikovi, hotărârea din 6 martie 2025, CJUE a explicat testul: tratatul anterior trebuie să confere statului terț drepturi pe care acesta le poate cere respectate; trebuie analizat conflictul concret și căutată o interpretare conformă cu dreptul UE; numai în condițiile precizate de Curte poate continua aplicarea tratatului incompatibil până la eliminarea incompatibilității. [5][139][140][141][142][143][147]

Hotărârea Anikovi privea protecția bunurilor unui copil și un tratat ruso-bulgar. Folosirea acestui test pentru relația România–Moldova este o aplicare prin coroborare: hotărârea nu privește articolul 27 al tratatului româno-moldovean. Prin urmare, nu sunt corecte nici formula „tratatul învinge întotdeauna regulamentul”, nici eliminarea lui doar pentru că România este stat UE. Argumentarea trebuie făcută pentru obligația și situația concretă. [138][144][145][146][148]

Procesele paralele și recunoașterea sunt etape diferite. Articolul 51 litera d) din tratat privește, în cazurile supuse condițiilor acelui articol, existența unei hotărâri sau a unui proces anterior între aceleași părți, cu privire la același obiect și aceleași fapte, în statul unde se cere recunoașterea. Nu este, singur, o normă care obligă orice instanță sesizată ulterior să decline. În plus, articolul 53 alineatul (1) prevede recunoașterea de plin drept a hotărârilor privind statutul civil al propriilor cetățeni ai statului de origine al hotărârii; alineatul (2) trimite alte procese la condițiile articolelor 50–51. Nu se poate concluziona că orice divorț moldovenesc va fi refuzat doar fiindcă există un dosar român. [73][74][75]

Într-un dosar concret, compară astfel trei lucruri: temeiurile de competență, data și stadiul proceselor, apoi regimul recunoașterii hotărârii. În România, articolul 1076 rămâne relevant în limitele articolului 1065; în Moldova, articolul 464 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova are propria regulă privind procesul străin anterior. [45][50][76][82]

Cum ridic problema competenței dacă divorțul a început în Moldova?

Dorința de judecare în România nu mută dosarul moldovenesc. Formulează obiecția în procesul deja deschis în Moldova și explică de ce instanțele moldovene nu ar avea competență sau de ce ar opera regula procesului străin anterior. Instanța moldovenească verifică din oficiu competența internațională; dacă nu este competentă nici ea, nici altă instanță din Moldova, restituie cererea sau, după caz, o scoate de pe rol. [77][82][170]

Pasul 1 — identifică temeiul invocat și situația de la sesizare. Obține cererea de divorț, actul prin care s-a dat curs, data depunerii și documentele despre cetățenie și domiciliu. Codul moldovenesc include, între temeiurile divorțului, domiciliul reclamantului în Moldova sau cetățenia moldovenească a cel puțin unuia dintre soți. Prevede și competență exclusivă în configurația în care, la depunere, ambii soți domiciliază în Moldova, iar unul este cetățean moldovean sau apatrid. Aceste norme interne se citesc cu prioritatea tratatului prevăzută la articolul 2 alineatul (3); ele nu pot fi izolate de articolul 27 al tratatului. [78][79][76][70][71]

Pasul 2 — prezintă obiecția și probele în apărarea scrisă. Dacă divorțul a fost cerut împotriva ta, apărarea scrisă se depune prin documentul numit „referință”, obligatoriu până la data stabilită de judecător în pregătirea cauzei. Expune împrejurările de fapt și de drept, probele și excepțiile de procedură; solicită concret controlul competenței și soluția corespunzătoare. Nerespectarea termenului pentru referință și probe poate atrage decăderea din dreptul de a mai prezenta probe, dacă legea nu prevede altfel, iar cauza se judecă pe baza materialelor existente. Nu există în aceste texte un termen numeric unic care să înlocuiască data fixată în dosar. [83][84][85][86][87]

Referința trebuie semnată și însoțită de copii certificate ale înscrisurilor și documentelor, în numărul necesar pentru toți participanții. Referința persoanei fizice asistate de avocat și cea a persoanei juridice trebuie dactilografiate și depuse prin Programul integrat de gestionare a dosarelor, cu semnătură electronică avansată calificată. Pregătește depunerea conform situației tale de reprezentare; o simplă scrisoare trimisă celeilalte părți nu echivalează cu apărarea depusă la instanță. [88]

Pasul 3 — compară ordinea proceselor. Articolul 464 alineatul (2) cere un proces intentat anterior în străinătate, între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și pe aceleași temeiuri, a cărui hotărâre urmează să fie recunoscută sau executată în Moldova. Dacă România a fost sesizată prima și sunt întrunite condițiile, invocă această normă și depune dovezile. Dacă dosarul român a fost deschis abia după cel moldovenesc, nu poți obține oprirea procesului moldovenesc pe acest temei numai prin noua cerere română. [82][170]

O mutare ulterioară în România sau schimbarea cetățeniei nu înlătură, prin ea însăși, competența pe care instanța moldovenească a dobândit-o legal la început. Articolul 463 alineatul (1) păstrează judecarea cauzei în această situație. Separat, dacă există deja o hotărâre străină în același litigiu, articolul 464 alineatul (1) reglementează refuzul primirii cererii ori încetarea procesului în condițiile sale; nu confunda această ipoteză cu simpla existență a unui dosar. [80][81]

Pasul 4 — examinează soluția și calea de atac potrivit tipului de act. Încheierea de scoatere de pe rol este supusă recursului. În general, recursul separat împotriva unei încheieri este permis când codul sau legea îl prevede ori când încheierea împiedică desfășurarea procesului; celelalte încheieri se contestă odată cu fondul. Nu presupune că respingerea unei simple obiecții de competență, urmată de continuarea procesului, este întotdeauna atacabilă imediat. [93][89][90]

Pentru o încheiere susceptibilă de recurs separat, termenul este de 15 zile de la comunicare, iar recursul se depune la instanța care a emis-o. Ziua comunicării nu intră în calcul; dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare. Predarea prin mijloacele admise înainte de ora 24 a ultimei zile poate conserva termenul; depunerea nemijlocită la instanță respectă ora încheierii programului. Păstrează dovada comunicării și a depunerii. [91][92][94][95][96][97]

Depășirea termenului poate duce la restituirea recursului dacă nu este cerută ori nu este admisă repunerea în termen. Un termen stabilit de lege nu se prelungește ca unul fixat de instanță. Repunerea presupune motive întemeiate, probe ale imposibilității și efectuarea concomitentă a actului omis; dreptul trebuie exercitat înainte de împlinirea a 30 de zile din ziua când persoana a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor întârzierii, cu regulile de calcul aplicabile. Nu este o prelungire automată a celor 15 zile. [102][98][99][100][101][94][95]

Pasul 5 — tratează separat eventualul dosar român. Indică temeiul propriu al competenței române, existența procesului moldovenesc și documentele lui. Instanța română își verifică jurisdicția și analizează efectul procesului străin potrivit instrumentelor aplicabile. Admiterea unei cereri în România nu este, singură, o hotărâre prin care judecătorul român anulează ori transferă dosarul din Moldova. [45][48][50][77][82]

Obiecția în România și dosarul de probe pentru competență

În România, necompetența internațională poate fi invocată în orice stare a procesului, inclusiv direct în căile de atac, cu rezerva prevăzută de articolul 1071 alineatul (2) pentru articolul 1067. Aceasta nu trebuie confundată cu necompetența internă: pentru competența materială și teritorială de ordine publică, articolul 130 alineatul (2) indică primul termen în fața primei instanțe la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii; pentru necompetența de ordine privată, obiecția aparține pârâtului, prin întâmpinare sau, când aceasta nu este obligatorie, cel târziu la primul termen astfel definit. [49][62][63]

Nu amâna depunerea faptelor și înscrisurilor doar pentru că o excepție de competență internațională poate fi ridicată și mai târziu. Judecătorul verifică propria competență, iar o prezentare completă de la început îi permite să distingă statul competent de judecătoria competentă și de eventualul proces paralel. [48][64][56][50]

Pregătește un dosar de probe cu patru grupuri:

Legăturile cu statele: documente de cetățenie și cronologia reședințelor, cu actele care susțin temeiul concret. Nu este necesar să dovedești toate cele șapte temeiuri, dar trebuie probat cel pe care îl invoci. [7][8][14][169]
Alegerea judecătoriei: ultima locuință comună, locuințele actuale și dovada unui eventual acord expres, dacă ambii locuiesc în străinătate. [56][57]
Comunicarea și participarea: adresa efectivă cunoscută, dovezile comunicării deja făcute și documentele pentru reprezentarea permisă de situația personală. [32][61][59]
Procesul paralel: cererile, datele sesizării, obiectele lor, actele privind competența, stadiul și orice hotărâre intervenită. Pentru UE contează articolul 17; pentru procesul străin din afara mecanismului UE, inclusiv legea care stabilește dacă el este pendinte. [29][30][33][52][82]

Pentru înscrisurile în limbă străină depuse în România, articolul 150 alineatul (4) prevede copia certificată și traducerea legalizată realizată de traducător autorizat. Dacă nu există traducător autorizat pentru limba respectivă, sunt admise traduceri realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale limbii, în condițiile legii speciale. Separă această cerință de eventualele formalități de autenticitate ale documentului și de facilitățile aplicabile prin tratate ori instrumente speciale; nu presupune că toate actele cer aceeași formalitate internațională. [65][45]

În relația România–Moldova, articolul 22 din tratat prevede valabilitatea fără altă legalizare a actelor provenite de la autoritățile sau instituțiile competente, precum și a actelor private cărora acestea le dau dată certă și le atestă autenticitatea semnăturii; regula cuprinde extrasele și copiile acestor acte. Pentru documentele care îndeplinesc condițiile articolului nu se adaugă o cerință generală de apostilă ori legalizare. Scutirea nu înlocuiește traducerea necesară și nici analiza recunoașterii unei hotărâri. [160][161][65][74][75]

Concluzia utilă a analizei trebuie să spună: ce instanțe pot fi sesizate, în baza cărei norme, ce fapt și act susțin competența, ce efect are dosarul anterior și ce judecătorie rezultă dacă este competentă România. Faptele personale neprecizate se completează în fișă; nu se înlocuiesc prin presupunerea că locul nunții, refuzul participării sau prima alegere a reclamantului decid singure jurisdicția. [7][33][50][56][57][150]

Termene și repere procedurale

REGULĂPerioada minimă pentru temeiul reședinței reclamantului cetățean al statului sesizat

Interval: Cel puțin șase luni imediat înaintea cererii. [14]
De când începe: Data introducerii cererii de divorț, pentru art. 3 lit. (a) pct. (vi). [14]
Cum se aplică: Se analizează înapoi de la data cererii; reședința obișnuită trebuie să existe pe întreaga perioadă minimă. [14][125]
Consecințe: Lipsa condiției împiedică folosirea acestui temei; poate exista un alt temei valabil. [14]

[14][8][125][39]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Nu este un termen de prescripție și nu este o perioadă de așteptare obligatorie pentru orice divorț. [8][14]
Se cumulează cu cetățenia statului sesizat; alte temeiuri, inclusiv cetățenia comună, au propriile condiții. [14][8]

REGULĂPerioada minimă a variantei de un an

Interval: Cel puțin un an imediat înaintea cererii. [13]
De când începe: Invocarea art. 3 lit. (a) pct. (v) pe baza reședinței reclamantului. [13]
Cum se aplică: Perioada este imediat anterioară introducerii cererii; nu se raportează la primul termen de judecată. [13][167]
Consecințe: Fără îndeplinirea condițiilor, acest temei nu poate fundamenta competența. [13]

[13][119][167][39]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Articolul nu cere cetățenia statului sesizat. [13]
Cerința reședinței obișnuite pe întreg intervalul de un an rezultă din coroborarea articolului cu raționamentul BM/LO, nu dintr-un dispozitiv distinct al acelei hotărâri. [167]
Hotărârea BM/LO soluționează expres varianta de șase luni; nu are un dispozitiv separat despre varianta de un an. [119]

REGULĂMomentele invocării necompetenței interne

Interval: Primul termen cu părți legal citate și posibilitate de concluzii pentru competența de ordine publică indicată de art. 130 alin. (2); întâmpinarea ori primul termen legal, în condițiile alin. (3), pentru competența de ordine privată. [62][63]
De când începe: Procesul în fața primei instanțe și obligația de a depune întâmpinare, după caz. [62][63]
Cum se aplică: Se identifică natura excepției și stadiul concret; pentru ordinea privată, dreptul de invocare aparține pârâtului. [62][63]
Consecințe: Depășirea momentului legal poate împiedica invocarea necompetenței interne respective; nu se transferă automat această limită excepției internaționale. [62][63]

[62][63][49]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Competența internațională are regula distinctă din art. 1071 alin. (2), inclusiv rezerva art. 1067. [49]

REGULĂDepunerea referinței și a probelor în Moldova

Interval: Data stabilită de judecător în pregătirea cauzei. [83]
De când începe: Actul instanței care fixează data depunerii. [83]
Cum se aplică: Se respectă data concretă comunicată în dosar; nu se substituie un termen numeric generic. [83]
Consecințe: Pentru pârât, referința este obligatorie; nedepunerea poate atrage decăderea din prezentarea probelor și judecata pe materialele dosarului. [84]

[83][84][98]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Excepțiile legale privind probele rămân aplicabile. [84]
Prelungirea unui termen judiciar se solicită în condițiile art. 115; nu se presupune acordată. [98]

REGULĂRecurs separat împotriva unei încheieri moldovenești, când legea îl permite

Interval: 15 zile de la comunicarea încheierii. [91]
De când începe: Comunicarea încheierii susceptibile de recurs separat. [89][90][91]
Cum se aplică: Ziua comunicării nu se numără; dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare. Pentru mijloacele admise se aplică limita orei 24; depunerea nemijlocită respectă programul instanței. Recursul se depune la instanța emitentă. [94][95][96][97][92]
Consecințe: Recursul tardiv poate fi restituit dacă repunerea nu este solicitată ori este refuzată. [102]

[89][90][91][92][94][95][96][97][102][99][100][101]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Art. 423 delimitează încheierile atacabile separat de cele contestate odată cu fondul. [89][90]
Repunerea în termen cere îndeplinirea art. 116; nu este automată. [99][100][101]

REGULĂCererea de repunere în termen în Moldova

Interval: Înainte de împlinirea a 30 de zile de la momentul legal relevant. [101]
De când începe: Ziua când persoana a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justificau depășirea. [101]
Cum se aplică: Se aplică regulile art. 111–112 privind începutul și ultima zi; se depun probele imposibilității și se îndeplinește concomitent actul omis. [94][95][100]
Consecințe: Neîndeplinirea condițiilor împiedică repunerea; pentru recursul tardiv este posibilă restituirea. [99][101][102]

[99][100][101][94][95][96][97][98][102]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Necesită motive întemeiate și admiterea de către instanță. [99]
Nu prelungește automat un termen legal; termenul judiciar are mecanismul distinct al art. 115. [98]

Întrebări frecvente

Trebuie să vin în România ca să folosesc cetățenia română comună?

Nu. Articolul 3 litera (b) nu condiționează acest temei de reședința în România ori de o așteptare de șase luni. După stabilirea jurisdicției, propriile obligații de prezență și reprezentare se analizează separat. [8][14][59]

Dacă celălalt soț nu răspunde, pot considera că a acceptat judecătoria aleasă?

Nu. Când niciunul dintre soți nu are locuința în România, alegerea unei judecătorii presupune acord expres. În lipsa lui, articolul 915 alineatul (2) desemnează Judecătoria Sectorului 5 București, dacă instanțele române au competență internațională. Tăcerea nu înlocuiește nici garanțiile de comunicare către pârâtul absent. [57][32]

Două dosare despre copil se blochează reciproc în orice situație?

Nu. Regula articolului 20 alineatul (2) cere același copil și același obiect și exceptează competența întemeiată exclusiv pe articolul 15. Există și mecanismul distinct al instanței cu competență exclusivă rezultată din acceptarea prevăzută de articolul 10. [34][28][36][37]

Este suficient să deschid ulterior un divorț în România pentru a opri procesul din Moldova?

Nu. Regula moldovenească a procesului străin anterior cere tocmai sesizarea anterioară, identitatea părților, obiectului și temeiurilor și perspectiva recunoașterii sau executării hotărârii. Competența trebuie contestată și motivată în dosarul moldovenesc; o cerere română ulterioară nu realizează singură aceste condiții. [82][77][170]

De reținut

Arată cele 22 de idei principale ale ghidului

Jurisdicția internațională, instanța internă, legea fondului și recunoașterea sunt analize distincte.
[45][56][41][38]
Temeiurile europene ale divorțului sunt alternative; cetățenia comună nu cere o perioadă de reședință în statul cetățeniei.
[8][103][104]
Doi soți români cu reședința obișnuită în Germania pot avea foruri competente în ambele state.
[9][8]
Locul nunții nu este un criteriu autonom în lista de la art. 3 din Regulamentul Bruxelles IIb.
[150][7]
Temeiul de șase luni cere reședința obișnuită pe întreaga perioadă și cetățenia statului sesizat.
[14][125]
Reședința obișnuită are o bază factuală și nu se dublează simultan în două state în sensul criteriului divorțului.
[115][116][118]
Competența reziduală națională este supusă art. 6 alin. (1) din Regulamentul Bruxelles IIb și protecției de la alin. (2).
[15][16][130]
Dacă niciunul dintre soți nu are locuința în România, ei pot alege expres judecătoria; fără acord, regula specială indică Judecătoria Sectorului 5 București, după stabilirea jurisdicției române.
[57][45]
Refuzul acordului, refuzul prezenței și dificultatea comunicării actelor nu sunt fapte echivalente.
[68][12][59][32]
Lipsa consimțământului nu înlătură o cerere individuală cu temei valabil, dar nici nu garantează admiterea divorțului.
[8][11][69]
În litigiile matrimoniale UE paralele, a doua instanță suspendă din oficiu și apoi declină după stabilirea competenței primei.
[33][35]
Momentul sesizării după regulile UE implică și diligențele ulterioare cerute de art. 17 din Regulamentul Bruxelles IIb.
[29][30]
În materia copilului, regula proceselor paralele cere același copil și același obiect și păstrează excepțiile de la art. 15 și 10 din Regulamentul Bruxelles IIb.
[34][28][36][37]
Art. 1076 din CPC permite suspendarea condiționată a dosarului român ulterior, iar repunerea pe rol în cazurile de la alin. (2) se face la cererea părții.
[50][51][52]
Art. 27 al tratatului România–Moldova conferă competență în configurațiile sale de cetățenie și locuire, fără extindere universală.
[70][71]
Raportul dintre tratatul anterior aderării și Regulamentul Bruxelles IIb se analizează după testul de la art. 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, explicat în hotărârea Anikovi și aplicat prin coroborare.
[5][148][147]
Art. 51 lit. d) din tratatul România–Moldova privește recunoașterea în domeniul său, iar art. 53 distinge recunoașterea de plin drept a statutului civil.
[73][74][75]
Un proces român ulterior nu satisface condiția procesului străin anterior din art. 464 alin. (2) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.
[82][170]
Pentru pârât, referința în Moldova este obligatorie și se depune la data fixată de judecător, cu probe și excepții.
[83][84][87]
Recursul separat împotriva unei încheieri moldovenești are termen de 15 zile de la comunicare numai dacă încheierea este atacabilă astfel.
[89][90][91]
Repunerea în termen în Moldova cere motive, probe, efectuarea actului și respectarea intervalului de 30 de zile prevăzut de art. 116.
[99][100][101]
Instanța română controlează din oficiu jurisdicția, iar momentul invocării necompetenței internaționale nu se confundă cu regula art. 130 din CPC privind necompetența internă.
[48][49][62][63]

Cererea și documentele pentru instanța competentă

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 29 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

Sursa 1: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 1 alin. (1) lit. (a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1 alin. (1) lit. (a)
(a) divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 2: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 1 alin. (1) lit. (b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1 alin. (1) lit. (b)
(b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 3: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul (9) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
considerentul (9)
(9) În ceea ce privește hotărârile de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai desfacerii legăturilor matrimoniale. Prezentul regulament nu ar trebui să reglementeze probleme precum cauzele de divorț, efectele patrimoniale ale căsătoriei sau alte eventuale măsuri accesorii. Hotărârile prin care se refuză desfacerea legăturilor matrimoniale nu ar trebui să fie reglementate de dispozițiile sale privind recunoașterea.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 4: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul (96) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
considerentul (96)
(96) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 5: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul (91) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
considerentul (91)
(91) Se reamintește că, în cazul acordurilor cu unul sau mai multe state terțe încheiate de un stat membru înainte de data aderării sale la Uniune, se aplică articolul 351 din TFUE.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 6: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 2 alin. (3) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (3)
(3) În sensul articolelor 3, 6, 10, 12, 13, 51, 59, 75, 94 și 102, noțiunea de „domiciliu” înlocuiește noțiunea de „cetățenie” în ceea ce privește Irlanda și Regatul Unit și are același înțeles ca cel din cadrul fiecăruia dintre sistemele juridice ale acestor state membre.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 7: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 teza introductivă · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 teza introductivă
Sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei instanțele din statul membru:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 8: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (b)
(b) de cetățenie a celor doi soți.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 9: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (a) pct. (i) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (a) pct. (i)
(i) reședința obișnuită a soților;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 10: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (a) pct. (ii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (a) pct. (ii)
(ii) ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 11: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (a) pct. (iii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (a) pct. (iii)
(iii) reședința obișnuită a pârâtului;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 12: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (a) pct. (iv) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (a) pct. (iv)
(iv) în caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 13: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (a) pct. (v) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (a) pct. (v)
(v) reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii; sau
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 14: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (a) pct. (vi) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (a) pct. (vi)
(vi) reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și este resortisant al statului membru respectiv; sau
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 15: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 6 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 6 alin. (1)
(1) Sub rezerva alineatului (2), în cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolului 3, 4 sau 5, competența este stabilită, în fiecare stat membru, de dreptul respectivului stat.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 16: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 6 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 6 alin. (2)
(2) Un soț care are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru, sau este resortisant al unui stat membru poate fi chemat în judecată într-un alt stat membru numai în temeiul articolelor 3, 4 și 5.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 17: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 7 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1)
(1) Instanțele dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în respectivul stat membru la momentul sesizării instanței.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 18: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 7 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (2)
(2) Alineatul (1) din prezentul articol se aplică sub rezerva articolelor 8-10.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 19: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (a) teza introductivă · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (a) teza introductivă
(a) copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 20: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (a) pct. (i) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (a) pct. (i)
(i) cel puțin unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită în respectivul stat membru;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 21: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (a) pct. (ii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (a) pct. (ii)
(ii) în acest stat membru se află fosta reședință obișnuită a copilului; sau
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 22: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (a) pct. (iii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (a) pct. (iii)
(iii) copilul este resortisant al acestui stat membru;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 23: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (b) teza introductivă · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (b) teza introductivă
(b) părțile, precum și orice alt titular al răspunderii părintești:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 24: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (b) pct. (i) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (b) pct. (i)
(i) au convenit în mod liber asupra competenței, cel târziu la data sesizării instanței; sau
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 25: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (b) pct. (ii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (b) pct. (ii)
(ii) au acceptat competența în mod expres în cursul procedurii, iar instanța s-a asigurat că toate părțile sunt informate cu privire la dreptul lor de a nu accepta competența; și
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 26: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. (c) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1) lit. (c)
(c) exercitarea competenței este în interesul superior al copilului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 27: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (2)
(2) Acordul de alegere a forului în temeiul alineatului (1) litera (b) se încheie în scris, se datează și se semnează de părțile în cauză sau se consemnează în actele instanței, în conformitate cu dreptul și procedurile naționale. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă. Persoanele care devin părți la procedură după sesizarea instanței își pot exprima acordul după sesizarea instanței. În lipsa opunerii din partea acestora, acordul lor se consideră ca fiind implicit.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 28: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (4) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (4)
(4) Competența conferită în temeiul alineatului (1) litera (b) punctul (ii) este exclusivă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 29: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 17 lit. (a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 lit. (a)
(a) la data depunerii la instanță a actului de sesizare a instanței sau a unui act echivalent, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 30: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 17 lit. (b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 lit. (b)
(b) în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de a fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță sau
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 31: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 18 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 18
Instanța dintr-un stat membru sesizată cu o cauză pe care nu este competentă să o soluționeze pe fond în temeiul prezentului regulament și pe care o instanță dintr-un alt stat membru este competentă să o soluționeze pe fond în temeiul prezentului regulament se declară, din oficiu, necompetentă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 32: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 19 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (1)
(1) Atunci când pârâtul care își are reședința obișnuită într-un alt stat decât statul membru în care s-a inițiat procedura nu se prezintă, instanța competentă suspendă procedura atât timp cât nu se stabilește că acest pârât a fost pus în situația de a primi actul de sesizare a instanței sau un act echivalent în timp util pentru a-și asigura apărarea sau că s-au luat toate măsurile necesare în acest scop.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 33: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 alin. (1)
(1) În cazul în care se introduc cereri de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei între aceleași părți la instanțe din state membre diferite, instanța sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 34: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 alin. (2)
(2) Cu excepția cazului în care competența uneia dintre instanțe se întemeiază exclusiv pe articolul 15, în cazul în care se inițiază o procedură referitoare la răspunderea părintească privind același copil și având același obiect în fața unor instanțe din state membre diferite, instanța sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 35: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (3) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 alin. (3)
(3) În cazul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate, instanța sesizată în al doilea rând își declină competența în favoarea primei instanțe sesizate. În acest caz, partea care a inițiat procedura la instanța sesizată în al doilea rând poate iniția respectiva procedură în fața primei instanțe sesizate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 36: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (4) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 alin. (4)
(4) Atunci când este sesizată o instanță dintr-un stat membru căreia o acceptare a competenței, după cum se menționează la articolul 10, îi conferă competență exclusivă, orice instanță dintr-un alt stat membru suspendă procedura până când instanța sesizată pe baza acordului sau a acceptării declară că nu este competentă în temeiul acordului sau al acceptării.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 37: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (5) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 20 alin. (5)
(5) În cazul și în măsura în care instanța și-a stabilit competența exclusivă în conformitate cu acceptarea competenței, după cum se menționează la articolul 10, orice instanță dintr-un alt stat membru își declină competența în favoarea instanței respective.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 38: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 30 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 30 alin. (1)
(1) Hotărârile pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 39: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 100 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 100 alin. (1)
(1) Prezentul regulament se aplică numai procedurilor judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod formal și acordurilor înregistrate la 1 august 2022 sau după această dată.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 40: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 100 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 100 alin. (2)
(2) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 continuă să se aplice hotărârilor pronunțate în procedurile judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod formal și acordurilor care au devenit executorii în statul membru în care au fost încheiate înainte de 1 august 2022 și care intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 41: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 2 · forma din 29 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2
Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 42: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 4 · forma din 29 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 4
Legea desemnată în temeiul prezentului regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru participant.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 43: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 8 lit. (a) · forma din 29 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 lit. (a)
(a) pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data sesizării instanței judecătorești; sau, în caz contrar;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 44: Decizia 2010/405/UE a ConsiliuluiDocument · art. 1 · forma din 22 iulie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1
Prin prezenta decizie Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Federală Germania, Spania, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Letonia, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Malta, Republica Austria, Republica Portugheză, România și Republica Slovenia sunt autorizate să instituie între ele o formă de cooperare consolidată în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept, prin aplicarea dispozițiilor relevante din tratate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 45: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1065 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1065
Dispozițiile prezentei cărți se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 46: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1066 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1066 alin. (1)
(1) Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 47: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1070 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1070 alin. (1)
(1) Instanța română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă să soluționeze cauza, deși legea nu prevede competența instanțelor române, dacă se dovedește că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 48: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1071 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1071 alin. (1)
(1) Instanța sesizată verifică din oficiu competența sa internațională, procedând conform regulilor interne privind competența, iar dacă stabilește că nu este competentă nici ea, nicio altă instanță română, respinge cererea ca nefiind de competența jurisdicției române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070. Hotărârea instanței este supusă recursului la instanța ierarhic superioară.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 49: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1071 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1071 alin. (2)
(2) Necompetența internațională a instanței române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar și direct în căile de atac. Dispozițiile art. 1.067 rămân aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 50: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1076 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1076 alin. (1)
(1) Când o cerere este pendinte în fața unei instanțe străine și este previzibil că hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaștere sau de executare în România, instanța română sesizată ulterior cu o cerere între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, poate suspenda judecata până la pronunțarea hotărârii de către jurisdicția străină. Instanța română va respinge cererea când hotărârea străină pronunțată este susceptibilă de a fi recunoscută conform dispozițiilor prezentei cărți.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 51: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1076 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1076 alin. (2)
(2) În cazul suspendării prevăzut la alin. (1), dacă jurisdicția străină se declară necompetentă sau dacă hotărârea străină pronunțată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în România, instanța română repune procesul pe rol la cererea părții interesate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 52: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1076 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1076 alin. (3)
(3) Faptul că o cauză este sau nu pendinte în fața jurisdicției străine se determină conform legii statului în care are loc procesul.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 53: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1079 pct. 5 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1079 pct. 5
5. desfacerea, nulitatea sau anularea căsătoriei, precum și alte litigii între soți, cu excepția celor referitoare la imobile situate în străinătate, dacă la data introducerii cererii ambii soți domiciliază în România și unul dintre ei este cetățean român sau apatrid. ...
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 54: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1081 alin. (2) pct. 2 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1081 alin. (2) pct. 2
2. cererile de divorț, dacă la data introducerii cererii reclamantul domiciliază pe teritoriul României de cel puțin un an; ...
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 55: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1081 alin. (2) pct. 4 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 1081 alin. (2) pct. 4
4. procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puțin una dintre părți este cetățean român; ...
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 56: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 915 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 915 alin. (1)
(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 57: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 915 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 915 alin. (2)
(2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 58: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 916 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 916 alin. (3)
(3) La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, câte o copie a certificatelor de naștere ale copiilor minori.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 59: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 921 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 921 alin. (1)
(1) În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 60: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 922 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 922
Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 61: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 923 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 923
Dacă procedura de citare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are locuința la locul indicat în cerere și, dacă va constata că nu locuiește acolo, va dispune citarea lui la locuința sa efectivă, precum și, dacă este cazul, la locul său de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 62: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 130 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 130 alin. (2)
(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 63: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 130 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 130 alin. (3)
(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 64: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 131 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 131 alin. (1)
(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 65: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 150 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 150 alin. (4)
(4) Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoțite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condițiile legii speciale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 66: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 518 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 518
Decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 67: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · context: art. 915 notă la caracterele 37704–37941 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
context: art. 915 notă la caracterele 37704–37941
(la 21-12-2018, Alineatul (2) din Articolul 915 , Capitolul I , Titlul I , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 69, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018 )
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 68: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. a) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 373 lit. a)
a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 69: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 373 lit. b) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 373 lit. b)
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 70: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 27 alin. (1) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 27 alin. (1)
1. În caz de divorţ, dacă ambii soţi au cetăţenia unei părţi contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, va fi aplicată legea părţii contractante ai carei cetăţeni sunt. Competenţa aparţine instanţelor sau altor instituţii abilitate ale ambelor părţi contractante.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 71: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 27 alin. (2) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 27 alin. (2)
2. Dacă, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre părţile contractante, iar celălalt soţ este cetăţean al celeilalte părţi contractante şi locuiesc, fie ambii pe teritoriul aceleiaşi părţi contractante, fie unul pe teritoriul unei părţi contractante şi altul pe teritoriul celeilalte părţi contractante, sunt competente instanţele ambelor părţi contractante, care aplica legea statului lor.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 72: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 26 alin. (1) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 26 alin. (1)
1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt guvernate de legea părţii contractante ai carei cetăţeni sunt.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 73: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 51 lit. d) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 51 lit. d)
d) dacă între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotărâre ori nu se afla în curs de judecată o acţiune intentată anterior pe teritoriul părţii contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărârii;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 74: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 53 alin. (1) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 53 alin. (1)
1. Hotărârile pronunţate pe teritoriul unei părţi contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetăţeni se recunosc de plin drept pe teritoriul celeilalte părţi contractante sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 75: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 53 alin. (2) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 53 alin. (2)
2. Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 50 şi 51.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 76: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 2 alin. (3) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 alin. (3)
(3) Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte norme decât cele prevăzute de legislaţia procedurală civilă a Republicii Moldova, se aplică normele tratatului internaţional dacă din acesta nu rezultă că pentru aplicarea lor este necesară adoptarea unei legi naţionale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 77: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 459 alin. (4) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 459 alin. (4)
(4) Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa de a soluţiona cauza cu element de extraneitate şi, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea şi nici o altă instanţă din Republica Moldova, restituie cererea sau, după caz, scoate cererea de pe rol.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 78: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 460 alin. (1) lit. h) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 460 alin. (1) lit. h)
h) reclamantul în procesul de desfacere a căsătoriei are domiciliu în Republica Moldova sau cel puţin unul dintre soţi este cetăţean al Republicii Moldova;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 79: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 461 alin. (1) lit. g) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 461 alin. (1) lit. g)
g) la data depunerii cererii de desfacere, anulare sau declarare a nulităţii căsătoriei, precum şi în alte litigii dintre soţi, cu excepţia celor cu privire la imobile din străinătate, ambii soţi domiciliază în Republica Moldova, iar unul dintre ei este cetăţean al Republicii Moldova sau apatrid;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 80: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 463 alin. (1) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 463 alin. (1)
(1) Cauza pe care instanţa judecătorească din Republica Moldova a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, trebuie să fie examinată de această instanţă în fond chiar dacă ulterior, în legătură cu schimbarea cetăţeniei, domiciliului, sediului părţilor sau cu alte circumstanţe, cauza a devenit de competenţa unei instanţe judecătoreşti străine.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 81: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 464 alin. (1) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 464 alin. (1)
(1) Instanţa judecătorească a Republicii Moldova refuză să primească cererea spre examinare sau dispune încetarea procesului pornit dacă există o hotărâre în litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri, pronunţată de o instanţă judecătorească a unui alt stat cu care Republica Moldova a încheiat tratat internaţional în care se stipulează recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti sau când recunoaşterea şi executarea hotărârilor se efectuează pe principiul reciprocității.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 82: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 464 alin. (2) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 464 alin. (2)
(2) Instanţa judecătorească a Republicii Moldova restituie cererea ori scoate cererea de pe rol dacă în instanţa judecătorească străină a cărei hotărâre urmează a fi recunoscută sau executată pe teritoriul Republicii Moldova a fost intentat anterior un proces în litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect, având aceleaşi temeiuri.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 83: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 186 alin. (1) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (1)
(1) În cadrul pregătirii cauzei pentru dezbateri judiciare, judecătorul stabileşte data până la care pârâtul urmează să prezinte în judecată referinţa şi toate probele necesare, sub sancțiunea decăderii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 84: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 186 alin. (2) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (2)
(2) Depunerea referinţei este obligatorie. În cazul nedepunerii ei în termenul stabilit de instanţă, pârâtul este decăzut din dreptul de a mai prezenta probe, dacă legea nu prevede altfel, iar cauza este examinată în baza materialelor anexate la dosar.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 85: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 186 alin. (3) lit. f) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (3) lit. f)
f) obiecțiile la toate pretențiile reclamantului, circumstanţele de fapt şi de drept;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 86: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 186 alin. (3) lit. g) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (3) lit. g)
g) toate probele împotriva fiecărei pretenții;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 87: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 186 alin. (3) lit. h) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (3) lit. h)
h) excepțiile de procedură pe care pârâtul le invocă față de cererea reclamantului, cererile și demersurile pârâtului;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 88: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 186 alin. (3¹) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 186 alin. (3¹)
(31) Pentru instanţa judecătorească se anexează copii certificate de pe înscrisuri şi de pe alte documente pe care se întemeiază referinţa. Referința cu toate anexele se depune în numărul necesar pentru toți participanții la proces. Referința se semnează de pârât sau de reprezentantul lui împuternicit în modul stabilit. Referința pârâtului persoană fizică care este asistat în judecată de un avocat şi referinţa pârâtului persoană juridică trebuie să fie dactilografiate și depuse prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, cu semnătură electronică avansată calificată.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 89: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 423 alin. (1) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 423 alin. (1)
(1) Încheierea dată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, separat de hotărâre, de către părţi şi de ceilalţi participanţi la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi, precum şi în cazurile în care încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului. Ea se examinează în recurs conform regulilor stabilite de prezentul capitol.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 90: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 423 alin. (2) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 423 alin. (2)
(2) Împotriva celorlalte încheieri pronunţate în primă instanţă nu se poate face recurs decât odată cu fondul cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 91: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 425 · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 425
Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 92: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 426 alin. (2) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 426 alin. (2)
(2) Recursul se depune la instanţa a cărei încheiere se atacă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 93: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 268 alin. (2) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 268 alin. (2)
(2) Încheierea judecătorească privind scoaterea cererii de pe rol se supune recursului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 94: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 111 alin. (3) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 111 alin. (3)
(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 95: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 112 alin. (2) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 112 alin. (2)
(2) Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 96: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 112 alin. (3) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 112 alin. (3)
(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 97: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 112 alin. (4) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 112 alin. (4)
(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operaţiunile respective.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 98: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 115 · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 115
La cererea participanților la proces interesați, instanţa de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art. 116.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 99: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 116 alin. (1) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 116 alin. (1)
(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 100: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 116 alin. (3) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 116 alin. (3)
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 101: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 116 alin. (4) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 116 alin. (4)
(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 102: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 426¹ alin. (1) lit. a) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 426¹ alin. (1) lit. a)
a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 103: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 48 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 48
48 În acest context, articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 prevede mai multe criterii de atribuire a competenței, între care nu este stabilită o ierarhie. Toate criteriile obiective enunțate la respectivul articol 3 alineatul (1) sunt alternative. Având în vedere obiectivul regulamentului menționat care vizează garantarea securității juridice, articolul 6 din acesta prevede, în esență, că acele competențe definite la articolele 3-5 din același regulament au un caracter exclusiv.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 104: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 49 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 49
49 Prin urmare, sistemul de repartizare a competențelor instituit de Regulamentul nr. 2201/2003 în materia desfacerii legăturii matrimoniale nu urmărește să excludă competențe multiple. Dimpotrivă, coexistența mai multor instanțe competente, fără a fi stabilită o ierarhie între ele, este prevăzută în mod expres.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 105: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 50 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 50
50 În acest sens, în timp ce criteriile enumerate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat se întemeiază în diverse privințe pe reședința obișnuită a soților, criteriul enunțat în același alineat litera (b) este cel al „cetățeniei celor doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, a statului «domiciliului» comun”. Astfel, în afara cazului celor din urmă două state membre, instanțele celorlalte state membre a căror cetățenie o dețin soții sunt competente să soluționeze acțiuni în materia desfacerii legăturii matrimoniale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 106: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 51 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 51
51 Cu toate acestea, nimic din cuprinsul respectivului articol 3 alineatul (1) litera (b) nu lasă să se deducă faptul că numai cetățenia „efectivă” poate să fie luată în considerare în cadrul punerii în aplicare a acestei dispoziții. Astfel, aceasta, în măsura în care reține cetățenia drept un criteriu de competență, privilegiază un element de legătură univoc și ușor de pus în aplicare. Dispoziția respectivă nu prevede alt criteriu aferent cetățeniei, cum ar fi, în special, efectivitatea acesteia din urmă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 107: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 52 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 52
52 Pe de altă parte, o interpretare în temeiul căreia numai o cetățenie „efectivă” ar fi susceptibilă să fie luată în considerare în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 nu poate avea un fundament în finalitățile acestei dispoziții sau în contextul în care se inserează.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 108: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 53 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 53
53 Astfel, pe de o parte, o asemenea interpretare ar avea ca efect să restrângă alegerea de către justițiabili a instanței competente, în special în cazul exercitării dreptului la libera circulație a persoanelor.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 109: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 54 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 54
54 Mai precis, având în vedere că reședința obișnuită ar constitui un element esențial în vederea determinării cetățeniei celei mai efective, criteriile de atribuire a competenței prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 s-ar suprapune deseori. În fapt, aceasta ar presupune să se stabilească, în privința persoanelor care au mai multe cetățenii, o ierarhie a criteriilor de atribuire a competenței edictate de dispozițiile alineatului (1) menționat, deși o astfel de ierarhie nu se deduce din cuprinsul acestui alineat. În schimb, un cuplu care are numai cetățenia unui stat membru ar fi întotdeauna în măsură să sesizeze instanțele acestuia, chiar dacă reședința obișnuită a acestuia nu ar mai fi situată în acest stat de mai mulți ani și nu ar mai exista decât puține elemente de legătură reală cu acesta din urmă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 110: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 56 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 56
56 Este adevărat că, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003, pot fi competente instanțele din mai multe state membre în cazul în care persoanele interesate posedă mai multe cetățenii. Cu toate acestea, după cum au arătat Comisia, precum și guvernele francez, maghiar și slovac, în ipoteza în care instanțe din mai multe state membre ar fi sesizate în temeiul acestei dispoziții, conflictul de competență ar putea să fie soluționat prin aplicarea normei enunțate la articolul 19 alineatul (1) din același regulament.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 111: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 49 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 49
49 În al cincilea rând, ansamblul acestor considerații nu este repus în discuție de interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003, reținută în Hotărârea din 16 iulie 2009, Hadadi (C‑168/08, EU:C:2009:474, punctul 56), cu privire la care Curtea a admis că instanțele din mai multe state membre pot fi competente în cazul în care persoanele interesate posedă mai multe cetățenii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 112: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 50 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 50
50 Astfel, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctul 92 din concluzii, deși Curtea a exclus în hotărârea menționată posibilitatea ca factorul de legătură prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003, și anume cetățenia celor doi soți, să fie limitat la „cetățenia efectivă” a acestora din urmă, această împrejurare nu are legătură cu interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (a) din acest regulament.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 113: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 51 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 51
51 Din ansamblul acestor considerații rezultă că, deși nu este exclus ca un soț să poată avea concomitent mai multe reședințe, acesta din urmă nu poate avea, la un moment dat, decât o singură reședință obișnuită în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 114: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 54 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 54
54 Desigur, împrejurările speciale care caracterizează locul reședinței obișnuite a unui copil nu sunt, în mod evident, identice în toate privințele cu cele care permit stabilirea locului reședinței obișnuite a unui soț în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 115: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 57 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 57
57 Nu este mai puțin adevărat că jurisprudența citată la punctul 53 din prezenta hotărâre permite, în vederea interpretării articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003, să se considere că noțiunea de „reședință obișnuită” se caracterizează, în principiu, prin două elemente, și anume, pe de o parte, voința persoanei interesate de a stabili centrul obișnuit al intereselor sale într‑un loc determinat și, pe de altă parte, o prezență care are un grad suficient de stabilitate pe teritoriul statului membru în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 116: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 58 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 58
58 Astfel, un soț care pretinde să se prevaleze de temeiul de competență prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a cincea sau a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie în mod necesar să își fi transferat reședința obișnuită pe teritoriul unui alt stat membru decât cel al fostei reședințe obișnuite comune și, așadar, pe de o parte, să fi manifestat voința de a stabili centrul obișnuit al intereselor sale în acest alt stat membru și, pe de altă parte, să fi demonstrat că prezența sa pe teritoriul acestui stat membru dovedește un grad suficient de stabilitate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 117: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 61 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 61
61 Deși astfel de elemente lasă a priori impresia că ar putea fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, revine totuși instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă ansamblul împrejurărilor de fapt proprii speței permit efectiv să se considere că persoana interesată și‑a transferat reședința obișnuită pe teritoriul statului membru de care aparține instanța menționată.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 118: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 62 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 62
62 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că un soț care își împarte viața între două state membre nu poate avea reședința obișnuită decât în unul dintre aceste state membre, astfel încât numai instanțele din statul membru pe teritoriul căruia se situează această reședință obișnuită sunt competente să se pronunțe asupra cererii de desfacere a legăturii matrimoniale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 119: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 16 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 16
16 Cu titlu introductiv, trebuie observat că din trimiterea preliminară reiese că competența internațională a instanțelor germane de soluționare a cauzei principale a fost analizată în raport cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003 și că instanța de trimitere a considerat ca nefiind viciată de vreo eroare constatarea potrivit căreia BM nu deținea, la data de 27 aprilie 2013, o reședință obișnuită în Germania. Prin urmare, întrebarea adresată trebuie înțeleasă ca referindu‑se numai la această dispoziție.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 120: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 28 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 28
28 Cu toate acestea, ținând seama de contextul în care se înscrie articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, precum și de obiectivele urmărite de acesta, cerința ca reclamantul să aibă reședința în statul membru al cărui resortisant este cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii nu poate fi interpretată separat de criteriul „reședinței obișnuite” menționat de asemenea la această dispoziție.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 121: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 29 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 29
29 Astfel, în primul rând, trebuie arătat că articolul 3 alineatul (1) litera (a) din acest regulament urmărește uniformizarea, în cadrul Uniunii, a criteriilor de stabilire a competenței internaționale în materie matrimonială, toate întemeiate, după cum s‑a amintit la punctul 23 din prezenta hotărâre, pe noțiunea de „reședință obișnuită”. În economia generală a acestei dispoziții, noțiunea de „reședință” nu poate avea o natură diferită după cum este utilizată la a doua liniuță sau la a șasea liniuță a acestei dispoziții, chiar dacă versiunea în limba germană nu utilizează această noțiune, spre deosebire de celelalte versiuni ale acestei a doua liniuțe redactate în limbile oficiale ale Uniunii de la momentul adoptării regulamentului menționat, în mod izolat.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 122: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 30 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 30
30 Or, potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din regulamentul menționat, este competentă instanța judecătorească din statul membru pe teritoriul căruia se afla „ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo”. În această privință, utilizarea expresiei „încă locuiește acolo”, care există în versiunile acestei dispoziții redactate în limbile oficiale ale Uniunii de la momentul adoptării acestui regulament, cu excepția versiunii în limba germană, presupune o legătură de continuitate temporală între această reședință și „ultima reședință obișnuită a soților”, astfel încât soțul care a rămas pe teritoriul statului membru în cauză își păstrează acolo propria reședință obișnuită, fără ca acest lucru să fie infirmat de versiunea în limba germană a acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 123: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 36 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 36
36 În sfârșit, trebuie subliniat că, având în vedere obiectivul privind echilibrul între, pe de o parte, mobilitatea persoanelor în interiorul Uniunii și, pe de altă parte, cerința securității juridice, obiectiv urmărit de Regulamentul nr. 2201/2003 și amintit la punctul 20 din prezenta hotărâre, cerința menționată la punctul anterior din prezenta hotărâre nu impune reclamantului o sarcină disproporționată de natură să îl descurajeze să se întemeieze pe criteriul de competență prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din acest regulament.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 124: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 37 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 37
37 Rezultă că, în conformitate cu criteriul de competență care stă la baza articolului 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, soțul care intenționează să invoce această dispoziție trebuie, obligatoriu, să facă dovada deținerii, de la începutul perioadei minime de șase luni prevăzute de dispoziția menționată, a unei reședințe obișnuite în statul membru al instanței judecătorești sesizate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 125: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 38 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 38
38 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție condiționează stabilirea competenței instanței judecătorești a unui stat membru de a soluționa o cerere de desfacere a relației matrimoniale de prezentarea de către reclamant, resortisant al acestui stat membru, a dovezii că deține o reședință obișnuită în statul membru respectiv de cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii sale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 126: Hotărârea CJUE din 1 august 2022, cauza C-501/20, MPAHotărâre · pct. 81 · forma din 1 august 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2022-08-01 · 1 august 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 81
81 În ceea ce privește, în primul rând, competența reziduală în domeniul desfacerii legăturii matrimoniale, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 reiese că numai în cazul în care nicio instanță judecătorească dintr‑un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3-5 din acest regulament, competența este stabilită, în fiecare stat membru, de dreptul național.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 127: Hotărârea CJUE din 1 august 2022, cauza C-501/20, MPAHotărâre · pct. 84 · forma din 1 august 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2022-08-01 · 1 august 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 84
84 Astfel, potrivit acestui articol 6, un pârât care are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru sau este resortisant al unui stat membru nu poate fi chemat în judecată, având în vedere caracterul exclusiv al competențelor definite la articolele 3-5 din Regulamentul nr. 2201/2003, în fața instanțelor judecătorești dintr‑un alt stat membru decât în temeiul acestor dispoziții și, prin urmare, nu în temeiul normelor de competență stabilite de dreptul național (Hotărârea din 29 noiembrie 2007, Sundelind Lopez, C‑68/07, EU:C:2007:740, punctul 22).
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 128: Hotărârea CJUE din 1 august 2022, cauza C-501/20, MPAHotărâre · pct. 85 · forma din 1 august 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2022-08-01 · 1 august 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 85
85 Rezultă că, în cazul în care o instanță dintr‑un stat membru nu este competentă să se pronunțe cu privire la o cerere de desfacere a legăturii matrimoniale în temeiul articolelor 3-5 din Regulamentul nr. 2201/2003, articolul 6 din acest regulament împiedică instanța respectivă să constate competența sa în temeiul normelor de competență reziduală prevăzute de dreptul național, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din regulamentul amintit, atunci când pârâtul este un resortisant al unui alt stat membru decât cel de care aparține instanța menționată.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 129: Hotărârea CJUE din 1 august 2022, cauza C-501/20, MPAHotărâre · pct. 86 · forma din 1 august 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2022-08-01 · 1 august 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 86
86 În speță, soțul, care este pârât în cadrul acțiunii în desfacerea legăturii matrimoniale în fața instanțelor spaniole, este de cetățenie portugheză, astfel încât, având în vedere informațiile comunicate de instanța de trimitere și sub rezerva unor verificări mai ample efectuate de aceasta din urmă, soții în discuție în litigiul principal nu au reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru, mai precis al statului membru de care aparține această instanță. În consecință, dacă instanța de trimitere nu poate constata competența sa de a se pronunța cu privire la o asemenea acțiune în temeiul articolelor 3-5 din Regulamentul nr. 2201/2003, articolul 7 alineatul (1) din acest regulament nu îi permite să își întemeieze competența pe norme de competență reziduală prevăzute de dreptul național, în măsura în care articolul 6 litera (b) din regulamentul menționat ar împiedica intimatul din litigiul principal, care este resortisant al unui alt stat membru decât cel de care aparține instanța respectivă, să fie chemat în judecată în fața acesteia din urmă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 130: Hotărârea CJUE din 1 august 2022, cauza C-501/20, MPAHotărâre · pct. 87 · forma din 1 august 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2022-08-01 · 1 august 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 87
87 Trebuie să se adauge că, după cum a arătat Comisia în observațiile sale scrise, această interpretare nu înseamnă că soțul care solicită desfacerea legăturii matrimoniale este lipsit de posibilitatea de a introduce cererea sa la instanțele din statul membru al cărui resortisant este pârâtul dacă articolele 3-5 din Regulamentul nr. 2201/2003 nu desemnează un alt for. Astfel, într‑un asemenea caz, articolul 6 litera (b) din acest regulament nu se opune ca instanțele din statul membru al cărui resortisant este pârâtul să fie competente să soluționeze cererea de desfacere a legăturii matrimoniale, în temeiul normelor naționale de competență ale acestui stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 131: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, cauza C-489/14, AHotărâre · pct. 30 · forma din 6 octombrie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2015-10-06 · 6 octombrie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 30
30 Astfel cum reiese din termenii „prima instanță sesizată” și „instanța sesizată în al doilea rând”, care figurează la articolul 19 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 2201/2003, acest mecanism se întemeiază pe ordinea cronologică în care au fost sesizate instanțele.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 132: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, cauza C-489/14, AHotărâre · pct. 31 · forma din 6 octombrie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2015-10-06 · 6 octombrie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 31
31 Pentru a determina momentul în care o instanță se consideră sesizată și, astfel, pentru a stabili care este prima instanță sesizată, trebuie să se facă referire la articolul 16 din regulamentul menționat, intitulat „Sesizarea unei instanțe judecătorești”.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 133: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, cauza C-489/14, AHotărâre · pct. 32 · forma din 6 octombrie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2015-10-06 · 6 octombrie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 32
32 În temeiul acestui articol 16, o instanță judecătorească se consideră sesizată, potrivit opțiunii alese în dreptul național aplicabil, fie la data depunerii la instanță a actului de sesizare a instanței sau a unui act echivalent, fie, în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea competentă. Instanța se va considera însă sesizată numai cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca, în cazul primei opțiuni, actul să fie notificat sau comunicat pârâtului sau, în cazul celei de a doua opțiuni, actul să fie depus la instanță.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 134: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, cauza C-489/14, AHotărâre · pct. 33 · forma din 6 octombrie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2015-10-06 · 6 octombrie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 33
33 Pentru a stabili în continuare dacă există o situație de litispendență, din modul de redactare a articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr.2201/2003 reiese că, contrar dispozițiilor articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, aplicabile materiilor civile și comerciale, în materie matrimonială, nu se impune o identitate de cauză și de obiect a cererilor formulate în fața unor instanțe din state membre diferite. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 76 din concluzii, dacă se impune ca cererile să privească aceleași părți, acestea pot avea un obiect diferit, cu condiția să vizeze o separare de drept, un divorț sau o anulare a căsătoriei. Această interpretare este confirmată de comparația dintre alineatele (1) și (2) ale articolului 19 din Regulamentul nr. 2201/2003, care evidențiază că numai acest alineat (2), care privește acțiuni referitoare la răspunderea părintească, condiționează aplicarea sa de o identitate de obiect și de cauză a acțiunilor formulate. În consecință, o situație de litispendență poate exista atunci când sunt sesizate două instanțe din state membre diferite, precum în cauza principală, cu o procedură de separare de drept în cazul uneia și cu o procedură de divorț în cazul celeilalte sau atunci când ambele sunt sesizate cu o cerere de divorț.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 135: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, cauza C-489/14, AHotărâre · pct. 45 · forma din 6 octombrie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2015-10-06 · 6 octombrie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 45
45 Din ansamblul considerațiilor de mai sus reiese că trebuie să se răspundă la întrebările adresate că, în ceea ce privește procedurile de separare de drept și de divorț deschise între aceleași părți înaintea unor instanțe din două state membre, articolul 19 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care procedura din fața primei instanțe sesizate în primul stat membru s‑a perimat după sesizarea celei de a doua instanțe din al doilea stat membru, criteriile litispendenței nu mai sunt îndeplinite și, în consecință, competența primei instanțe sesizate trebuie considerată ca nefiind stabilită.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 136: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, cauza C-489/14, AHotărâre · pct. 46 · forma din 6 octombrie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2015-10-06 · 6 octombrie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 46
46 Împrejurarea că respectiva perimare a intervenit cu foarte puțin timp înainte de introducerea unei a treia proceduri în fața unei instanțe din primul stat membru nu este pertinentă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 137: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, cauza C-489/14, AHotărâre · pct. 47 · forma din 6 octombrie 2015Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2015-10-06 · 6 octombrie 2015 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 47
47 Conduita reclamantului în cadrul primei proceduri, în special lipsa de diligență a acestuia, și existența unui decalaj orar între statele membre în cauză, care ar permite sesizarea instanțelor din primul stat membru înainte de sesizarea celor din al doilea stat membru, nu sunt nici ele pertinente.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 138: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 41 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 41
Trebuie subliniat că instanța de trimitere și‑a motivat în esență cea de a treia întrebare arătând că, deși capitolul VIII din Regulamentul Bruxelles IIb reglementează, în conformitate cu titlul său, relațiile acestui regulament „cu alte instrumente”, cele menționate în acest capitol nu privesc niciun tratat bilateral încheiat între un stat membru și un stat terț, precum tratatul ruso‑bulgar, cu excepția tratatelor bilaterale încheiate de anumite state membre cu Sfântul Scaun, care nu sunt relevante în speță.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 139: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 42 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 42
Din considerentul (91) al Regulamentului Bruxelles IIb reiese însă că, în cazul acordurilor cu unul sau mai multe state terțe încheiate de un stat membru înainte de data aderării sale la Uniune, se aplică articolul 351 TFUE.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 140: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 44 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 44
Articolul 351 primul paragraf TFUE prevede că dispozițiile tratatelor nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate până la 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele membre aderente, înainte de data aderării acestora între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, și unul sau mai multe state terțe, pe de altă parte. Al doilea paragraf al acestui articol precizează că, în măsura în care asemenea convenții nu sunt compatibile cu tratatele, statul sau statele membre în cauză recurg la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate. La nevoie, statele membre își acordă reciproc sprijin în vederea atingerii acestui scop și adoptă, dacă este cazul, o poziție comună.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 141: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 47 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 47
Curtea a precizat însă că, deși aplicarea unei norme a dreptului Uniunii poate fi împiedicată de o convenție internațională, în temeiul articolului 351 primul paragraf TFUE, acest lucru este supus dublei condiții de a fi vorba despre o convenție încheiată anterior intrării în vigoare a tratatelor Uniunii în statul membru în cauză și de a conferi statului terț în cauză drepturi a căror respectare o poate solicita acestui stat membru [Hotărârea din 14 martie 2024, Comisia/Regatul Unit (Hotărârea Curții Supreme), C‑516/22, EU:C:2024:231, punctul 64 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 142: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 48 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 48
Curtea a arătat de asemenea că revine instanțelor din statele membre sarcina de a verifica dacă o eventuală incompatibilitate între dreptul Uniunii și o convenție internațională vizată la articolul 351 TFUE poate fi evitată, în măsura posibilului și cu respectarea dreptului internațional, prin intermediul unei interpretări conforme a acesteia cu dreptul Uniunii. În lipsa posibilității de a proceda la o interpretare conformă a convenției, statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 351 al doilea paragraf TFUE, să ia măsurile necesare în vederea eliminării incompatibilității acestei convenții cu dreptul Uniunii, dacă este cazul procedând la denunțarea sa. Cu toate acestea, în așteptarea unei asemenea eliminări, articolul 351 primul paragraf TFUE le autorizează să continue să aplice convenția menționată (Hotărârea din 22 octombrie 2020, Ferrari,C‑720/18 și C‑721/18, EU:C:2020:854, punctele 68 și 69, precum și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 143: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 49 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 49
Din cuprinsul punctelor 44-48 din prezenta hotărâre rezultă că, atunci când un tratat încheiat între un stat membru și unul sau mai multe state terțe înainte de data aderării acestui stat membru la Uniune nu este menționat într‑un act al dreptului Uniunii, articolul 351 TFUE, ca dispoziție generală de drept primar, are vocația de a reglementa, astfel cum amintește, în ceea ce privește Regulamentul Bruxelles IIb, considerentul (91) al acestui regulament, relațiile dintre acest act și acest tratat. Cu condiția ca un asemenea tratat să confere unui stat terț parte la acesta drepturi pe care poate solicita statului membru în cauză să le respecte, articolul 351 TFUE permite acestui stat membru să aplice normele tratatului respectiv, chiar dacă ele sunt, în lipsa posibilității unei interpretări conforme a lor cu dreptul Uniunii, incompatibile cu acesta din urmă. În caz de incompatibilitate, statul membru respectiv poate continua să aplice normele tratatului menționat până când produc efecte măsurile necesare pentru eliminarea acestei incompatibilități.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 144: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 58 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 58
În cazul în care instanța de trimitere ar considera că în cauza principală tratatul ruso‑bulgar este incompatibil cu Regulamentul Bruxelles IIb în măsura în care conferă competență unor instanțe diferite de cele desemnate la articolele 7-10 din acest regulament, ea va trebui să examineze, în al treilea rând, conform jurisprudenței amintite la punctul 48 din prezenta hotărâre, dacă această incompatibilitate poate fi evitată prin intermediul unei interpretări conforme a tratatului respectiv cu regulamentul menționat. În cazul unui răspuns negativ și dacă nu este abilitată să elimine ea însăși această incompatibilitate, instanța de trimitere va putea, în al patrulea rând, să aplice normele tratatului menționat și să le ignore pe cele ale Regulamentului Bruxelles IIb.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 145: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 59 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 59
Trebuie însă subliniat că, deși este adevărat că instanțele din statele membre sunt obligate să verifice dacă o eventuală incompatibilitate între dreptul Uniunii și o convenție bilaterală anterioară, precum tratatul ruso‑bulgar, poate fi evitată, în măsura posibilului și cu respectarea dreptului internațional, prin intermediul unei interpretări conforme a acestei convenții cu dreptul Uniunii, ele nu sunt obligate să verifice dacă o eventuală incompatibilitate între dreptul Uniunii și o asemenea convenție poate fi evitată prin interpretarea sau prin aplicarea dreptului Uniunii într‑un mod care să fie conform cu convenția menționată.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 146: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 61 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 61
Având în vedere motivele care precedă, se impune să se răspundă la a treia întrebare că articolul 351 TFUE trebuie interpretat în sensul că reglementează relațiile unui tratat încheiat între un stat membru și unul sau mai multe state terțe înainte de data aderării acestui stat membru la Uniune cu Regulamentul Bruxelles IIb în condițiile în care acest tratat, deși nu este menționat în capitolul VIII din regulamentul respectiv, conferă drepturi pe care un stat terț parte la tratatul menționat poate solicita statului membru în cauză să le respecte. În caz de incompatibilitate între un asemenea tratat și Regulamentul Bruxelles IIb, care nu poate fi evitată de o instanță din acest stat membru în cadrul unei proceduri pendinte în fața sa care ține de o materie reglementată atât de acest tratat, cât și de regulamentul respectiv, această instanță poate aplica normele tratatului menționat în detrimentul celor prevăzute de regulamentul respectiv, atât timp cât măsurile necesare pentru a elimina această incompatibilitate nu au produs efecte, precizându‑se că statul membru amintit trebuie să recurgă la toate mijloacele corespunzătoare în vederea adoptării și a punerii în aplicare a unor asemenea măsuri.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 147: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · dispozitiv pct. 2 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
dispozitiv pct. 2
Articolul 351 TFUE trebuie interpretat în sensul că reglementează relațiile unui tratat încheiat între un stat membru și unul sau mai multe state terțe înainte de data aderării acestui stat membru la Uniunea Europeană cu Regulamentul 2019/1111 în condițiile în care acest tratat, deși nu este menționat în capitolul VIII din regulamentul respectiv, conferă drepturi pe care un stat terț parte la tratatul menționat poate solicita statului membru în cauză să le respecte. În caz de incompatibilitate între un asemenea tratat și Regulamentul 2019/1111, care nu poate fi evitată de o instanță din acest stat membru în cadrul unei proceduri pendinte în fața sa care ține de o materie reglementată atât de acest tratat, cât și de regulamentul respectiv, această instanță poate aplica normele tratatului menționat în detrimentul celor prevăzute de regulamentul respectiv, atât timp cât măsurile necesare pentru a elimina această incompatibilitate nu au produs efecte, precizându‑se că statul membru amintit trebuie să recurgă la toate mijloacele corespunzătoare în vederea adoptării și a punerii în aplicare a unor asemenea măsuri.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 148: Hotărârea CJUE din 6 martie 2025, cauza C-395/23, AnikoviHotărâre · par. 49 · forma din 6 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2025-03-06 · 6 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
par. 49
Din cuprinsul punctelor 44-48 din prezenta hotărâre rezultă că, atunci când un tratat încheiat între un stat membru și unul sau mai multe state terțe înainte de data aderării acestui stat membru la Uniune nu este menționat într‑un act al dreptului Uniunii, articolul 351 TFUE, ca dispoziție generală de drept primar, are vocația de a reglementa, astfel cum amintește, în ceea ce privește Regulamentul Bruxelles IIb, considerentul (91) al acestui regulament, relațiile dintre acest act și acest tratat. Cu condiția ca un asemenea tratat să confere unui stat terț parte la acesta drepturi pe care poate solicita statului membru în cauză să le respecte, articolul 351 TFUE permite acestui stat membru să aplice normele tratatului respectiv, chiar dacă ele sunt, în lipsa posibilității unei interpretări conforme a lor cu dreptul Uniunii, incompatibile cu acesta din urmă. În caz de incompatibilitate, statul membru respectiv poate continua să aplice normele tratatului menționat până când produc efecte măsurile necesare pentru eliminarea acestei incompatibilități.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 149: Decizia ÎCCJ nr. 20/2016 (recurs în interesul legii)Hotărâre · dispozitiv · forma din 27 decembrie 2016Înalta Curte de Casație și Justiție · 20 · 24 octombrie 2016 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
dispozitiv
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE:Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:În interpretarea şi aplicarea art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabileşte că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres.Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2016.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 150: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 teza introductivă · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 teza introductivă
Sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei instanțele din statul membru:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 151: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. (b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 lit. (b)
(b) de cetățenie a celor doi soți.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 152: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 19 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (2)
(2) Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 se aplică în locul alineatului (1) din prezentul articol în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a trebuit transmis dintr-un stat membru în altul în conformitate cu regulamentul menționat anterior.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 153: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 19 alin. (3) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (3)
(3) În cazul în care Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 nu se aplică, articolul 15 din Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea și comunicarea în străinătate a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială se aplică în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a trebuit să fie transmis în străinătate în temeiul respectivei convenții.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 154: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 104 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 104 alin. (2)
(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa X.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 155: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 8 teza introductivă · forma din 29 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 teza introductivă
În absența unei opțiuni în temeiul articolului 5, divorțul și separarea de corp sunt reglementate de legea statului:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 156: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 19 alin. (1) · forma din 29 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (1)
(1) Fără a aduce atingere obligațiilor ce revin statelor membre participante în temeiul articolului 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezentul regulament nu afectează aplicarea convențiilor internaționale la care sunt părți unul sau mai multe state membre participante la data adoptării prezentului regulament sau la data adoptării, în temeiul articolului 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a deciziei care reglementează conflictul de legi privind divorțul sau separarea de corp.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 157: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 19 alin. (2) · forma din 29 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (2)
(2) Cu toate acestea, prezentul regulament prevalează, în relațiile dintre statele membre participante, asupra convențiilor încheiate exclusiv între două sau mai multe dintre acestea, în măsura în care respectivele convenții privesc aspecte reglementate de prezentul regulament.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 158: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 151 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 151 alin. (1)
(1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 159: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 151 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 151 alin. (2)
(2) Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 160: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 22 alin. (1) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 22 alin. (1)
1. Actele care emana de la autorităţile competente sau de la alte instituţii ale uneia dintre părţile contractante, precum şi actele sub semnatura privată, cărora acestea le dau data certa şi le atesta autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără vreo alta legalizare. Aceasta dispoziţie se aplică şi cu privire la extrasele şi la copiile de pe aceste acte.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 161: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · art. 22 alin. (2) · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 22 alin. (2)
2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urma părţi contractante.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 162: Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009, cauza C-168/08, HadadiHotărâre · pct. 16 · forma din 16 iulie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2009-07-16 · 16 iulie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 16
16 În 1979, domnul Hadadi și doamna Mesko, ambii de cetățenie maghiară, s-au căsătorit în Ungaria. În 1980, aceștia au emigrat în Franța, unde, conform deciziei de trimitere, locuiesc și în prezent. În 1985, au dobândit cetățenia franceză prin naturalizare, astfel încât amândoi au cetățenia maghiară și franceză.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 163: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 7 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 7
7 La data de 27 octombrie 2013, BM a inițiat o procedură de divorț la Amtsgericht Hamm (Tribunalul Districtual din Hamm, Germania), susținând că părăsise domiciliul conjugal în luna iunie 2012 și s‑a stabilit de atunci la domiciliul părinților săi, în orașul său natal din Germania.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 164: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 11 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 11
11 Această instanță a statuat în esență că, deși BM deținea, desigur, o reședință obișnuită în Germania la data introducerii cererii de divorț, și anume la 27 octombrie 2013, el nu a făcut dovada că a avut o astfel de reședință obișnuită în respectivul stat membru pe tot parcursul celor șase luni anterioare acestei date, și anume de la data de 27 aprilie 2013, contrar cerințelor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 165: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 55 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 55
55 Astfel, un soț poate, ca urmare a crizei conjugale, să decidă să părăsească vechea reședință obișnuită a cuplului pentru a se stabili în alt stat membru decât cel al acestei foste reședințe și să introducă acolo o cerere de desfacere a legăturii matrimoniale în condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a cincea sau a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, rămânând totodată pe deplin liber să păstreze un anumit număr de legături sociale și familiale pe teritoriul statului membru al fostei reședințe obișnuite a cuplului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 166: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 56 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 56
56 În plus, spre deosebire de un copil, în special de vârstă mică, al cărui mediu este, în general, în mod esențial familial (a se vedea în această privință Hotărârea din 22 decembrie 2010, Mercredi, C‑497/10 PPU, EU:C:2010:829, punctul 54), mediul unui adult este de natură în mod necesar mai variată, compus dintr‑un spectru de activități semnificativ mai vast și de interese, în special profesionale, socioculturale, patrimoniale, precum și de ordin privat și familial, diversificate. În această privință, nu se poate impune ca aceste interese să se concentreze pe teritoriul unui singur stat membru, având în vedere printre altele obiectivul Regulamentului nr. 2201/2003 de a facilita cererile de desfacere a legăturii matrimoniale, prin instituirea unor norme de conflict suple și prin protejarea drepturilor soțului care, ca urmare a crizei conjugale, a părăsit statul membru în care se afla reședința comună (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 octombrie 2016, Mikołajczyk, C‑294/15, EU:C:2016:772, punctul 50 și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 167: Hotărârea CJUE din 6 iulie 2023, cauza C-462/22, BMHotărâre · pct. 31 · forma din 6 iulie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2023-07-06 · 6 iulie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 31
31 În consecință, în contextul specific al stabilirii competenței internaționale în materia desfacerii relației matrimoniale, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003, nu este necesar să se facă distincție între noțiunea de „reședință” și cea de „reședință obișnuită”, care ar conduce la o șubrezire a criteriului de stabilire a acestei competențe.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 168: Tratatul dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996Document · context: legea de ratificare și preambulul tratatului · forma din 13 noiembrie 1997Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
context: legea de ratificare și preambulul tratatului
LEGE nr. 177 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996 EMITENT | * PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 13 noiembrie 1997 Parlamentul României adopta prezenta lege. Articolul UNIC Se ratifica Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE SENATULUI OLIVIU GHERMAN Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ANDREI IOAN CHILIMAN TRATAT între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală România şi Republica Moldova, denumite în continuare părţi contractante, în dorinţa de a perfectiona colaborarea lor în domeniul asistenţei juridice, au hotărât sa încheie prezentul tratat de asistenţa juridică în materie civilă şi penală. În acest scop au convenit asupra celor ce urmează: Partea I Dispoziţii generale
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 169: Hotărârea CJUE, cauza C-289/20, IBHotărâre · pct. 57 · forma din 25 noiembrie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · Hotărârea din 2021-11-25 · 25 noiembrie 2021 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
pct. 57
57 Nu este mai puțin adevărat că jurisprudența citată la punctul 53 din prezenta hotărâre permite, în vederea interpretării articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003, să se considere că noțiunea de „reședință obișnuită” se caracterizează, în principiu, prin două elemente, și anume, pe de o parte, voința persoanei interesate de a stabili centrul obișnuit al intereselor sale într‑un loc determinat și, pe de altă parte, o prezență care are un grad suficient de stabilitate pe teritoriul statului membru în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 170: Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/2003Lege · art. 464 alin. (2) · forma din 6 august 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 464 alin. (2)
(2) Instanţa judecătorească a Republicii Moldova restituie cererea ori scoate cererea de pe rol dacă în instanţa judecătorească străină a cărei hotărâre urmează a fi recunoscută sau executată pe teritoriul Republicii Moldova a fost intentat anterior un proces în litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect, având aceleaşi temeiuri.
Textul în documentul-sursă ↗

Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Pe ce motive se poate divorța și cum se dovedescC01 · 32 MIN · GHID Cererea de divorț la instanță: unde se depune și ce acte trebuieC01 · 26 MIN · GHID Comunicarea actelor de divorț către un soț aflat în alt statC07 · 20 MIN · GHID Prezența la procesul de divorț și amânarea judecățiiC09 · 11 MIN · GHID

Divorțul internațional: instanța competentă și procesele paralele

Mai întâi statul competent, apoi instanța din acel stat

Ce reguli europene se aplică și de când

Cele șapte temeiuri europene pentru divorț

Doi soți români care locuiesc în Germania

Revenirea recentă în România și dovada reședinței obișnuite

Când pot fi folosite regulile interne române

Alegerea judecătoriei din România

Fișa de inițiere când ambii soți sunt în străinătate și unul refuză participarea

Două procese de divorț în state UE: cine continuă

Procesele despre același copil au propriile condiții

Un divorț paralel într-un stat neacoperit de regulile UE

Tratatul România–Republica Moldova: cazurile de competență

Cum ridic problema competenței dacă divorțul a început în Moldova?

Obiecția în România și dosarul de probe pentru competență

Termene și repere procedurale

Lista de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Semnalează o eroare

Instalează pe iPhone sau iPad

Scrie-ne

Mesajul a fost trimis

Divorțul internațional: instanța competentă și procesele paralele

Cui se adresează

01Mai întâi statul competent, apoi instanța din acel stat

02Ce reguli europene se aplică și de când

03Cele șapte temeiuri europene pentru divorț

04Doi soți români care locuiesc în Germania

05Revenirea recentă în România și dovada reședinței obișnuite

06Când pot fi folosite regulile interne române

07Alegerea judecătoriei din România

08Fișa de inițiere când ambii soți sunt în străinătate și unul refuză participarea

09Două procese de divorț în state UE: cine continuă

10Procesele despre același copil au propriile condiții

11Un divorț paralel într-un stat neacoperit de regulile UE

12Tratatul România–Republica Moldova: cazurile de competență

13Cum ridic problema competenței dacă divorțul a început în Moldova?

14Obiecția în România și dosarul de probe pentru competență

§Termene și repere procedurale

✓Lista de pași

?Întrebări frecvente

!De reținut

#Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Mai întâi statul competent, apoi instanța din acel stat

Ce reguli europene se aplică și de când

Cele șapte temeiuri europene pentru divorț

Doi soți români care locuiesc în Germania

Revenirea recentă în România și dovada reședinței obișnuite

Când pot fi folosite regulile interne române

Alegerea judecătoriei din România

Fișa de inițiere când ambii soți sunt în străinătate și unul refuză participarea

Două procese de divorț în state UE: cine continuă

Procesele despre același copil au propriile condiții

Un divorț paralel într-un stat neacoperit de regulile UE

Tratatul România–Republica Moldova: cazurile de competență

Cum ridic problema competenței dacă divorțul a început în Moldova?

Obiecția în România și dosarul de probe pentru competență

Termene și repere procedurale

Lista de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri