PROBLEMA JURIDICĂ
Art. 12 alin. (2) din Directiva 2004/80/CE permite unui sistem național să excludă de principiu orice compensație pentru durerea și suferința îndurate de victimele infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență?
Faptele relevante
Un rezident în Irlanda a fost victima unei agresiuni de grup, a declarat leziuni fizice grave, inclusiv afectarea permanentă parțială a vederii, și consecințe psihologice. Organismul irlandez i-a acordat o compensație ex gratia pentru cheltuieli directe. Sistemul administrativ excludea, după o modificare din anul 1986, plata pentru durere și suferință. Solicitantul a sesizat instanța irlandeză pentru incompatibilitatea acestei excluderi cu dreptul UE (pct. 8–14).
Soluția
Art. 12 alin. (2) se opune unei excluderi de principiu a oricărei compensații pentru durerea și suferința victimei. Compensația echitabilă trebuie stabilită luând în calcul gravitatea consecințelor și reparația pe care victima o poate obține de la autorul infracțiunii. Necesitatea viabilității financiare nu obligă statele să asigure repararea completă, dar nici nu justifică excluderea examinată (pct. 39 și dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Curtea a amintit caracterul subsidiar al compensației publice față de repararea de la agresor, marja statelor și interdicția unei sume simbolice ori vădit insuficiente. Formularea largă a directivei nu limitează categoriile de prejudicii. Noțiunea de victimă și protecția integrității fizice și psihice includ suferința. Eventualele diferențe între traducerile articolului 18 nu justifică o restrângere la leziuni corporale. Compensația trebuie să poată contribui la repararea prejudiciului moral, iar verificarea concretă revine instanței naționale (pct. 20–38).
Ce putem învăța și ce limite are
Completează jurisprudența BV și Burdene cu precizarea din anul 2025: compensația publică nu poate exclude de principiu durerea și suferința. Sprijină recomandarea de a prezenta și consecințele psihice și morale în dosarul transmis autorității competente.
Nu impune un tarif minim ori repararea integrală de către stat.
Nu transformă compensația publică în despăgubirea civilă integrală datorată de agresor.
Nu stabilește suma finală de acordat solicitantului în litigiul irlandez.
Nu creează noi reguli privind audierea sau traducerea; relevanța este pentru conținutul compensației echitabile.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 36
Prin urmare, trebuie să se considere că despăgubirea prevăzută la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/80 trebuie să fie susceptibilă, dacă este cazul, să contribuie la repararea oricărui prejudiciu moral, inclusiv a prejudiciului pentru durerea și suferința îndurate.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 39
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/80 trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem național de despăgubire a victimelor infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență care, din principiu, exclude, în ceea ce privește prejudiciul moral, orice despăgubire pentru durerea și suferința îndurate de aceste victime. În pofida necesității de a asigura viabilitatea financiară a sistemelor naționale de despăgubire, ceea ce înseamnă că nu revine în mod necesar statelor membre sarcina de a prevedea o reparare completă a prejudiciului material și moral suferit de victimele menționate, o despăgubire echitabilă și corespunzătoare în sensul acestei dispoziții impune, la stabilirea unei asemenea despăgubiri, să se țină seama de gravitatea consecințelor pentru victime ale infracțiunilor săvârșite, precum și de reparația pe care asemenea victime sunt susceptibile să o obțină în temeiul răspunderii delictuale de la autorul infracțiunii.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.