PROBLEMA JURIDICĂ
Cum se stabilește reședința obișnuită a soților în sensul art. 8 din Regulamentul Roma III, inclusiv când unul este diplomat?
Faptele relevante
Doi soți germani au locuit în Suedia și apoi la Moscova în legătură cu activitatea diplomatică a unuia; au păstrat locuință și legături în Germania. Instanțele germane au ajuns la evaluări diferite ale legii aplicabile (pct. 13–28).
Soluția
Statutul diplomatic și repartizarea se opun în principiu localizării reședinței obișnuite în statul acreditar, dar analiza globală poate demonstra centrul de interese și prezența stabilă acolo. Un soț are o singură reședință obișnuită în sensul analizat.
Motivarea, pe scurt
Noțiunea este autonomă: voința stabilirii centrului intereselor și prezența suficient de stabilă. Durata șederii și legăturile sociale și familiale contează împreună; statutul nu este o excludere absolută (pct. 37–67).
Ce putem învăța și ce limite are
Determinarea corectă a legii divorțului și a limitelor regulilor europene.
Nu introduce un număr fix de zile sau luni suficient pentru orice reședință obișnuită.
Nu conferă automat reședință în statul acreditant tuturor diplomaților; situația concretă rămâne decisivă.
Nu confirmă rezultatul final al litigiului național.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 10 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 42
42 Curtea a statuat că noțiunea de „reședință obișnuită” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003 se caracterizează în principiu prin două elemente, și anume, pe de o parte, voința persoanei interesate de a stabili centrul obișnuit al intereselor sale într‑un loc determinat și, pe de altă parte, o prezență care are un grad suficient de stabilitate pe teritoriul statului membru în cauză [Hotărârea din 1 august 2022, MPA (Reședință obișnuită – stat terț), C‑501/20, EU:C:2022:619, punctul 44 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗pct. 43
43 Având în vedere coerența necesară dintre dispozițiile Regulamentelor nr. 1259/2010 și nr. 2201/2003, amintită la punctul 40 din prezenta hotărâre, aceleași elemente sunt necesare pentru a caracteriza noțiunea de „reședință obișnuită” în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010. O astfel de concepție unitară reflectă legăturile strânse care există între aceste două regulamente care reglementează printre altele divorțul și separarea de corp. Regulamentul nr. 1259/2010 desemnează legea pe care o instanță, a cărei competență se întemeiază pe dispozițiile Regulamentului nr. 2201/2003, trebuie să o aplice, în lipsa alegerii unei astfel de legi de către soți, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1259/2010.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 47
47 Or, o definiție a noțiunii de „reședință obișnuită” a soților în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010, care se caracterizează în principiu prin două elemente, și anume, pe de o parte, voința persoanelor în cauză de a stabili centrul obișnuit al intereselor lor într‑un loc determinat și, pe de altă parte, o prezență care prezintă un grad suficient de stabilitate pe teritoriul statului în cauză permite să se garanteze atât acest obiectiv de securitate juridică și de previzibilitate, cât și flexibilitatea necesară în procedurile matrimoniale, prevenind în același timp eventualele abuzuri în ceea ce privește alegerea legii aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 48
48 În al doilea rând, aspectul dacă calitatea de agent diplomatic a unuia dintre soți în statul acreditar, durata prezenței fizice a soților în acest stat, precum și gradul de integrare socială și familială în acesta constituie elemente pertinente sau chiar determinante în vederea stabilirii „reședinței obișnuite” a acestora în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010 este în esență o chestiune de fapt [a se vedea prin analogie Hotărârea din 25 noiembrie 2021, IB (Reședința obișnuită a unui soț – Divorț), C‑289/20, EU:C:2021:955, punctul 52 și jurisprudența citată]. Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a examina toate împrejurările de fapt proprii speței pentru a stabili dacă cele două elemente enunțate la punctul anterior, ce caracterizează noțiunea de „reședință obișnuită”, sunt întrunite în cauza principală.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 57
57 În consecință, deși calitatea de agent diplomatic a unuia dintre soți constituie un element pertinent în cadrul examinării caracterului obișnuit al reședinței soților pe teritoriul statului acreditar, în ceea ce privește aprecierea motivelor prezenței lor în acest stat și a condițiilor șederii lor, acest element nu este în sine determinant pentru a exclude recunoașterea unei reședințe obișnuite a persoanei interesate și a membrilor familiei sale în statul respectiv. Stabilirea „reședinței obișnuite” a soților trebuie, chiar în prezența unui astfel de element, să fie efectuată pe baza ansamblului împrejurărilor de fapt proprii fiecărei spețe.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 58
58 În ceea ce privește, secundo, durata prezenței fizice a soților pe teritoriul unui stat, acest element constituie un indiciu al „stabilității” șederii ce caracterizează noțiunea de „reședință obișnuită”. Astfel, după cum s‑a precizat la punctul 39 din prezenta hotărâre, pentru a putea fi calificată drept „obișnuită”, o reședință trebuie să prezinte un anumit grad de stabilitate sau de regularitate, spre deosebire de o prezență temporară sau ocazională.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 61
61 Deși este adevărat că împrejurările specifice care caracterizează reședința obișnuită a unui copil nu sunt identice cu cele care permit să se determine reședința obișnuită a soților, integrarea socială într‑un stat, indiferent dacă este statul acreditar sau statul acreditant, constituie un element pertinent în vederea stabilirii acestei reședințe, întrucât este de natură să concretizeze elementul subiectiv legat de voința persoanelor interesate de a‑și stabili centrul obișnuit al intereselor lor într‑un loc determinat.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 62
62 Legăturile familiale păstrate în statul acreditant sau, dimpotrivă, cele create în statul acreditar pot fi de asemenea pertinente în cadrul analizei ansamblului împrejurărilor de fapt proprii speței, care trebuie efectuată de instanța de trimitere.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 63
63 Pe de altă parte, trebuie amintit că, astfel cum a statuat Curtea cu privire la Regulamentul nr. 2201/2003, jurisprudență care poate fi transpusă în vederea interpretării noțiunii de „reședință obișnuită” în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010, un soț care își împarte viața între două state nu poate avea reședința obișnuită decât în unul dintre aceste state [Hotărârea din 25 noiembrie 2021, IB (Reședința obișnuită a unui soț – Divorț), C‑289/20, EU:C:2021:955, punctul 62].
Textul în documentul-sursă ↗pct. 67
67 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010 trebuie interpretat în sensul că calitatea de agent diplomatic a unuia dintre soți și repartizarea sa pe un post în statul acreditar se opun în principiu ca „reședința obișnuită” a soților să fie considerată ca fiind stabilită în acest stat, cu excepția cazului în care se stabilesc, în urma unei aprecieri globale a tuturor împrejurărilor proprii speței, care includ în special durata prezenței fizice a soților, precum și integrarea lor socială și familială în statul menționat, pe de o parte, voința soților de a stabili în același stat centrul obișnuit al intereselor lor și, pe de altă parte, o prezență care are un grad suficient de stabilitate pe teritoriul acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.