PROBLEMA JURIDICĂ
Reședința obișnuită trebuie să existe pe toate cele șase luni imediat anterioare cererii?
Faptele relevante
Reclamantul susținea că părăsise locuința conjugală și se stabilise în Germania. Pârâta arăta că acesta își păstrase reședința obișnuită în Polonia în mare parte din perioada relevantă. Instanțele germane constataseră că reședința obișnuită la data cererii nu dovedea întreaga perioadă anterioară.
Soluția
Pentru temeiul de șase luni, reședința obișnuită trebuie să fie stabilită în stat încă de la începutul perioadei minime imediat anterioare cererii și pe întreaga ei durată.
Motivarea, pe scurt
Curtea interpretează împreună elementul reședinței obișnuite și durata minimă, în raport cu proximitatea și previzibilitatea jurisdicției. O simplă prezență care capătă caracter obișnuit numai la final nu satisface condiția.
Ce putem învăța și ce limite are
Reședința obișnuită trebuie să existe pe toate cele șase luni imediat anterioare cererii?
Pct. 16 limitează soluția la varianta de șase luni; dispozitivul nu cuprinde o soluție distinctă despre termenul de un an.
Nu impune această perioadă temeiului cetățeniei comune.
Nu presupune că mutarea declarată de un cititor este dovedită.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 10 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 7
7 La data de 27 octombrie 2013, BM a inițiat o procedură de divorț la Amtsgericht Hamm (Tribunalul Districtual din Hamm, Germania), susținând că părăsise domiciliul conjugal în luna iunie 2012 și s‑a stabilit de atunci la domiciliul părinților săi, în orașul său natal din Germania.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 11
11 Această instanță a statuat în esență că, deși BM deținea, desigur, o reședință obișnuită în Germania la data introducerii cererii de divorț, și anume la 27 octombrie 2013, el nu a făcut dovada că a avut o astfel de reședință obișnuită în respectivul stat membru pe tot parcursul celor șase luni anterioare acestei date, și anume de la data de 27 aprilie 2013, contrar cerințelor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 16
16 Cu titlu introductiv, trebuie observat că din trimiterea preliminară reiese că competența internațională a instanțelor germane de soluționare a cauzei principale a fost analizată în raport cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003 și că instanța de trimitere a considerat ca nefiind viciată de vreo eroare constatarea potrivit căreia BM nu deținea, la data de 27 aprilie 2013, o reședință obișnuită în Germania. Prin urmare, întrebarea adresată trebuie înțeleasă ca referindu‑se numai la această dispoziție.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 28
28 Cu toate acestea, ținând seama de contextul în care se înscrie articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, precum și de obiectivele urmărite de acesta, cerința ca reclamantul să aibă reședința în statul membru al cărui resortisant este cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii nu poate fi interpretată separat de criteriul „reședinței obișnuite” menționat de asemenea la această dispoziție.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 29
29 Astfel, în primul rând, trebuie arătat că articolul 3 alineatul (1) litera (a) din acest regulament urmărește uniformizarea, în cadrul Uniunii, a criteriilor de stabilire a competenței internaționale în materie matrimonială, toate întemeiate, după cum s‑a amintit la punctul 23 din prezenta hotărâre, pe noțiunea de „reședință obișnuită”. În economia generală a acestei dispoziții, noțiunea de „reședință” nu poate avea o natură diferită după cum este utilizată la a doua liniuță sau la a șasea liniuță a acestei dispoziții, chiar dacă versiunea în limba germană nu utilizează această noțiune, spre deosebire de celelalte versiuni ale acestei a doua liniuțe redactate în limbile oficiale ale Uniunii de la momentul adoptării regulamentului menționat, în mod izolat.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 30
30 Or, potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din regulamentul menționat, este competentă instanța judecătorească din statul membru pe teritoriul căruia se afla „ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo”. În această privință, utilizarea expresiei „încă locuiește acolo”, care există în versiunile acestei dispoziții redactate în limbile oficiale ale Uniunii de la momentul adoptării acestui regulament, cu excepția versiunii în limba germană, presupune o legătură de continuitate temporală între această reședință și „ultima reședință obișnuită a soților”, astfel încât soțul care a rămas pe teritoriul statului membru în cauză își păstrează acolo propria reședință obișnuită, fără ca acest lucru să fie infirmat de versiunea în limba germană a acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 31
31 În consecință, în contextul specific al stabilirii competenței internaționale în materia desfacerii relației matrimoniale, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003, nu este necesar să se facă distincție între noțiunea de „reședință” și cea de „reședință obișnuită”, care ar conduce la o șubrezire a criteriului de stabilire a acestei competențe.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 36
36 În sfârșit, trebuie subliniat că, având în vedere obiectivul privind echilibrul între, pe de o parte, mobilitatea persoanelor în interiorul Uniunii și, pe de altă parte, cerința securității juridice, obiectiv urmărit de Regulamentul nr. 2201/2003 și amintit la punctul 20 din prezenta hotărâre, cerința menționată la punctul anterior din prezenta hotărâre nu impune reclamantului o sarcină disproporționată de natură să îl descurajeze să se întemeieze pe criteriul de competență prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din acest regulament.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 37
37 Rezultă că, în conformitate cu criteriul de competență care stă la baza articolului 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, soțul care intenționează să invoce această dispoziție trebuie, obligatoriu, să facă dovada deținerii, de la începutul perioadei minime de șase luni prevăzute de dispoziția menționată, a unei reședințe obișnuite în statul membru al instanței judecătorești sesizate.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 38
38 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (1) litera (a) a șasea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție condiționează stabilirea competenței instanței judecătorești a unui stat membru de a soluționa o cerere de desfacere a relației matrimoniale de prezentarea de către reclamant, resortisant al acestui stat membru, a dovezii că deține o reședință obișnuită în statul membru respectiv de cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii sale.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.