PROBLEMA JURIDICĂ
Poate un soț care își împarte viața între două state să aibă două reședințe obișnuite pentru competența divorțului?
Faptele relevante
Un soț francez desfășura activitate profesională și locuia o parte din timp în Franța, păstrând legături familiale cu Irlanda, unde locuia soția irlandeză. După sesizarea instanței franceze, competența a fost contestată, iar instanța de apel a solicitat interpretarea noțiunii europene.
Soluția
În sensul criteriului european al divorțului, o persoană nu poate avea concomitent două reședințe obișnuite. Stabilirea reședinței este lăsată instanței naționale pe baza faptelor.
Motivarea, pe scurt
Reședința obișnuită presupune intenția de a stabili centrul obișnuit al intereselor și prezența suficient de stabilă în stat. Unicitatea noțiunii asigură previzibilitatea; pluralitatea cetățeniilor are o altă natură.
Ce putem învăța și ce limite are
Poate un soț care își împarte viața între două state să aibă două reședințe obișnuite pentru competența divorțului?
Nu elimină competența altui stat întemeiată pe cetățenia comună ori pe alt criteriu.
Nu transformă un anumit înscris administrativ în probă suficientă universală.
Nu stabilește locul reședinței fiecărui cititor.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 10 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 49
49 În al cincilea rând, ansamblul acestor considerații nu este repus în discuție de interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003, reținută în Hotărârea din 16 iulie 2009, Hadadi (C‑168/08, EU:C:2009:474, punctul 56), cu privire la care Curtea a admis că instanțele din mai multe state membre pot fi competente în cazul în care persoanele interesate posedă mai multe cetățenii.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 50
50 Astfel, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctul 92 din concluzii, deși Curtea a exclus în hotărârea menționată posibilitatea ca factorul de legătură prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003, și anume cetățenia celor doi soți, să fie limitat la „cetățenia efectivă” a acestora din urmă, această împrejurare nu are legătură cu interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (a) din acest regulament.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 51
51 Din ansamblul acestor considerații rezultă că, deși nu este exclus ca un soț să poată avea concomitent mai multe reședințe, acesta din urmă nu poate avea, la un moment dat, decât o singură reședință obișnuită în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 54
54 Desigur, împrejurările speciale care caracterizează locul reședinței obișnuite a unui copil nu sunt, în mod evident, identice în toate privințele cu cele care permit stabilirea locului reședinței obișnuite a unui soț în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 55
55 Astfel, un soț poate, ca urmare a crizei conjugale, să decidă să părăsească vechea reședință obișnuită a cuplului pentru a se stabili în alt stat membru decât cel al acestei foste reședințe și să introducă acolo o cerere de desfacere a legăturii matrimoniale în condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a cincea sau a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, rămânând totodată pe deplin liber să păstreze un anumit număr de legături sociale și familiale pe teritoriul statului membru al fostei reședințe obișnuite a cuplului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 56
56 În plus, spre deosebire de un copil, în special de vârstă mică, al cărui mediu este, în general, în mod esențial familial (a se vedea în această privință Hotărârea din 22 decembrie 2010, Mercredi, C‑497/10 PPU, EU:C:2010:829, punctul 54), mediul unui adult este de natură în mod necesar mai variată, compus dintr‑un spectru de activități semnificativ mai vast și de interese, în special profesionale, socioculturale, patrimoniale, precum și de ordin privat și familial, diversificate. În această privință, nu se poate impune ca aceste interese să se concentreze pe teritoriul unui singur stat membru, având în vedere printre altele obiectivul Regulamentului nr. 2201/2003 de a facilita cererile de desfacere a legăturii matrimoniale, prin instituirea unor norme de conflict suple și prin protejarea drepturilor soțului care, ca urmare a crizei conjugale, a părăsit statul membru în care se afla reședința comună (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 octombrie 2016, Mikołajczyk, C‑294/15, EU:C:2016:772, punctul 50 și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 57
57 Nu este mai puțin adevărat că jurisprudența citată la punctul 53 din prezenta hotărâre permite, în vederea interpretării articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003, să se considere că noțiunea de „reședință obișnuită” se caracterizează, în principiu, prin două elemente, și anume, pe de o parte, voința persoanei interesate de a stabili centrul obișnuit al intereselor sale într‑un loc determinat și, pe de altă parte, o prezență care are un grad suficient de stabilitate pe teritoriul statului membru în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 58
58 Astfel, un soț care pretinde să se prevaleze de temeiul de competență prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a cincea sau a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie în mod necesar să își fi transferat reședința obișnuită pe teritoriul unui alt stat membru decât cel al fostei reședințe obișnuite comune și, așadar, pe de o parte, să fi manifestat voința de a stabili centrul obișnuit al intereselor sale în acest alt stat membru și, pe de altă parte, să fi demonstrat că prezența sa pe teritoriul acestui stat membru dovedește un grad suficient de stabilitate.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 61
61 Deși astfel de elemente lasă a priori impresia că ar putea fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, revine totuși instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă ansamblul împrejurărilor de fapt proprii speței permit efectiv să se considere că persoana interesată și‑a transferat reședința obișnuită pe teritoriul statului membru de care aparține instanța menționată.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 62
62 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că un soț care își împarte viața între două state membre nu poate avea reședința obișnuită decât în unul dintre aceste state membre, astfel încât numai instanțele din statul membru pe teritoriul căruia se situează această reședință obișnuită sunt competente să se pronunțe asupra cererii de desfacere a legăturii matrimoniale.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.