⌕Meniu

Ce lege se aplică divorțului internațional

Într-un divorț internațional judecat în România, legea română nu se aplică automat. Dacă situația intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 1259/2010 (Roma III), soții pot alege împreună una dintre legile permise; fără o alegere valabilă, instanța parcurge în ordine criteriile legate de reședința obișnuită, ultima reședință obișnuită, cetățenia comună și, în ultimul rând, legea statului în care judecă. Legea desemnată poate aparține inclusiv unui stat din afara Uniunii Europene. [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7]

Această alegere privește desfacerea căsătoriei și separarea de corp. Ea nu stabilește automat legea întreținerii, a patrimoniului sau a răspunderii părintești. Sunt distincte și întrebările despre instanța competentă și recunoașterea unui divorț deja pronunțat. [8] [9] [10] [11] [12]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
17 minute
CATEGORIE
Divorțul și patrimoniul cu elemente internaționale
Cuprins · 18 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Cele trei întrebări care trebuie separate
  3. 03Verificarea inițială: obiect, dată și eventual tratat
  4. 04Ce lege pot alege soții
  5. 05Până când se poate face alegerea
  6. 06Forma acordului și consimțământul real
  7. 07Fără alegere: ordinea obligatorie a legilor
  8. 08Cum se stabilește reședința obișnuită
  9. 09Legea divorțului nu se extinde automat la copii, întreținere sau partaj
  10. 10Dacă legea desemnată nu permite divorțul sau discriminează după sex
  11. 11Separarea legală prealabilă: instanța română trebuie să analizeze fondul
  12. 12Transformarea separării de corp în divorț
  13. 13State cu mai multe sisteme teritoriale sau personale
  14. 14Dosarul practic pentru determinarea legii
  15. 15Termene și repere
  16. 16Lista de pași
  17. 17Întrebări frecvente
  18. 18Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Determinarea legii aplicabile divorțului și separării de corp în proceduri supuse Regulamentului (UE) nr. 1259/2010.

✕ NU ACOPERĂ

  • Stabilirea completă a competenței judiciare, recunoașterea titlurilor, legea întreținerii, a patrimoniului și a răspunderii părintești.

  • Descrierea tuturor motivelor și termenelor de divorț din fiecare stat străin.

Cele trei întrebări care trebuie separate

Mai întâi se stabilește autoritatea competentă să soluționeze divorțul. Apoi se determină legea care guvernează divorțul. Dacă divorțul există deja, apare o a treia problemă: recunoașterea și folosirea actului în alt stat. Competența instanței române nu înseamnă, prin ea însăși, că divorțul este guvernat de legea română. În cauza C-249/19, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a examinat chiar situația unor soți români pentru care instanța română era competentă, iar legea divorțului fusese determinată ca fiind cea italiană. [11] [13] [12]

Roma III se aplică divorțului și separării de corp în situații de conflict de legi. Noțiunea de instanță din regulament cuprinde toate autoritățile competente ale statelor participante, nu exclusiv judecătorul. România participă la acest sistem; regulile de competență și condițiile procedurii concrete trebuie însă îndeplinite separat. [14] [15] [16] [17]

Pentru alegerea instanței și procesele paralele, vezi Divorțul internațional: instanța competentă și procesele paralele. Pentru actul deja obținut, vezi Divorțul dintr-un stat al Uniunii Europene: folosirea lui în România sau Recunoașterea în România a divorțului dintr-un stat din afara UE.

Verificarea inițială: obiect, dată și eventual tratat

Pentru procedurile de divorț actuale din România, punctul de plecare este Roma III. Aplicarea sa nu depinde de faptul că ambii soți sunt cetățeni UE: norma poate desemna legea oricărui stat. Regulamentul se aplică de la 21 iunie 2012. Art. 18 alin. (1) vizează acțiunile judiciare începute și acordurile încheiate de la această dată; un acord de alegere anterior poate fi de asemenea aplicat dacă respectă cerințele de consimțământ și formă ale art. 6 și 7. [1] [18] [19]

Pentru instanța sesizată înainte de 21 iunie 2012, art. 18 alin. (2) păstrează acordurile de alegere încheiate în conformitate cu legea statului participant al acelei instanțe. Regimul nu se stabilește, așadar, numai după data căsătoriei: trebuie cunoscute data sesizării și data acordului. Obligația instituțională de informare de la art. 17 are data specială de aplicare 21 iunie 2011. [18] [20] [19]

Înainte de folosirea criteriilor de mai jos se verifică și dacă există o convenție internațională anterioară păstrată de art. 19, aplicabilă exact statelor și situației respective. Regulamentul nu înlătură automat toate tratatele privind conflictul de legi. Între statele participante, el prevalează însă asupra convențiilor încheiate exclusiv între două sau mai multe dintre acestea pentru aspectele pe care le reglementează. Existența unui tratat de asistență juridică nu este, singură, suficientă: trebuie să existe o dispoziție care guvernează problema legii divorțului și să fie aplicabilă raportului concret. [21] [22]

O despărțire privată prin declarația unilaterală a unui soț în fața unei instanțe religioase, de tipul celei analizate în Sahyouni, C-372/16, nu intră în domeniul material al Regulamentului Roma III. CJUE a delimitat divorțurile pronunțate de o instanță statală sau de o autoritate publică ori sub controlul acesteia. Hotărârea nu permite să fie tratat orice act privat sau religios ca un divorț european și nici nu rezolvă singură recunoașterea lui în România. [23] [24] [25] [12]

Ce lege pot alege soții

Soții pot încheia un acord comun de alegere, însă opțiunile sunt limitate. La data acordului, pot desemna una dintre următoarele legi: [2]

Opțiune Condiția relevantă
Legea statului reședinței obișnuite a soților Ambii au reședința obișnuită în acel stat la data acordului. [26]
Legea ultimei reședințe obișnuite a soților Cel puțin unul încă are reședința acolo la data acordului. [27]
Legea cetățeniei unuia dintre soți Cetățenia trebuie deținută la data acordului; nu este necesar ca ambii să aibă acea cetățenie. [28]
Legea forului Este legea statului autorității competente sesizate. Pentru un divorț soluționat de autoritatea română competentă, aceasta este legea română. [29]

Aceste opțiuni nu sunt o ierarhie: când mai multe sunt îndeplinite, acordul comun poate selecta una dintre ele. Un soț nu poate impune singur alegerea. Nici mutarea într-un stat fără legătura cerută de regulament, nici simpla preferință pentru o lege mai avantajoasă nu creează o opțiune suplimentară. [2] [26] [27] [28] [29]

Limita de un an a ultimei reședințe obișnuite aparține regulii fără alegere, de la art. 8 lit. b). Ea nu este prevăzută în opțiunea consensuală de la art. 5 alin. (1) lit. b). În această din urmă situație rămâne necesar ca unul dintre soți să locuiască în statul ultimei reședințe la data acordului. [27] [5]

Practic, acordul ar trebui să identifice clar legea aleasă și legătura care permite alegerea, iar pentru un stat cu mai multe sisteme teritoriale să identifice și unitatea relevantă. Este o recomandare de claritate; nu adaugă un formular obligatoriu la cerințele legale. [30] [31] [32]

Până când se poate face alegerea

Regula europeană permite încheierea și modificarea acordului în orice moment, cel târziu la data sesizării instanței, sub rezerva excepției pentru alegerea în cursul procesului. Aceasta există numai când o permite legea forului, iar instanța consemnează acordul potrivit propriei legi. [33] [34]

În România, soții pot desemna legea și după sesizare, dar nu mai târziu de primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. Art. 2598 alin. (2) din Codul civil și comunicarea oficială a României prevăd această posibilitate. Nu este un termen fix de un anumit număr de zile de la cerere și nu se confundă cu data la care unul dintre soți află informal despre proces. [35] [17]

Consecința practică este ca acordul să fie pregătit înainte de acel moment procedural și să se ceară consemnarea lui. Dacă nu există o alegere valabilă realizată în timpul permis, legea se determină potrivit art. 8, cu excepția regulii speciale pentru transformarea separării de corp în divorț. [34] [17] [3] [36]

Acordul de alegere a legii nu echivalează cu un acord de a divorța: obiectul său este desemnarea regulilor aplicabile, iar motivele și condițiile desfacerii căsătoriei rămân cele ale legii desemnate. Această distincție rezultă din obiectul acordului reglementat de art. 5. [37] [38]

Forma acordului și consimțământul real

Ca regulă minimă, acordul este scris, datat și semnat de ambii soți. Comunicarea electronică ce permite consemnarea durabilă a acordului este echivalentă formei scrise; această echivalență nu șterge celelalte cerințe ale textului, inclusiv data și semnăturile. [39]

România a comunicat că nu impune formalități suplimentare față de art. 7 alin. (1); art. 2599 din Codul civil cere de asemenea acord scris, semnat și datat. Totuși, trebuie verificată reședința obișnuită la data acordului, deoarece art. 7 poate atrage cerințe suplimentare ale altui stat participant: [40] [41] [42] [43] [44]

  • Dacă ambii soți locuiesc obișnuit în același stat participant, se aplică cerințele suplimentare prevăzute acolo. [42]
  • Dacă au reședința obișnuită în state participante diferite care impun formalități diferite, este suficientă respectarea cerințelor uneia dintre acele legi. [43]
  • Dacă numai unul locuiește obișnuit într-un stat participant care impune formalități suplimentare, acestea trebuie respectate. [44]

Semnarea nu rezolvă automat o contestare a consimțământului. Existența și valabilitatea de fond a acordului sau a unei clauze se verifică, în principiu, potrivit legii care ar guverna acordul dacă acesta ar fi valabil. Totuși, un soț care susține că nu a consimțit poate invoca legea statului reședinței sale obișnuite de la sesizare, dacă împrejurările arată că nu ar fi rezonabil ca efectul comportamentului său să fie apreciat prin prima lege. Această excepție cere o justificare concretă. [45] [46]

Alegerea trebuie să fie informată: fiecare soț trebuie să poată înțelege consecințele juridice și sociale. Ca măsuri practice, este util ca textul să fie explicat într-o limbă înțeleasă, să fie păstrate versiunile și corespondența relevante, iar orice presiune, neînțelegere ori contestare a semnăturii să fie invocată cu probe. Aceste măsuri sprijină evaluarea consimțământului. Cerințele de validitate rămân cele prevăzute de art. 6 și 7. [47] [48] [45] [46] [39]

Fără alegere: ordinea obligatorie a legilor

În absența unei alegeri valabile, art. 8 impune următoarea ordine. Se trece la rândul următor numai dacă cel anterior nu se aplică. Nu este permis să se sară direct la legea română doar pentru că instanța este română sau pentru că unul dintre soți o preferă. [3] [4] [5] [6] [7]

Ordine Legea desemnată Moment și condiții
1 Legea statului reședinței obișnuite a ambilor soți Situația de la data sesizării instanței. [4]
2 Legea ultimei reședințe obișnuite a soților Aceasta să nu fi încetat cu mai mult de un an înainte de sesizare și unul dintre soți să mai locuiască acolo la sesizare. Ambele condiții sunt necesare. [5]
3 Legea cetățeniei comune Ambii soți să dețină acea cetățenie la sesizare. [6]
4 Legea forului Se ajunge aici dacă niciunul dintre criteriile anterioare nu desemnează legea. [7]

Prin urmare, da, instanța română poate aplica legea străină chiar dacă soții nu au ales-o. Cetățenia română comună nu înlătură reședința obișnuită comună din alt stat, care are prioritate în această succesiune. Exemplul cauzei JE arată tocmai diferența dintre cetățenia ce putea justifica competența și reședința ce desemna legea divorțului. [4] [6] [13]

Intervalul de un an de la a doua treaptă privește menținerea unui factor de legătură, nu un termen după care se pierde dreptul la divorț. Se compară data încetării ultimei reședințe obișnuite cu data sesizării și se verifică separat dacă unul încă locuiește acolo. Dacă intervalul sau condiția reședinței nu sunt îndeplinite, se continuă analiza cu cetățenia comună și apoi cu legea forului. [5] [6] [7]

În situații de cetățenie multiplă, considerentul (22) trimite modalitatea de abordare la legislația națională, cu respectarea principiilor generale ale Uniunii. Nu este corectă presupunerea că pașaportul folosit în cerere decide singur legea aplicabilă; trebuie identificate toate cetățeniile relevante și norma ce rezolvă conflictul dintre ele. [49]

Cum se stabilește reședința obișnuită

Reședința obișnuită nu se reduce la adresa înscrisă într-un act. Pentru art. 8 lit. a) și b), CJUE cere două elemente: voința de a stabili centrul obișnuit al intereselor într-un loc și o prezență suficient de stabilă acolo. Instanța apreciază ansamblul împrejurărilor concrete, inclusiv durata șederii și legăturile sociale și familiale. [50] [51] [52] [53] [54] [55] [56]

În Lindenbaumer, C-61/24, hotărârea din 20 martie 2025, Curtea a precizat că un soț care își împarte viața între două state poate avea o singură reședință obișnuită în sensul analizat. Durata fizică a șederii este un indiciu, iar evaluarea nu se înlocuiește cu o numărătoare automată identică pentru toate familiile. [57] [53] [54]

Pentru diplomați, regula are o nuanță importantă: calitatea de agent diplomatic și repartizarea într-un stat se opun, în principiu, localizării reședinței obișnuite a cuplului în statul acreditar. Totuși, o apreciere globală poate dovedi voința de stabilire a centrului intereselor și o prezență suficient de stabilă acolo. Statutul nu exclude absolut această concluzie, dar nici nu poate fi ignorat. [58] [59]

Ca pregătire practică, construiește o cronologie pentru fiecare soț: locuințe efectiv folosite, activitate profesională, familie, deplasări și motivele șederilor. Contractele de locuință, documentele de muncă, înregistrările administrative și alte probe pot sprijini această cronologie. Lista este orientativă; relevanța fiecărui act depinde de ceea ce dovedește despre viața reală a persoanei. [60] [53] [55] [56]

Legea divorțului nu se extinde automat la copii, întreținere sau partaj

Roma III exclude expres obligațiile de întreținere, efectele patrimoniale ale căsătoriei și răspunderea părintească. Un acord care spune că divorțul va fi guvernat de legea română nu decide prin el însuși legea pensiei de întreținere, a bunurilor comune sau a măsurilor privitoare la copii. Fiecare materie trebuie calificată și analizată potrivit propriilor norme de conflict, chiar dacă pretențiile sunt formulate în același dosar. [61] [8] [9] [10] [38]

Sunt excluse și capacitatea persoanelor, existența, valabilitatea și recunoașterea căsătoriei, anularea căsătoriei, numele soților, fiducia și succesiunile. De aceea, acordul asupra legii divorțului nu poate fi folosit ca răspuns universal la toate efectele separării familiei. [62] [63] [64] [65] [66]

Pentru patrimoniu, vezi Bunurile soților în mai multe state: ce lege se aplică. O eventuală alegere separată în acea materie trebuie verificată după regulile proprii; nu se prezumă din alegerea făcută pentru divorț. [8] [38]

Dacă legea desemnată nu permite divorțul sau discriminează după sex

Art. 10 cere aplicarea legii forului în două situații: legea desemnată potrivit art. 5 sau art. 8 nu prevede divorțul ori nu acordă unuia dintre soți, din cauza sexului, acces egal la divorț sau la separarea de corp. În fața instanței române competente, legea forului este legea română. Nu este necesar ca soțul defavorizat să fie cetățean român pentru ca regula europeană să opereze. [67]

În primul caz, „nu prevede divorțul” are un sens strict: legea străină nu cunoaște divorțul sub nicio formă. Nu este suficient ca aceasta să prevadă mai multe condiții sau ca procedura să fie mai grea decât în România. CJUE a stabilit această delimitare în C-249/19. [68] [69] [70] [71]

Separat, art. 12 permite înlăturarea unei dispoziții a legii desemnate dacă aplicarea ei este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului. Este o excepție concretă și restrânsă, nu o autorizație de a înlocui orice regulă străină nefavorabilă. Considerentul (25) cere ca folosirea ordinii publice să respecte drepturile fundamentale și interdicția discriminării. [72] [73]

Art. 13 adaugă o limită distinctă: regulamentul nu obligă o instanță a unui stat participant a cărui lege nu prevede divorțul sau nu consideră căsătoria valabilă pentru procedura respectivă să pronunțe divorțul în temeiul său. Această dispoziție nu se confundă cu regula art. 10 privind legea străină desemnată. [74] [67]

Separarea legală prealabilă: instanța română trebuie să analizeze fondul

Instanța română nu poate înlocui legea străină doar pentru că aceasta cere o separare de corp înainte de divorț. În cauza JE împotriva KF, C-249/19, hotărârea din 16 iulie 2020, CJUE a arătat că existența acestei condiții nu înseamnă că legea străină nu prevede divorțul. Prin urmare, nu este suficientă pentru activarea art. 10. [75] [76] [71]

Curtea a precizat și consecința procedurală: instanța română competentă este obligată să se pronunțe asupra cererii. Când nu poate pronunța ea însăși separarea cerută de legea străină, trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor de fond prevăzute de acea lege și să facă această constatare în procedura de divorț. Respingerea automată care ar face imposibilă examinarea fondului ar lipsi regulile europene de efect util. [77] [78] [79]

Pentru cazul concret trebuie stabilite condițiile materiale ale separării, durata cerută de legea aplicabilă și probele îndeplinirii lor. Perioada de trei ani amintită în prezentarea cauzei CJUE este un element al litigiului analizat acolo; nu este un termen universal și nu trebuie preluată ca regulă actuală pentru orice divorț legat de Italia. Hotărârea CJUE soluționează interpretarea dreptului Uniunii, iar verificarea faptelor și soluția divorțului aparțin instanței naționale. [79] [71]

Transformarea separării de corp în divorț

Dacă se cere transformarea unei separări de corp în divorț, art. 9 pornește de la continuitate: se aplică legea care a guvernat separarea, cu excepția unei alte alegeri valabile a soților în condițiile art. 5. Nu se reia automat ierarhia art. 8 doar fiindcă, între timp, soții s-au mutat. [36]

Dacă legea aplicată separării nu prevede transformarea ei în divorț, se folosesc criteriile art. 8, în lipsa unei alte alegeri valabile potrivit art. 5. Această ipoteză este diferită de situația în care o lege cere o separare înainte de a admite divorțul și de simpla despărțire în fapt. [80] [36] [76]

Pentru alegerea regulii corecte trebuie identificat actul de separare, caracterul lui juridic și legea aplicată. Aceasta este o consecință practică a regulii de continuitate: o perioadă în care soții au locuit separat nu demonstrează, singură, existența unei separări de corp care poate fi transformată. [36] [80]

State cu mai multe sisteme teritoriale sau personale

Când statul desemnat cuprinde unități teritoriale cu propriile reguli de divorț, nu este suficientă formula generală „se aplică legea statului”. Art. 14 cere identificarea sistemului relevant: [81] [82]

  • Trimiterea la legea statului privește legea unității teritoriale relevante. [82]
  • Reședința obișnuită se localizează în unitatea teritorială respectivă. [83]
  • Pentru cetățenie, se aplică unitatea desemnată de regulile acelui stat; în lipsa lor, unitatea aleasă de soți; în lipsa alegerii, cea cu care unul sau ambii soți au cele mai strânse legături. [31]

De aceea, în alegerea bazată pe cetățenie, soții ar trebui să indice unitatea teritorială asupra căreia au convenit când lipsesc reguli interne de desemnare. Considerentul (28) subliniază această necesitate. Alegerea unității nu creează totuși un drept de a alege orice lege din lume: mai întâi trebuie să existe opțiunea permisă de art. 5. [32] [31] [2]

Dacă diferențele dintre sistemele aceluiași stat depind de categoria de persoane, nu de teritoriu, art. 15 trimite la sistemul stabilit prin normele acelui stat. În lipsa lor, se aplică sistemul cu care unul sau ambii soți au cele mai strânse legături. Un stat participant nu este obligat să folosească Roma III pentru conflicte pur interne între propriile sisteme. [84] [85]

Odată identificată legea, art. 11 exclude retrimiterea: se folosesc normele de drept ale statului desemnat, fără normele sale de drept internațional privat. Regulile speciale de selectare a unității teritoriale sau a sistemului personal sunt cele din art. 14–15 și trebuie păstrate distinct de această excludere. [86] [82] [31] [84]

Dosarul practic pentru determinarea legii

Pregătește o fișă cronologică și documentele care susțin factorii de legătură: data sesizării, reședința obișnuită a fiecărui soț, momentul încetării ultimei reședințe obișnuite a cuplului, persoana care a rămas acolo, cetățeniile și eventualul acord de alegere. Aceasta este o metodă de organizare a probelor, nu o listă legală închisă. [60] [26] [27] [28] [4] [5] [6]

Dacă există un acord, păstrează documentul complet, data și semnăturile, precum și elementele care permit verificarea consimțământului și a eventualelor cerințe suplimentare de formă. Dacă există o separare de corp, include actul și informațiile despre legea aplicată. [39] [42] [43] [44] [45] [46] [36]

Stabilirea statului a cărui lege este aplicabilă este urmată de stabilirea conținutului exact al acelei legi, inclusiv versiunea relevantă și condițiile de divorț. Pentru această etapă, vezi Dovedirea legii străine în procesul din România. Pentru participarea prin mandatar, vezi Procura de la consulat pentru proceduri de familie. Aceste demersuri nu schimbă criteriile europene de desemnare a legii. [86] [79]

Termene și repere procedurale

REGULĂAlegerea legii înainte de sesizare
Interval

Până cel târziu la data sesizării instanței, sub rezerva opțiunii în cursul procesului. [33] [34]

De când începe

Pregătirea sau modificarea acordului de alegere a legii aplicabile divorțului. [33]

Cum se aplică

Se raportează data acordului la data sesizării; nu se calculează un număr fix de zile. [33]

Consecințe

În lipsa unei alegeri valabile în intervalul permis se aplică regulile obiective, sub rezerva art. 9 pentru transformarea separării. [3] [36]

[33][34][3][36][18][20]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Dacă legea forului permite, acordul poate fi făcut în cursul procedurii, cu consemnare de către instanță. [34]

REGULĂAlegerea în cursul procesului român
Interval

Cel târziu la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. [17] [35]

De când începe

Sesizarea instanței române cu divorțul, fără alegere deja consemnată. [34] [17]

Cum se aplică

Se identifică primul termen care îndeplinește condiția citării legale; nu este o perioadă numerică de la comunicare. [17]

Consecințe

O alegere care nu se încadrează în timpul admis nu substituie regulile obiective de determinare a legii. [3] [17]

[17][35][34][45][39][3]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Este o regulă a forului român; nu se extrapolează automat procedurilor din alte state. [34]

  • Acordul trebuie să respecte și condițiile sale de fond și de formă. [45] [39]

REGULĂMenținerea ultimei reședințe obișnuite în ierarhia fără alegere
Interval

Ultima reședință obișnuită să nu fi încetat cu mai mult de un an înaintea sesizării. [5]

De când începe

Încetarea ultimei reședințe obișnuite a soților, când nu mai există reședință obișnuită comună la sesizare. [4] [5]

Cum se aplică

Se compară data încetării cu data sesizării și se verifică dacă un soț încă locuiește în acel stat la sesizare. [5]

Consecințe

Dacă una dintre condiții lipsește, se trece la cetățenia comună și apoi, dacă aceasta nu determină legea, la legea forului. [5] [6] [7]

[5][4][27][36][6][7][3][18]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Este un criteriu de legătură, nu un termen de prescripție pentru divorț. [5]

  • Nu se transferă opțiunii consensuale de la art. 5 alin. (1) lit. b). [27] [5]

  • Art. 9 poate impune continuitatea legii separării de corp. [36]

Lista de pași

  • Identifică mai întâi procedura, momentul sesizării și eventualul tratat păstrat de art. 19. [14] [18] [21] [22]

  • Verifică dacă acordul desemnează o lege permisă și dacă este încheiat în intervalul admis. [2] [33] [34] [17]

  • Controlează data, semnăturile, cerințele suplimentare și consimțământul; păstrează documentul complet. [39] [42] [43] [44] [45] [46]

  • Fără alegere, aplică succesiv reședința obișnuită, ultima reședință în condițiile unui an, cetățenia comună și legea forului. [4] [5] [6] [7]

  • Pentru separarea de corp deja existentă, verifică mai întâi regula continuității și posibilitatea transformării. [36] [80]

  • Distinge condițiile restrictive de lipsa divorțului și de inegalitatea după sex. [67] [70] [71]

  • Identifică unitatea teritorială sau sistemul personal relevant și păstrează separat întreținerea, patrimoniul și copiii. [82] [83] [31] [84] [8] [9] [10]

Întrebări frecvente

Dacă amândoi suntem români, divorțul din România este întotdeauna guvernat de legea română?

Nu. Fără o alegere valabilă, reședința obișnuită comună și, dacă sunt îndeplinite condițiile, ultima reședință obișnuită sunt analizate înaintea cetățeniei comune. Instanța română poate fi competentă și poate aplica legea altui stat. [4] [5] [6] [13]

Putem alege legea română fără să fim de acord cu divorțul?

Acordul de alegere privește legea aplicabilă și presupune consimțământul ambilor soți asupra acestei alegeri. El nu reprezintă prin sine un acord asupra desfacerii căsătoriei; motivele și condițiile divorțului vor fi apreciate potrivit legii desemnate. Alegerea legii române trebuie să se încadreze într-una dintre opțiunile art. 5. [2] [28] [29] [37] [38]

Este obligatorie autentificarea la notar a acordului de alegere?

Comunicarea României nu prevede formalități suplimentare față de acordul scris, datat și semnat. Totuși, reședința obișnuită a soților într-un alt stat participant poate atrage cerințele suplimentare ale acelui stat potrivit art. 7. Verificarea nu se face numai după locul în care este semnat documentul. [40] [39] [42] [43] [44]

Putem alege legea și după ce cererea a fost depusă?

În România, da, până cel târziu la primul termen la care părțile au fost legal citate, prin consemnarea acordului în condițiile legii române. În alt stat participant trebuie verificată posibilitatea oferită de legea forului. [34] [17]

Pot cere legea română fiindcă legea străină impune mai întâi separarea legală?

Condiția separării prealabile nu este, singură, un motiv pentru înlocuirea legii străine prin art. 10. CJUE cere instanței române competente să examineze cererea și, când nu poate pronunța separarea, să verifice condițiile de fond în procedura de divorț. [76] [78] [79]

Un acord privind divorțul decide și legea partajului?

Nu automat. Efectele patrimoniale ale căsătoriei și obligațiile de întreținere sunt excluse din Roma III. O alegere valabilă pentru divorț nu ține locul unei analize ori al unui acord distinct în acele materii. [8] [10] [38]

De reținut

Arată cele 12 idei principale ale ghidului

  • Competența instanței române nu determină automat legea română a divorțului. [13] [1] [4]

  • Soții pot alege numai una dintre legile legate de factorii prevăzuți de art. 5 din Regulamentul Roma III. [2] [26] [27] [28] [29]

  • În România, alegerea poate fi consemnată cel târziu la primul termen cu părțile legal citate. [34] [17]

  • Acordul cere formă scrisă, dată și semnături, cu eventualele formalități suplimentare și controlul consimțământului. [39] [42] [43] [44] [45] [46]

  • În lipsa alegerii, ordinea de la art. 8 din Regulamentul Roma III este obligatorie și poate desemna legea străină. [4] [5] [6] [7] [1]

  • Art. 10 din Regulamentul Roma III nu echivalează condițiile străine mai restrictive cu inexistența divorțului. [67] [70] [71]

  • Instanța română competentă trebuie să examineze fondul condițiilor separării în limitele stabilite de CJUE. [78] [79]

  • Transformarea separării pornește de la legea separării, cu variantele prevăzute de art. 9 din Regulamentul Roma III. [36] [80]

  • Sistemele teritoriale și personale se identifică potrivit art. 14–15 din Regulamentul Roma III, iar retrimiterea este exclusă. [82] [83] [31] [84] [86]

  • Alegerea pentru divorț nu desemnează automat legea patrimoniului, întreținerii sau răspunderii părintești. [8] [9] [10]

  • Tratatele păstrate de art. 19 din Regulamentul Roma III se verifică înaintea aplicării mecanice a ierarhiei. [21] [22]

  • Reședința obișnuită cere centru de interese și prezență stabilă, cu aprecierea globală a faptelor. [51] [52] [53] [57]

Cronologia reședințelor și acordul de alegere a legii

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 29 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 4 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 4
    Legea desemnată în temeiul prezentului regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru participant.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (1) teza introductivă · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) teza introductivă
    (1) Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp, cu condiția ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 8 teza introductivă · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 teza introductivă
    În absența unei opțiuni în temeiul articolului 5, divorțul și separarea de corp sunt reglementate de legea statului:
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 8 lit. a) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 lit. a)
    (a) pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data sesizării instanței judecătorești; sau, în caz contrar;
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 8 lit. b) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 lit. b)
    (b) pe teritoriul căruia soții își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanței judecătorești, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reședința în cauză la data sesizării instanței judecătorești; sau, în lipsa acestuia;
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 8 lit. c) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 lit. c)
    (c) a cărui cetățenie este deținută de ambii soți la data sesizării instanței judecătorești; sau, în caz contrar;
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 8 lit. d) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 lit. d)
    (d) unde este sesizată instanța judecătorească.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. e) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. e)
    (e) consecințele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei;
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. f) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. f)
    (f) răspunderea părintească;
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. g) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. g)
    (g) obligațiile de întreținere;
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 2 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2
    Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Hotărârea CJUE din 20 decembrie 2017, cauza C-372/16, SahyouniHotărâre · pct. 27 · forma din 20 decembrie 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-372/16 · 20 decembrie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 27 · textul original, în limba engleză
    27 The Court has already held that recognition of a divorce decision delivered in a third country does not come within the scope of EU law, since neither the provisions of Regulation No 1259/2010 nor those of Regulation No 2201/2003, or any other legal act of the European Union, apply to such recognition (see, to that effect, order of 12 May 2016, Sahyouni, C‑281/15, EU:C:2016:343, paragraphs 22 and 23).
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 14 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 14
    14 Printr‑o hotărâre din 20 februarie 2018, această din urmă instanță a stabilit, în temeiul cetățeniei celor doi soți vizate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003, competența generală a instanțelor române de a soluționa cererea de divorț formulată de JE. Pe de altă parte, ea a desemnat, în temeiul articolului 8 litera (a) din Regulamentul nr. 1259/2010, legea italiană drept lege aplicabilă litigiului cu care era sesizată pentru motivul că, la data introducerii acestei cereri de divorț, reședința obișnuită a soților era situată în Italia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (1) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (1)
    (1) Prezentul regulament se aplică divorțului și separării de corp în situațiile în care există un conflict de legi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 3 pct. 2 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 3 pct. 2
    2. „instanță judecătorească” înseamnă toate autoritățile din statele membre participante competente în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · considerentul (6) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul (6)
    (6) Belgia, Bulgaria, Germania, Grecia, Spania, Franța, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România și Slovenia au adresat ulterior Comisiei o solicitare prin care își exprimau intenția de a stabili între ele o formă de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile în materie matrimonială. La 3 martie 2010, Grecia și-a retras solicitarea.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Portalul european e-Justiție — Divorțul și separarea de corp: RomâniaGhid oficial · art. 5 alin. (3) — alegere în cursul procesului, paragraful 1 · forma din 12 februarie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (3) — alegere în cursul procesului, paragraful 1
    În temeiul legislației române, soții pot desemna legea aplicabilă divorțului și după ce instanța a fost sesizată, dar nu mai târziu de data primei ședințe de judecată la care soții au fost citați legal.
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 18 alin. (1) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (1)
    (1) Prezentul regulament se aplică acțiunilor judiciare intentate și acordurilor menționate la articolul 5 și încheiate începând cu 21 iunie 2012. Cu toate acestea, un acord privind alegerea legii aplicabile încheiat înainte de 21 iunie 2012 este, de asemenea, aplicabil, cu condiția să respecte articolele 6 și 7.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 21 paragraful 2 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 paragraful 2
    Se aplică de la 21 iunie 2012, cu excepția articolului 17, care se aplică de la 21 iunie 2011.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 18 alin. (2) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18 alin. (2)
    (2) Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor privind alegerea legii aplicabile încheiate în conformitate cu legea statului membru participant pe teritoriul căruia se află instanța judecătorească sesizată înainte de 21 iunie 2012.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 19 alin. (1) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (1)
    (1) Fără a aduce atingere obligațiilor ce revin statelor membre participante în temeiul articolului 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezentul regulament nu afectează aplicarea convențiilor internaționale la care sunt părți unul sau mai multe state membre participante la data adoptării prezentului regulament sau la data adoptării, în temeiul articolului 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a deciziei care reglementează conflictul de legi privind divorțul sau separarea de corp.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 19 alin. (2) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (2)
    (2) Cu toate acestea, prezentul regulament prevalează, în relațiile dintre statele membre participante, asupra convențiilor încheiate exclusiv între două sau mai multe dintre acestea, în măsura în care respectivele convenții privesc aspecte reglementate de prezentul regulament.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Hotărârea CJUE din 20 decembrie 2017, cauza C-372/16, SahyouniHotărâre · pct. 39 · forma din 20 decembrie 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-372/16 · 20 decembrie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 39 · textul original, în limba engleză
    39 Next, although it is true that private divorces are not explicitly excluded from the scope of Regulation No 1259/2010, as the Advocate General has noted in point 60 of his Opinion, the references made to the involvement of a ‘court’ and to the existence of a ‘proceeding’ in a number of provisions of that regulation, such as Article 1(2), Article 5(2) and (3), Article 8, Article 13 and Article 18(2) thereof, show that the regulation covers exclusively divorces pronounced either by a national court or by, or under the supervision of, a public authority. Moreover, the fact that Article 18(1) of Regulation No 1259/2010 makes reference to ‘legal proceedings’ supports that conclusion.
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Hotărârea CJUE din 20 decembrie 2017, cauza C-372/16, SahyouniHotărâre · pct. 48 · forma din 20 decembrie 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-372/16 · 20 decembrie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 48 · textul original, în limba engleză
    48 Accordingly, in the light of the definition of the concept of ‘divorce’ in Regulation No 2201/2003, it is clear from the objectives pursued by Regulation No 1259/2010 that the latter regulation covers solely divorces pronounced either by a national court or by, or under the supervision of, a public authority.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Hotărârea CJUE din 20 decembrie 2017, cauza C-372/16, SahyouniHotărâre · pct. 49 · forma din 20 decembrie 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-372/16 · 20 decembrie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 49 · textul original, în limba engleză
    49 In light of the foregoing considerations, the answer to the first question is that Article 1 of Regulation No 1259/2010 must be interpreted as meaning that a divorce resulting from a unilateral declaration made by one of the spouses before a religious court, such as that at issue in the main proceedings, does not come within the substantive scope of that regulation.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (1) lit. a) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) lit. a)
    (a) legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii acordului; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (1) lit. b) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) lit. b)
    (b) legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă în data încheierii acordului; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (1) lit. c) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) lit. c)
    (c) legea statului de cetățenie a unuia dintre soți în data încheierii acordului; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (1) lit. d) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) lit. d)
    (d) legea forului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (1) teza introductivă · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) teza introductivă
    (1) Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp, cu condiția ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 14 lit. c) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 lit. c)
    (c) orice trimitere la cetățenie privește unitatea teritorială desemnată de legea respectivului stat sau, în absența normelor relevante, unitatea teritorială pentru care au optat părțile sau, în absența opțiunii, unitatea teritorială cu care unul dintre soți sau ambii au cele mai strânse legături.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · considerentul (28) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul (28)
    (28) În absența normelor de desemnare a legii aplicabile, părțile care aleg legea statului de cetățenie al uneia dintre ele ar trebui în același timp să indice legea unității teritoriale cu privire la care au convenit, în cazul în care statul pentru a cărui lege au optat cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriul sistem de drept sau ansamblu de norme referitoare la divorț.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (2) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (2)
    (2) Fără a aduce atingere alineatului (3), acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat și modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanței judecătorești.
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (3) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (3)
    (3) În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soții pot desemna legea aplicabilă și în fața instanței judecătorești pe parcursul procedurii. În acest caz, instanța judecătorească ia act de acordul soților, în conformitate cu legea forului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 2598 alin. (2) · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2598 alin. (2)
    (2) Cu toate acestea, instanța judecătorească poate să ia act de acordul soților cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 9 alin. (1) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 9 alin. (1)
    (1) În cazul transformării separării de corp în divorț, legea aplicabilă divorțului este legea care a fost aplicată separării de corp, dacă părțile nu au convenit altfel în conformitate cu articolul 5.
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 5 alin. (1) teza introductivă · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) teza introductivă
    (1) Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp, cu condiția ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · considerentul (10) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul (10)
    (10) Domeniul de aplicare material și dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie conforme cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice anulării căsătoriei. Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai la desfacerea sau nerespectarea legăturii matrimoniale. Legea stabilită de normele conflictuale din prezentul regulament ar trebui să se aplice motivelor de divorț și de separare de drept. Chestiunile preliminare precum capacitatea juridică și valabilitatea căsătoriei și chestiunile precum efectele patrimoniale ale divorțului sau ale separării de drept și efectele asupra numelui, răspunderii părintești, obligațiilor de întreținere sau alte măsuri accesorii eventuale ar trebui stabilite de normele conflictuale aplicabile în statul membru participant vizat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 7 alin. (1) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (1)
    (1) Acordul menționat la articolul 5 alineatele (1) și (2) este încheiat în scris, datat și semnat de ambii soți. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: Portalul european e-Justiție — Divorțul și separarea de corp: RomâniaGhid oficial · art. 7 — condiții de formă, paragraful 1 · forma din 12 februarie 2024Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 — condiții de formă, paragraful 1
    Nu există condiții de formă suplimentare pentru încheierea acordurilor privind desemnarea legii în afara celor de la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010.
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată)Lege · art. 2599 · forma din 15 iulie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2599
    Convenția de alegere a legii aplicabile divorțului trebuie încheiată în scris, semnată și datată de soți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 7 alin. (2) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (2)
    (2) Cu toate acestea, în cazul în care legea statului membru participant în care ambii soți își au reședința obișnuită la data încheierii acordului prevede condiții formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste condiții.
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 7 alin. (3) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (3)
    (3) Dacă, la data încheierii acordului, soții au reședința obișnuită în state membre participante diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții formale diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condițiile prevăzute de oricare dintre legile respective.
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 7 alin. (4) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (4)
    (4) Dacă, la data încheierii acordului, numai unul dintre soți are reședința obișnuită într-un stat membru participant, iar acest stat prevede condiții formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele condiții.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 6 alin. (1) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 6 alin. (1)
    (1) Existența și valabilitatea unui acord privind alegerea legii sau a oricărei clauze a acestuia sunt stabilite de legea care l-ar reglementa conform prezentului regulament dacă acordul sau clauza respectivă ar fi valabil(ă).
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 6 alin. (2) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 6 alin. (2)
    (2) Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu și-a dat consimțământul, unul dintre soți poate să invoce legea țării în care își are reședința obișnuită la data sesizării instanței judecătorești, dacă din circumstanțele cauzei reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea menționată la alineatul (1).
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · considerentul (18) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul (18)
    (18) Alegerea în cunoștință de cauză a celor doi soți reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soți trebuie să cunoască exact consecințele juridice și sociale ale alegerii legii aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legea aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și egalității de șanse de care beneficiază cei doi soți. Prin urmare, judecătorii din statele membre participante ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soți să ajungă la un acord privind legea aplicabilă cunoscând pe deplin consecințele juridice ale acestei alegeri.
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · considerentul (18) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul (18)
    (18) Alegerea în cunoștință de cauză a celor doi soți reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soți trebuie să cunoască exact consecințele juridice și sociale ale alegerii legii aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legea aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și egalității de șanse de care beneficiază cei doi soți. Prin urmare, judecătorii din statele membre participante ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soți să ajungă la un acord privind legea aplicabilă cunoscând pe deplin consecințele juridice ale acestei alegeri.
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · considerentul (22) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul (22)
    (22) Atunci când, în vederea determinării legii aplicabile, prezentul regulament face trimitere la cetățenie ca factor de legătură, modalitățile de abordare a cazurilor de cetățenie multiplă ar trebui să fie reglementate de legislația națională, cu respectarea deplină a principiilor generale ale Uniunii Europene.
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 42 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 42
    42 Curtea a statuat că noțiunea de „reședință obișnuită” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003 se caracterizează în principiu prin două elemente, și anume, pe de o parte, voința persoanei interesate de a stabili centrul obișnuit al intereselor sale într‑un loc determinat și, pe de altă parte, o prezență care are un grad suficient de stabilitate pe teritoriul statului membru în cauză [Hotărârea din 1 august 2022, MPA (Reședință obișnuită – stat terț), C‑501/20, EU:C:2022:619, punctul 44 și jurisprudența citată].
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 43 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 43
    43 Având în vedere coerența necesară dintre dispozițiile Regulamentelor nr. 1259/2010 și nr. 2201/2003, amintită la punctul 40 din prezenta hotărâre, aceleași elemente sunt necesare pentru a caracteriza noțiunea de „reședință obișnuită” în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010. O astfel de concepție unitară reflectă legăturile strânse care există între aceste două regulamente care reglementează printre altele divorțul și separarea de corp. Regulamentul nr. 1259/2010 desemnează legea pe care o instanță, a cărei competență se întemeiază pe dispozițiile Regulamentului nr. 2201/2003, trebuie să o aplice, în lipsa alegerii unei astfel de legi de către soți, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1259/2010.
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 47 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 47
    47 Or, o definiție a noțiunii de „reședință obișnuită” a soților în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010, care se caracterizează în principiu prin două elemente, și anume, pe de o parte, voința persoanelor în cauză de a stabili centrul obișnuit al intereselor lor într‑un loc determinat și, pe de altă parte, o prezență care prezintă un grad suficient de stabilitate pe teritoriul statului în cauză permite să se garanteze atât acest obiectiv de securitate juridică și de previzibilitate, cât și flexibilitatea necesară în procedurile matrimoniale, prevenind în același timp eventualele abuzuri în ceea ce privește alegerea legii aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  53. Sursa 53: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 48 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 48
    48 În al doilea rând, aspectul dacă calitatea de agent diplomatic a unuia dintre soți în statul acreditar, durata prezenței fizice a soților în acest stat, precum și gradul de integrare socială și familială în acesta constituie elemente pertinente sau chiar determinante în vederea stabilirii „reședinței obișnuite” a acestora în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010 este în esență o chestiune de fapt [a se vedea prin analogie Hotărârea din 25 noiembrie 2021, IB (Reședința obișnuită a unui soț – Divorț), C‑289/20, EU:C:2021:955, punctul 52 și jurisprudența citată]. Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a examina toate împrejurările de fapt proprii speței pentru a stabili dacă cele două elemente enunțate la punctul anterior, ce caracterizează noțiunea de „reședință obișnuită”, sunt întrunite în cauza principală.
    Textul în documentul-sursă ↗
  54. Sursa 54: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 58 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 58
    58 În ceea ce privește, secundo, durata prezenței fizice a soților pe teritoriul unui stat, acest element constituie un indiciu al „stabilității” șederii ce caracterizează noțiunea de „reședință obișnuită”. Astfel, după cum s‑a precizat la punctul 39 din prezenta hotărâre, pentru a putea fi calificată drept „obișnuită”, o reședință trebuie să prezinte un anumit grad de stabilitate sau de regularitate, spre deosebire de o prezență temporară sau ocazională.
    Textul în documentul-sursă ↗
  55. Sursa 55: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 61 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 61
    61 Deși este adevărat că împrejurările specifice care caracterizează reședința obișnuită a unui copil nu sunt identice cu cele care permit să se determine reședința obișnuită a soților, integrarea socială într‑un stat, indiferent dacă este statul acreditar sau statul acreditant, constituie un element pertinent în vederea stabilirii acestei reședințe, întrucât este de natură să concretizeze elementul subiectiv legat de voința persoanelor interesate de a‑și stabili centrul obișnuit al intereselor lor într‑un loc determinat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  56. Sursa 56: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 62 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 62
    62 Legăturile familiale păstrate în statul acreditant sau, dimpotrivă, cele create în statul acreditar pot fi de asemenea pertinente în cadrul analizei ansamblului împrejurărilor de fapt proprii speței, care trebuie efectuată de instanța de trimitere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  57. Sursa 57: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 63 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 63
    63 Pe de altă parte, trebuie amintit că, astfel cum a statuat Curtea cu privire la Regulamentul nr. 2201/2003, jurisprudență care poate fi transpusă în vederea interpretării noțiunii de „reședință obișnuită” în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010, un soț care își împarte viața între două state nu poate avea reședința obișnuită decât în unul dintre aceste state [Hotărârea din 25 noiembrie 2021, IB (Reședința obișnuită a unui soț – Divorț), C‑289/20, EU:C:2021:955, punctul 62].
    Textul în documentul-sursă ↗
  58. Sursa 58: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 57 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 57
    57 În consecință, deși calitatea de agent diplomatic a unuia dintre soți constituie un element pertinent în cadrul examinării caracterului obișnuit al reședinței soților pe teritoriul statului acreditar, în ceea ce privește aprecierea motivelor prezenței lor în acest stat și a condițiilor șederii lor, acest element nu este în sine determinant pentru a exclude recunoașterea unei reședințe obișnuite a persoanei interesate și a membrilor familiei sale în statul respectiv. Stabilirea „reședinței obișnuite” a soților trebuie, chiar în prezența unui astfel de element, să fie efectuată pe baza ansamblului împrejurărilor de fapt proprii fiecărei spețe.
    Textul în documentul-sursă ↗
  59. Sursa 59: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 67 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 67
    67 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010 trebuie interpretat în sensul că calitatea de agent diplomatic a unuia dintre soți și repartizarea sa pe un post în statul acreditar se opun în principiu ca „reședința obișnuită” a soților să fie considerată ca fiind stabilită în acest stat, cu excepția cazului în care se stabilesc, în urma unei aprecieri globale a tuturor împrejurărilor proprii speței, care includ în special durata prezenței fizice a soților, precum și integrarea lor socială și familială în statul menționat, pe de o parte, voința soților de a stabili în același stat centrul obișnuit al intereselor lor și, pe de altă parte, o prezență care are un grad suficient de stabilitate pe teritoriul acestuia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  60. Sursa 60: Hotărârea CJUE, cauza C-61/24, LindenbaumerHotărâre · pct. 48 · forma din 20 martie 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-61/24 · 20 martie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 48
    48 În al doilea rând, aspectul dacă calitatea de agent diplomatic a unuia dintre soți în statul acreditar, durata prezenței fizice a soților în acest stat, precum și gradul de integrare socială și familială în acesta constituie elemente pertinente sau chiar determinante în vederea stabilirii „reședinței obișnuite” a acestora în sensul articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1259/2010 este în esență o chestiune de fapt [a se vedea prin analogie Hotărârea din 25 noiembrie 2021, IB (Reședința obișnuită a unui soț – Divorț), C‑289/20, EU:C:2021:955, punctul 52 și jurisprudența citată]. Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a examina toate împrejurările de fapt proprii speței pentru a stabili dacă cele două elemente enunțate la punctul anterior, ce caracterizează noțiunea de „reședință obișnuită”, sunt întrunite în cauza principală.
    Textul în documentul-sursă ↗
  61. Sursa 61: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) teza introductivă · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) teza introductivă
    (2) Prezentul regulament nu se aplică următoarelor aspecte, chiar dacă acestea sunt doar chestiuni preliminare în contextul procedurilor privind divorțul sau separarea de corp:
    Textul în documentul-sursă ↗
  62. Sursa 62: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. a) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. a)
    (a) capacitatea juridică a persoanelor fizice;
    Textul în documentul-sursă ↗
  63. Sursa 63: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. b) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. b)
    (b) existența, valabilitatea sau recunoașterea unei căsătorii;
    Textul în documentul-sursă ↗
  64. Sursa 64: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. c) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. c)
    (c) anularea căsătoriei;
    Textul în documentul-sursă ↗
  65. Sursa 65: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. d) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. d)
    (d) numele soților;
    Textul în documentul-sursă ↗
  66. Sursa 66: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 1 alin. (2) lit. h) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 alin. (2) lit. h)
    (h) fiducia/actul fiduciar sau succesiunile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  67. Sursa 67: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 10 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10
    În cazul în care legea aplicabilă în temeiul articolelor 5 sau 8 nu prevede divorțul sau nu acordă unuia dintre soți, din cauza apartenenței la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorț sau la separarea de corp, se aplică legea forului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  68. Sursa 68: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 23 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 23
    23 Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că articolul 10 din Regulamentul nr. 1259/2010 constituie o excepție de la articolele 5 și 8 din acest regulament și trebuie, în calitate de dispoziție derogatorie, să facă obiectul unei interpretări stricte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  69. Sursa 69: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 25 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 25
    25 În ceea ce privește prima ipoteză prevăzută la articolul 10 menționat, a cărei interpretare este solicitată de instanța de trimitere, rezultă în mod clar din modul de redactare a acestei dispoziții că legea forului se aplică numai în cazul în care legea aplicabilă „nu prevede divorțul”.
    Textul în documentul-sursă ↗
  70. Sursa 70: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 26 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 26
    26 Nu reiese nicidecum din interpretarea textuală a acestei dispoziții că aplicarea legii forului ar fi posibilă și în cazul în care legea străină aplicabilă prevede divorțul, însă îl supune respectării unor condiții considerate mai restrictive decât cele prevăzute de legea forului. Nici considerentul (24) al Regulamentului nr. 1259/2010, care se raportează la același articol 10, nu cuprinde nicio indicație în acest sens.
    Textul în documentul-sursă ↗
  71. Sursa 71: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 44 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 44
    44 Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 10 din Regulamentul nr. 1259/2010 trebuie interpretat în sensul că termenii „[î]n cazul în care legea aplicabilă în temeiul articolelor 5 sau 8 nu prevede divorțul” vizează numai situațiile în care legea străină aplicabilă nu prevede sub nicio formă divorțul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  72. Sursa 72: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 12 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12
    Aplicarea unei dispoziții din legea desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  73. Sursa 73: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · considerentul (25) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul (25)
    (25) În circumstanțe excepționale, considerente de interes public ar trebui să dea instanțelor judecătorești ale statelor membre posibilitatea de a nu aplica o dispoziție a legii străine, atunci când aplicarea acesteia într-un anumit caz ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței. Cu toate acestea, instanțele judecătorești nu ar trebui să poată aplica excepția de ordine publică pentru a refuza o dispoziție a legii unui alt stat, în cazul în care aplicarea acestei excepții ar încălca dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21, care interzice orice tip de discriminare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  74. Sursa 74: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 13 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 13
    Niciuna dintre dispozițiile prezentului regulament nu obligă instanțele judecătorești dintr-un stat membru participant a cărui lege nu conține dispoziții cu privire la divorț sau nu consideră valabilă căsătoria respectivă în scopul procedurilor de divorț să pronunțe un divorț ca urmare a aplicării prezentului regulament.
    Textul în documentul-sursă ↗
  75. Sursa 75: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 35 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 35
    35 În ceea ce privește litigiul principal, din decizia de trimitere reiese că legea aplicabilă în temeiul articolului 8 litera (a) din Regulamentul nr. 1259/2010, și anume legea italiană, cunoaște instituția divorțului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  76. Sursa 76: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 36 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 36
    36 În consecință, articolul 10 din acest regulament nu este aplicabil acestui litigiu, iar împrejurarea că această lege supune divorțul respectării unor condiții considerate mai restrictive decât cele prevăzute de legea forului, precum o separare de corp prealabilă, este lipsită de incidență în această privință.
    Textul în documentul-sursă ↗
  77. Sursa 77: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 40 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 40
    40 În măsura în care o asemenea practică jurisprudențială are ca efect să împiedice o examinare pe fond a cererilor menționate, ea privează normele uniforme privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp prevăzute de Regulamentul nr. 1259/2010 de o mare parte a conținutului lor și aduce astfel atingere efectului lor util.
    Textul în documentul-sursă ↗
  78. Sursa 78: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 42 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 42
    42 Prin urmare, chiar dacă, spre deosebire de dreptul italian, dreptul român nu cuprinde dispoziții procedurale referitoare la separarea de corp, instanțele române competente sunt obligate să se pronunțe cu privire la această cerere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  79. Sursa 79: Hotărârea CJUE, cauza C-249/19, JEHotărâre · pct. 43 · forma din 16 iulie 2020Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-249/19 · 16 iulie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 43
    43 Astfel, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care instanța competentă consideră că legea străină aplicabilă în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1259/2010 nu permite să se solicite un divorț decât cu condiția să fi fost precedat de o separare de corp cu o durată de trei ani, în timp ce legea forului nu prevede norme de procedură în materie de separare de corp, această instanță trebuie totuși, în lipsa posibilității de a pronunța ea însăși o asemenea separare, să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de legea străină aplicabilă și să constate aceasta în cadrul procedurii de divorț cu care este sesizată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  80. Sursa 80: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 9 alin. (2) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 9 alin. (2)
    (2) Totuși, în cazul în care legea care s-a aplicat separării de corp nu prevede transformarea separării de corp în divorț, se aplică articolul 8, dacă părțile nu au convenit altfel în conformitate cu articolul 5.
    Textul în documentul-sursă ↗
  81. Sursa 81: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 14 teza introductivă · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 teza introductivă
    În cazul în care un stat cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriul sistem de drept sau un ansamblu de norme privind aspectele reglementate de prezentul regulament:
    Textul în documentul-sursă ↗
  82. Sursa 82: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 14 lit. a) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 lit. a)
    (a) orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în temeiul prezentului regulament, ca referindu-se la legea în vigoare în unitatea teritorială relevantă;
    Textul în documentul-sursă ↗
  83. Sursa 83: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 14 lit. b) · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 lit. b)
    (b) orice trimitere la reședința obișnuită în acel stat privește reședința obișnuită într-o unitate teritorială;
    Textul în documentul-sursă ↗
  84. Sursa 84: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 15 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15
    În privința unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau sisteme de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane cu privire la aspectele reglementate de prezentul regulament, orice trimitere la legea unui astfel de stat privește sistemul juridic determinat de normele în vigoare în acel stat. În absența unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau sistemul de norme cu care unul dintre soți sau ambii au cele mai strânse legături.
    Textul în documentul-sursă ↗
  85. Sursa 85: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 16 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 16
    Un stat membru participant în care aspectelor reglementate de prezentul regulament li se aplică sisteme de drept sau sisteme de norme diferite nu este obligat să aplice prezentul regulament conflictelor de legi care privesc exclusiv astfel de sisteme de drept sau sisteme de norme diferite.
    Textul în documentul-sursă ↗
  86. Sursa 86: Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 privind legea aplicabilă divorțului și separării de corp (Roma III)Normă · art. 11 · forma din 20 decembrie 2010Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 11
    În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legii unui stat, noțiunea de lege cuprinde normele de drept în vigoare în acest stat, cu excepția normelor de drept internațional privat.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Divorțul internațional: instanța competentă și procesele paraleleC07 · 31 MIN · GHIDProcura de la consulat pentru proceduri de familieC07 · 14 MIN · GHIDDovedirea legii străine în procesul din RomâniaC07 · 12 MIN · GHIDDivorțul dintr-un stat al Uniunii Europene: folosirea lui în RomâniaC07 · 23 MIN · GHIDRecunoașterea în România a divorțului dintr-un stat din afara UEC07 · 15 MIN · GHIDBunurile soților în mai multe state: ce lege se aplicăC07 · 14 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C07-002 · https://divortpartaj.org/ghiduri/ce-lege-se-aplica-divortului-international/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce se întâmplă.
    2. Echipa DivortPartaj.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce se întâmplă și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision