PROBLEMA JURIDICĂ
Ce efect are încetarea primei proceduri asupra litispendenței matrimoniale dintre două state membre?
Faptele relevante
Între aceiași soți existaseră o procedură de separare de drept în Franța și cereri de divorț în Regatul Unit. Cererea engleză din 13 iunie 2014 a precedat caducitatea primei proceduri franceze, intervenită la 16 iunie 2014, la miezul nopții. O nouă cerere franceză a fost introdusă la 17 iunie 2014. Această succesiune este decisivă pentru problema litispendenței.
Soluția
Litispendența matrimonială poate exista între cereri de separare și divorț între aceleași părți. Când prima procedură se perimă în circumstanțele speței, condițiile litispendenței nu mai sunt îndeplinite și competența primei instanțe nu mai este considerată stabilită pentru acest mecanism.
Motivarea, pe scurt
Regula urmărește evitarea proceselor simultane și a hotărârilor incompatibile. Ordinea sesizării se stabilește după criteriul european și diligențele necesare; o procedură stinsă nu poate conserva aceeași funcție de prioritate.
Ce putem învăța și ce limite are
Ce efect are încetarea primei proceduri asupra litispendenței matrimoniale dintre două state membre?
Regatul Unit era stat membru la data faptelor; hotărârea nu stabilește regimul post-Brexit.
Nu extinde litispendența copilului la orice dosar despre același copil.
Încetarea și momentul ei trebuie dovedite în fiecare dosar.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 7 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 30
30 Astfel cum reiese din termenii „prima instanță sesizată” și „instanța sesizată în al doilea rând”, care figurează la articolul 19 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 2201/2003, acest mecanism se întemeiază pe ordinea cronologică în care au fost sesizate instanțele.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 31
31 Pentru a determina momentul în care o instanță se consideră sesizată și, astfel, pentru a stabili care este prima instanță sesizată, trebuie să se facă referire la articolul 16 din regulamentul menționat, intitulat „Sesizarea unei instanțe judecătorești”.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 32
32 În temeiul acestui articol 16, o instanță judecătorească se consideră sesizată, potrivit opțiunii alese în dreptul național aplicabil, fie la data depunerii la instanță a actului de sesizare a instanței sau a unui act echivalent, fie, în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea competentă. Instanța se va considera însă sesizată numai cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca, în cazul primei opțiuni, actul să fie notificat sau comunicat pârâtului sau, în cazul celei de a doua opțiuni, actul să fie depus la instanță.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 33
33 Pentru a stabili în continuare dacă există o situație de litispendență, din modul de redactare a articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr.2201/2003 reiese că, contrar dispozițiilor articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, aplicabile materiilor civile și comerciale, în materie matrimonială, nu se impune o identitate de cauză și de obiect a cererilor formulate în fața unor instanțe din state membre diferite. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 76 din concluzii, dacă se impune ca cererile să privească aceleași părți, acestea pot avea un obiect diferit, cu condiția să vizeze o separare de drept, un divorț sau o anulare a căsătoriei. Această interpretare este confirmată de comparația dintre alineatele (1) și (2) ale articolului 19 din Regulamentul nr. 2201/2003, care evidențiază că numai acest alineat (2), care privește acțiuni referitoare la răspunderea părintească, condiționează aplicarea sa de o identitate de obiect și de cauză a acțiunilor formulate. În consecință, o situație de litispendență poate exista atunci când sunt sesizate două instanțe din state membre diferite, precum în cauza principală, cu o procedură de separare de drept în cazul uneia și cu o procedură de divorț în cazul celeilalte sau atunci când ambele sunt sesizate cu o cerere de divorț.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 45
45 Din ansamblul considerațiilor de mai sus reiese că trebuie să se răspundă la întrebările adresate că, în ceea ce privește procedurile de separare de drept și de divorț deschise între aceleași părți înaintea unor instanțe din două state membre, articolul 19 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care procedura din fața primei instanțe sesizate în primul stat membru s‑a perimat după sesizarea celei de a doua instanțe din al doilea stat membru, criteriile litispendenței nu mai sunt îndeplinite și, în consecință, competența primei instanțe sesizate trebuie considerată ca nefiind stabilită.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 46
46 Împrejurarea că respectiva perimare a intervenit cu foarte puțin timp înainte de introducerea unei a treia proceduri în fața unei instanțe din primul stat membru nu este pertinentă.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 47
47 Conduita reclamantului în cadrul primei proceduri, în special lipsa de diligență a acestuia, și existența unui decalaj orar între statele membre în cauză, care ar permite sesizarea instanțelor din primul stat membru înainte de sesizarea celor din al doilea stat membru, nu sunt nici ele pertinente.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.