PROBLEMA JURIDICĂ
Autoritatea din Wuppertal invoca intrarea și șederea nelegale, interesul de expulzare și lipsa vizei adecvate. Susținea că mama putea merge în țara de origine pentru o procedură de viză mai scurtă de o lună, fără atingerea esenței drepturilor copilului. Reclamanta urmărea recunoașterea șederii necesare exercitării autorității părintești; instanța de trimitere a întrebat dacă art. 20 produce direct dreptul și de la ce moment.
Faptele relevante
O resortisantă a unui stat terț, intrată inițial cu viză pentru studii în Polonia, s-a stabilit ulterior în Germania. A născut un copil german în septembrie 2021, locuia cu el și exercita singură autoritatea părintească. Tatăl plătea întreținerea, dar avea contacte limitate și nu putea prelua îngrijirea timp de mai multe săptămâni. Cererea de ședere a rămas nesoluționată, iar instanța națională a acordat ulterior un permis național pentru viitor, rămânând litigioasă perioada anterioară. (Punctele 6–8, 10–13, 16 și 17.)
Soluția
Dreptul derivat prevăzut de art. 20 TFUE decurge direct din dreptul UE; documentul are caracter declarativ. Dreptul ia naștere când apare dependența care îndeplinește condițiile, nu abia la depunerea cererii. Recunoașterea lui nu poate fi subordonată unei vize obținute ulterior într-o țară terță. (Punctele 35, 39 și 56.)
Motivarea, pe scurt
Efectivitatea cetățeniei UE impune protejarea copilului dependent împotriva plecării forțate. Formalitățile naționale nu pot transforma un drept conferit de tratat într-un drept constituit discreționar prin permis și nu pot lipsi de efect protecția, nici prin impunerea unei plecări prezentate ca scurtă. Art. 20 rămâne subsidiar când alte temeiuri nu oferă șederea necesară. (Punctele 27–29, 31–34, 37, 38 și 46–55.)
Ce putem învăța și ce limite are
Sprijină secțiunea despre cerere, caracterul declarativ, momentul dependenței și interdicția condiției de plecare pentru viză.
Hotărârea nu acordă automat ședere oricărui părinte fără viză și nu scutește de demonstrarea dependenței. Data exactă a nașterii dreptului se stabilește din circumstanțe.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Punctul 29
Rezultă că un resortisant al unei țări terțe nu poate pretinde acordarea unui drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE decât dacă, în lipsa acordării unui asemenea drept de ședere, atât acesta din urmă, cât și cetățeanul Uniunii membru al familiei sale ar fi obligați să părăsească teritoriul Uniunii. Prin urmare, acordarea unui astfel drept de ședere derivat poate fi avută în vedere numai atunci când resortisantul unei țări terțe membru al familiei unui cetățean al Uniunii nu îndeplinește condițiile impuse pentru a obține, în temeiul altor dispoziții și în special în temeiul reglementării naționale aplicabile reîntregirii familiei, un drept de ședere în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul respectiv [Hotărârea din 5 mai 2022, Subdelegación del Gobierno en Toledo (Ședere a unui membru al familiei – Resurse insuficiente), C‑451/19 și C‑532/19, EU:C:2022:354, punctul 47, precum și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 35
În consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că dreptul de ședere derivat de care beneficiază, în temeiul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, decurge direct din dreptul Uniunii, astfel încât permisul de ședere eliberat în acest temei de autoritățile naționale competente nu are natura unui act constitutiv de drepturi.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 39
În consecință, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că dreptul de ședere derivat de care beneficiază, în temeiul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, ia naștere nu la momentul introducerii cererii având ca obiect recunoașterea unui astfel de drept de ședere, ci de la momentul în care ia naștere relația de dependență dintre acest resortisant și acest cetățean al Uniunii.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 56
În consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care subordonează recunoașterea dreptului de ședere derivat de care beneficiază, în temeiul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, condiției potrivit căreia resortisantului respectiv trebuie să i se elibereze a posteriori o viză în această țară terță.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.