⌕Meniu

Dreptul de ședere al părintelui unui copil cetățean UE

După divorț, șederea părintelui din afara UE poate necesita o analiză separată a dependenței copilului cetățean UE, inclusiv în temeiul art. 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Filiația nu este suficientă: contează îngrijirea reală și consecințele refuzului asupra copilului. Existența celuilalt părinte și un permis într-un alt stat UE nu exclud automat dreptul; pentru minorul român trebuie verificat și temeiul național distinct. [44] [2] [3] [4] [25] [10]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
12 minute
CATEGORIE
Ședere și rezidență după divorț
Cuprins · 13 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Ce se examinează separat după divorț
  3. 03Dependența se stabilește din viața reală a copilului
  4. 04Copilul român: temeiul național distinct
  5. 05Cum pregătesc probele dependenței?
  6. 06Cererea și reperele de timp în România
  7. 07Dacă părintele are un permis într-un alt stat UE
  8. 08Copilul aflat în afara UE, majoratul și școlarizarea
  9. 09Ce trebuie verificat dacă cererea este respinsă
  10. 10Termene și repere
  11. 11Lista de pași
  12. 12Întrebări frecvente
  13. 13Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Părinte dintr-un stat terț al copilului cetățean UE; efectele reale ale refuzului șederii.

  • Ruta părintelui minorului român și delimitarea față de libera circulație și școlarizare.

✕ NU ACOPERĂ

Ce se examinează separat după divorț

Dacă părintele este cetățean al unui stat din afara UE, iar copilul are cetățenia unui stat membru, analiza șederii poate continua pe un temei legat de copil. Cetățenia UE a copilului rezultă din cetățenia sa națională; simpla naștere într-un stat al UE nu este criteriul formulat de art. 20 TFUE. [46]

Mai întâi se identifică drepturile care există deja: șederea proprie a părintelui, temeiul național de membru de familie și, dacă familia a exercitat libera circulație, drepturile din acel regim. Art. 20 TFUE are un rol subsidiar: protejează efectiv drepturile copilului atunci când celelalte temeiuri nu oferă părintelui dreptul necesar în statul a cărui cetățenie o are copilul. Dacă ruta întemeiată pe libera circulație nu se aplică, situația poate necesita în continuare examinarea art. 20. [1] [44]

Pentru condițiile legate de fosta căsătorie, consultă Membrul de familie al unui cetățean UE: dreptul de ședere după divorț, Soțul străin al românului întors în țară: dreptul de ședere sau Permisul de ședere al soțului străin după divorț. Analiza de mai jos privește relația dintre părinte și copil: certificatul de naștere dovedește filiația, dar filiația singură nu dovedește dependența cerută de art. 20 TFUE. [2]

Dependența se stabilește din viața reală a copilului

Întrebarea centrală este ce s-ar întâmpla efectiv cu copilul dacă părintele nu ar putea rămâne. În situația clasică, refuzul îl constrânge în fapt pe copil să părăsească Uniunea împreună cu părintele de care depinde. Existența unui permis al părintelui într-un alt stat membru cere însă analiza suplimentară explicată în secțiunea despre hotărârea Safi; nu închide automat această examinare. [1] [25]

Autoritatea trebuie să privească împreună încredințarea copilului, îngrijirea și întreținerea legală, financiară și afectivă, vârsta, dezvoltarea fizică și emoțională, legătura cu fiecare părinte și riscul pe care separarea l-ar crea pentru echilibrul copilului. Interesul superior al copilului trebuie considerat primordial. [3] [40]

După divorț, domiciliul înscris într-o hotărâre sau programul de legături personale sunt puncte de pornire. Locuirea efectivă, îngrijirea, continuitatea relațiilor și efectele separării trebuie examinate împreună. Faptul că părintele străin nu locuiește permanent cu minorul nu exclude dreptul; nici exercitarea exclusivă a autorității părintești nu decide singură rezultatul. [3] [5] [29]

Nici disponibilitatea celuilalt părinte, cetățean UE, nu este o obiecție suficientă în sine. Chiar dacă acesta poate și dorește să îngrijească minorul, trebuie evaluată dependența concretă față de părintele străin. [4]

Când copilul locuiește stabil cu ambii părinți și aceștia împart zilnic responsabilitățile, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) admite o prezumție care poate fi răsturnată privind dependența față de părintele străin. După separare nu se presupune automat că această situație continuă: se verifică organizarea actuală a vieții copilului. [6] [3]

Copilul român: temeiul național distinct

Pentru copilul român cu domiciliul sau reședința în România, OUG nr. 194/2002 prevede un temei național de prelungire a șederii părintelui străin. Se dovedesc legătura de rudenie și faptul că minorul se află în întreținerea părintelui sau că acesta își execută regulat obligația de plată a pensiei de întreținere. Aceste condiții au o formulare proprie; nu trebuie confundate cu testul european al dependenței. [9] [10] [3]

Există și o protecție distinctă împotriva returnării pentru părintele minorului român întreținut de acesta ori pentru părintele care plătește regulat pensia datorată. Dacă situația este constatată după decizia de returnare, dar înaintea executării, Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) revocă decizia. Protecția are excepțiile prevăzute de lege privind ordinea publică, securitatea națională și anumite situații de sănătate publică; pentru un drept întemeiat pe art. 20 TFUE se aplică și cerințele europene de analiză individuală explicate mai jos. [12] [13] [14] [38]

Interzicerea returnării nu înlocuiește demersul pentru documentarea șederii: persoanele protejate pot cere acordarea sau prelungirea unui drept pentru unul dintre scopurile legale, în condițiile acelui scop, fără obținerea prealabilă a unei vize de lungă ședere. Legea exclude prelungirea când recunoașterea filiației s-a făcut exclusiv pentru obținerea șederii. [15] [11]

Cum pregătesc probele dependenței?

Solicitantul trebuie să ofere elementele care permit examinarea situației. Această obligație nu scutește autoritatea de investigațiile necesare, inclusiv despre locuința, capacitatea și disponibilitatea reală a celuilalt părinte. Lipsa cooperării fostului soț nu scutește autoritatea de analiza pe baza datelor disponibile. [7] [8]

Organizează dovezile pe întrebări concrete. Exemplele de mai jos sunt recomandări pentru a documenta criteriile CJUE; nu reprezintă o listă obligatorie identică pentru toate familiile. [50]

Ce trebuie lămurit Documente și informații utile
Identitatea, cetățenia și filiația Actele copilului și părintelui; certificatul de naștere; actele privind filiația.
Organizarea juridică și efectivă a îngrijirii Hotărârea de divorț și dispozițiile despre copil; programul efectiv de îngrijire; dovezi despre locuire, preluarea de la școală și consultații.
Întreținerea Hotărârea sau acordul privind pensia, extrasele de plată, cheltuielile asumate și sprijinul în natură.
Legătura și nevoile copilului Înscrisuri școlare ori medicale pertinente; evaluări existente despre dezvoltare și efectele unei separări; informații despre rutina copilului.
Situația celuilalt părinte Programul de muncă, locul de reședință, contribuția reală și impedimentele concrete de a prelua îngrijirea.

Această grupare urmărește criteriile de îngrijire legală, financiară și afectivă, dezvoltare și risc de separare. Pentru ruta națională a părintelui unui minor român, păstrează distinct dovada întreținerii ori a plății regulate a pensiei. [50] [10]

Prezintă și opinia copilului, potrivit vârstei și maturității sale, printr-o modalitate adecvată situației. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cere ca opinia sa să fie luată în considerare în problemele care îl privesc. [39]

Cererea și reperele de timp în România

Într-o cerere către structura teritorială a IGI de la locul de reședință, prezintă temeiul național aplicabil și explică separat, dacă este necesar, de ce relația cu copilul cere examinarea art. 20 TFUE. Un memoriu util descrie cetățenia copilului, situația după divorț, îngrijirea efectivă, relația cu celălalt părinte, consecințele refuzului și data de la care există dependența. Anexează probele și păstrează dovada depunerii. Aceasta este o recomandare de organizare a cererii, nu un formular impus de CJUE. [16] [51] [23]

Pentru prelungirea națională a șederii temporare, cererea se depune personal cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea șederii aprobate: reperul este data expirării, iar depunerea trebuie planificată în avans față de ea. Art. 51 alin. (2) din OUG nr. 194/2002 enumeră documentul de călătorie în original și copie, certificatul medical, dovada locuinței, asigurării, mijloacelor de întreținere și taxelor și a costului documentului, împreună cu actele cerute pentru scopul concret. Pentru părintele minorului român se adaugă dovezile specifice de rudenie și întreținere menționate mai sus. Membrii de familie ai cetățenilor români sunt scutiți de taxele consulare pentru prelungire; această scutire nu trebuie confundată cu costul documentului, menționat separat de lege. [16] [20] [10] [52]

Termenul legal obișnuit de soluționare a acestei prelungiri este 30 de zile de la depunere, cu o posibilă prelungire de cel mult 15 zile pentru verificări suplimentare. Dacă dosarul este incomplet, IGI stabilește un termen rezonabil de completare, de cel mult 30 de zile; termenul de soluționare se suspendă până la primirea completărilor, iar neprezentarea lor în termen poate conduce la respingere. Dacă solicitantul se afla în ședere legală la depunere, dreptul se menține până la soluționare. Aceste reguli privesc procedura națională descrisă, fără a transforma simpla depunere a oricărei cereri într-un drept nou de ședere. [17] [18] [19]

Pentru art. 20 TFUE, dreptul rezultă direct din dreptul UE, iar documentul îl constată. El ia naștere când apare relația de dependență care îndeplinește condițiile europene, nu numai la depunerea cererii; acest moment trebuie stabilit din fapte. Întârzierea demersului și lipsa unui document nu permit ignorarea analizei, dar nici afirmația solicitantului că există dependență nu dovedește singură dreptul. [22] [23] [7]

Atunci când condițiile art. 20 sunt îndeplinite, recunoașterea nu poate fi condiționată de plecarea într-o țară terță pentru obținerea ulterioară a unei vize. De asemenea, insuficiența veniturilor cetățeanului UE nu permite respingerea automată, fără examinarea dependenței. [24] [21]

Dacă părintele are un permis într-un alt stat UE

În hotărârea Safi din 4 iunie 2026, CJUE a precizat că un drept de ședere în Spania nu exclude, prin el însuși, dreptul derivat în Țările de Jos al mamei unui copil neerlandez. Autoritatea trebuia să verifice dacă viața copilului alături de ambii părinți, de care depindea, putea continua efectiv în celălalt stat. [25] [43]

Dacă refuzul ar încălca viața de familie a copilului în condițiile stabilite de Curte, dreptul derivat trebuie recunoscut. Curtea a cerut și examinarea interesului superior: dificultățile de exprimare, școlarizarea specializată și nevoile de sprijin puteau arăta că mutarea forțată era contrară acestui interes; verificarea faptelor revenea instanței naționale. [26] [45] [27] [41]

Hotărârea privea un copil care trăia cu ambii părinți. După divorț, ea nu oferă un rezultat automat: trebuie descrise relațiile actuale, posibilitatea menținerii lor și efectele concrete ale mutării. Este însă greșit să se oprească examinarea la formula „părintele poate locui undeva în UE”. [43] [3] [25]

Copilul aflat în afara UE, majoratul și școlarizarea

Copilul nu trebuie să fi locuit deja în UE în toate situațiile. Pentru un copil cetățean UE aflat de la naștere într-o țară terță, părintele de care depinde poate beneficia de art. 20 dacă se dovedește că minorul va intra și va locui împreună cu el în statul a cărui cetățenie o are. Soluția nu autorizează părintele să se stabilească singur în UE, lăsând copilul în afara acesteia. [28]

Dreptul derivat rămâne justificat cât timp continuă dependența relevantă. La majorat, relația dintre doi adulți este supusă unui criteriu mult mai strict: sunt necesare împrejurări excepționale în care separarea nu este posibilă, apreciate în ansamblu. Vârsta și evoluția îngrijirii cer, așadar, reevaluare. [30] [31]

Există și temeiuri diferite, care merită verificate înainte de a concluziona că art. 20 este singura soluție:

  • Copilul care locuiește în alt stat membru decât cel al cetățeniei sale. Art. 21 TFUE și Directiva 2004/38 pot proteja șederea sa și a persoanei care îl îngrijește. Pentru ruta persoanei cu resurse proprii sunt relevante resursele suficiente și asigurarea medicală completă. În Zhu și Chen, CJUE a explicat de ce șederea minorului trebuie să poată fi însoțită de șederea îngrijitorului său principal; hotărârea a fost dată sub actele anterioare, iar cadrul actual este cel indicat aici. [47] [33] [32]
  • Copilul unui lucrător migrant care urmează studii. Art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011, care a preluat regula fostului art. 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, protejează accesul la educație în condițiile sale. În Teixeira, CJUE a arătat că divorțul și încetarea activității părintelui nu înlătură dreptul copilului stabilit în statul gazdă când părintele era lucrător migrant. Șederea părintelui care îl îngrijește nu este condiționată în această rută de resurse suficiente și asigurare medicală completă. [48] [34] [35]

În ruta școlarizării, șederea îngrijitorului încetează, în principiu, la majoratul copilului, dar poate continua dacă prezența și îngrijirea lui sunt încă necesare pentru continuarea și finalizarea studiilor. Această regulă nu trebuie confundată cu testul excepțional al dependenței dintre adulți în art. 20 TFUE. [36] [31]

Ce trebuie verificat dacă cererea este respinsă

Examinează dacă autoritatea a răspuns probelor despre îngrijire și consecințele separării sau s-a limitat la faptul că există un alt părinte, venituri insuficiente ori o interdicție de intrare. Niciunul dintre aceste motive nu permite, singur, evitarea examinării cerute de art. 20 TFUE. [4] [21] [37]

Dreptul nu este absolut. Un refuz poate fi justificat de o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă pentru ordinea sau siguranța publică; antecedentele penale nu sunt suficiente automat. Sunt necesare evaluarea circumstanțelor actuale, proporționalitatea și interesul superior al copilului. [42] [38]

Dacă primești o decizie de returnare, păstrează actul și dovada comunicării și verifică imediat calea de atac indicată: decizia trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept și informațiile despre contestare. Procedura aplicabilă este explicată în Contestarea deciziei de returnare după divorț; pentru refuzul unui document emis în regimul liberei circulații, consultă contestarea refuzului cărții de rezidență. Dacă ai dovedit situația protejată a părintelui unui minor român după emiterea returnării, invocă distinct și obligația legală de revocare înaintea executării. [49] [13]

Termene și repere procedurale

REGULĂDepunerea cererii naționale de prelungire a șederii temporare
Interval

Cu cel puțin treizeci de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost aprobată șederea. [16]

De când începe

Data expirării șederii deja aprobate, față de care se planifică depunerea personală a cererii. [16]

Cum se aplică

Intervalul se raportează înapoi la data expirării șederii aprobate: la depunere trebuie să rămână cel puțin treizeci de zile până la acel reper. [16]

Consecințe

Depunerea cu mai puțin de treizeci de zile înainte de expirare nu respectă avansul cerut de această regulă; efectul de menținere până la soluționare se verifică separat prin condiția șederii legale la depunere. [16] [19]

[16][19]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Regula privește cererile de prelungire națională a șederii temporare și depunerea personală la structura teritorială competentă de la locul de reședință. [16]

  • Menținerea șederii în timpul soluționării are condiția distinctă ca solicitantul să se afle în perioadă de ședere legală la depunere. [19]

REGULĂSoluționarea obișnuită a prelungirii naționale
Interval

Treizeci de zile de la depunere, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult cincisprezece zile pentru verificări suplimentare. [17]

De când începe

Depunerea cererii de prelungire a dreptului de ședere. [17]

Cum se aplică

Termenul obișnuit curge de la data depunerii; numai dacă sunt necesare verificări suplimentare se poate adăuga intervalul de cel mult cincisprezece zile. Cererea de completare a documentelor suspendă termenul în condițiile dispoziției speciale. [17] [18]

Consecințe

Autoritatea trebuie să soluționeze cererea în termenul aplicabil, cu prelungirea ori suspendarea permisă de lege. Solicitantului care era în ședere legală la depunere i se menține dreptul până la soluționare. [17] [18] [19]

[17][18][19]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Prelungirea cu cincisprezece zile este o posibilitate legată de verificări suplimentare, nu durata obligatorie a fiecărei cereri. [17]

  • Dacă informațiile ori documentele sunt necorespunzătoare sau incomplete, termenul de soluționare se suspendă până la primirea completărilor necesare. [18]

  • Regula prezentată privește prelungirea națională pentru relația cu copilul; prelungirea specială suplimentară prevăzută pentru cererile în scop de muncă are alt domeniu. [17]

REGULĂCompletarea documentelor și suspendarea soluționării
Interval

Termen rezonabil stabilit de IGI, de cel mult treizeci de zile; soluționarea se suspendă până la primirea informațiilor ori documentelor suplimentare necesare. [18]

De când începe

Constatarea informațiilor ori documentelor necorespunzătoare sau incomplete și comunicarea de către IGI a completărilor solicitate, împreună cu termenul acordat. [18]

Cum se aplică

Se urmează termenul concret comunicat de IGI, care trebuie să fie rezonabil și să nu depășească treizeci de zile. Suspendarea soluționării durează până când IGI primește completările necesare. [18]

Consecințe

Dacă informațiile sau documentele suplimentare nu sunt furnizate în termenul stabilit, cererea poate fi respinsă. [18]

[18][19]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Plafonul legal nu înseamnă că fiecare solicitant primește automat toate cele treizeci de zile; trebuie respectat termenul rezonabil efectiv stabilit. [18]

  • Suspendarea privește termenul legal de soluționare a cererii; durata șederii în așteptarea soluției se verifică distinct prin regula șederii legale la depunere. [18] [19]

REGULĂMenținerea șederii în timpul soluționării cererii naționale
Interval

Până la data soluționării cererii, dacă solicitantul se afla în perioadă de ședere legală la data depunerii. [19]

De când începe

Depunerea cererii în timp ce solicitantul se află legal pe teritoriul României. [19]

Cum se aplică

Se verifică legalitatea șederii la momentul depunerii; reperul final al menținerii este data soluționării cererii, nu un număr fix suplimentar de zile. [19]

Consecințe

Dreptul existent se menține până la soluționare pentru solicitantul care îndeplinește condiția șederii legale la depunere. [19]

[19]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Condiția legalității șederii la depunere este expresă; simpla depunere a oricărei cereri nu înlocuiește această condiție. [19]

Lista de pași

  • Identifică cetățenia copilului și statele în care a locuit familia. Aceste date separă temeiurile legate de libera circulație de analiza subsidiară a art. 20 TFUE. [46] [47] [1]

  • Verifică temeiul național dacă minorul este român. Pregătește dovada rudeniei și a întreținerii sau a plății regulate a pensiei, precum și situația domiciliului ori reședinței copilului în România. [9] [10]

  • Documentează îngrijirea efectivă și efectele separării. Folosește documentele și cronologia pentru a explica cine îngrijește copilul, ce sprijin oferă fiecare părinte și ce ar produce refuzul șederii. [50] [51]

  • Explică situația unui eventual permis într-un alt stat UE. Arată concret dacă relațiile copilului cu părinții și nevoile sale ar putea fi protejate acolo. [25] [43] [27]

  • Depune demersul la timp și urmărește completările. Pentru prelungirea națională, reperul este depunerea cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare; răspunde în termenul comunicat pentru documente suplimentare. [16] [18]

  • Păstrează decizia și dovada comunicării dacă primești un refuz. Verifică imediat motivele, calea de atac și, dacă este cazul, protecția legală împotriva returnării pentru părintele minorului român. [49] [12] [13]

Întrebări frecvente

Dacă figurez în certificatul de naștere, primesc automat ședere?

Nu. Filiația singură nu dovedește dependența cerută de art. 20 TFUE. Pentru părintele unui minor român există și ruta națională, care cere dovada întreținerii sau a îndeplinirii regulate a obligației de plată a pensiei. [2] [10]

Fostul soț poate îngriji copilul. Se închide analiza?

Nu. Capacitatea și disponibilitatea celuilalt părinte sunt relevante, dar nu exclud singure dependența copilului față de tine. Se examinează legăturile afective, îngrijirea efectivă, dezvoltarea și riscul separării. [4] [3]

Pot invoca dependența dacă nu locuiesc permanent cu copilul?

Da, lipsa unei locuințe comune nu exclude în sine dependența. Trebuie însă să demonstrezi relația reală și consecințele refuzului; simpla existență a unui program de vizite nu rezolvă automat testul. [5] [3] [7]

Am permis într-un alt stat membru. Mai pot invoca art. 20?

Da, posibilitatea trebuie examinată individual. Hotărârea Safi din 4 iunie 2026 exclude respingerea automată pentru acest singur motiv și cere analiza vieții de familie și a interesului superior al copilului în împrejurările relevante. [25] [26] [27] [41]

Dreptul apare numai când primesc permisul?

Nu. Dacă sunt îndeplinite condițiile art. 20 TFUE, dreptul derivă direct din dreptul UE și ia naștere odată cu dependența relevantă, iar permisul are caracter declarativ. Data și îndeplinirea condițiilor trebuie dovedite. [22] [23] [7]

De reținut

Arată ideea principală a ghidului

  • Când copilul locuiește stabil cu ambii părinți și aceștia împart zilnic responsabilitățile, CJUE admite o prezumție care poate fi răsturnată privind dependența față de părintele străin. După separare nu se presupune automat că această situație continuă: se verifică organizarea actuală a vieții copilului. [6] [3]

Temeiul și actele relevante

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 31 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Hotărârea CJUE, cauza C-130/24, Stadt WuppertalHotărâre · Punctul 29 · forma din 8 mai 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 29
    Rezultă că un resortisant al unei țări terțe nu poate pretinde acordarea unui drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE decât dacă, în lipsa acordării unui asemenea drept de ședere, atât acesta din urmă, cât și cetățeanul Uniunii membru al familiei sale ar fi obligați să părăsească teritoriul Uniunii. Prin urmare, acordarea unui astfel drept de ședere derivat poate fi avută în vedere numai atunci când resortisantul unei țări terțe membru al familiei unui cetățean al Uniunii nu îndeplinește condițiile impuse pentru a obține, în temeiul altor dispoziții și în special în temeiul reglementării naționale aplicabile reîntregirii familiei, un drept de ședere în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul respectiv [Hotărârea din 5 mai 2022, Subdelegación del Gobierno en Toledo (Ședere a unui membru al familiei – Resurse insuficiente), C‑451/19 și C‑532/19, EU:C:2022:354, punctul 47, precum și jurisprudența citată].
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Hotărârea CJUE, cauza C-82/16, K.A. și alțiiHotărâre · Punctul 75 · forma din 8 mai 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 75
    Astfel, existența unei legături familiale, indiferent dacă este de natură biologică sau juridică, între cetățeanul Uniunii minor și părintele său, resortisant al unei țări terțe, nu poate fi suficientă pentru a justifica recunoașterea, în temeiul articolului 20 TFUE, a unui drept de ședere derivat părintelui pe teritoriul statului membru al cărui resortisant este copilul minor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 44 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 44
    În această privință, trebuie arătat că aprecierea existenței unei relații de dependență între resortisantul în cauză al unei țări terțe și copilul său minor, cetățean al Uniunii, în scopul eventualei recunoașteri a unui drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE, trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor speței și în special de problema încredințării acestui copil, precum și de cea dacă întreținerea legală, financiară sau afectivă a copilului menționat este asumată de părintele resortisant al unei țări terțe. Sunt de asemenea susceptibile să constituie împrejurări relevante vârsta unui astfel de copil, dezvoltarea sa fizică și emoțională, gradul relației sale afective atât cu părintele cetățean al Uniunii, cât și cu părintele resortisant al unei țări terțe, precum și riscul pe care separarea de acesta din urmă l‑ar genera pentru echilibrul acestui copil [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2017, Chavez‑Vilchez ș.a., C‑133/15, EU:C:2017:354, punctele 70 și 71, Hotărârea din 5 mai 2022, Subdelegación del Gobierno en Toledo (Ședere a unui membru al familiei – Resurse insuficiente), C‑451/19 și C‑532/19, EU:C:2022:354, punctul 67, precum și Hotărârea din 7 septembrie 2022, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Natura dreptului de ședere în temeiul articolului 20 TFUE), C‑624/20, EU:C:2022:639, punctele 38 și 39].
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 45 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 45
    Astfel, în scopul acestei aprecieri, împrejurarea că celălalt părinte, cetățean al Uniunii, este realmente capabil și pregătit să asigure singur îngrijirea zilnică și efectivă a copilului constituie un element pertinent, dar nu este suficient în sine pentru a putea constata că nu există între părintele resortisant al unei țări terțe și copil o relație de dependență de așa natură încât acesta din urmă ar fi constrâns să părăsească teritoriul Uniunii în cazul în care acestui resortisant al unei țări terțe i s‑ar refuza un drept de ședere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2017, Chavez‑Vilchez ș.a., C‑133/15, EU:C:2017:354, punctul 71, precum și Hotărârea din 5 mai 2022, Subdelegación del Gobierno en Toledo (Ședere a unui membru al familiei – Resurse insuficiente), C‑451/19 și C‑532/19, EU:C:2022:354, punctul 67].
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Hotărârea CJUE, cauza C-82/16, K.A. și alțiiHotărâre · Punctul 73 · forma din 8 mai 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 73
    Astfel, faptul că părintele, resortisant al unei țări terțe, locuiește împreună cu copilul minor, cetățean al Uniunii, este unul dintre elementele pertinente care trebuie luate în considerare pentru a determina existența unei relații de dependență între ei, fără ca aceasta să constituie totuși o condiție necesară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 decembrie 2012, O și alții, C‑356/11 și C‑357/11, EU:C:2012:776, punctul 54).
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Hotărârea CJUE, cauzele C-451/19 și C-532/19, Subdelegación del Gobierno en Toledo (XU și QP)Hotărâre · Punctul 69 · forma din 5 mai 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 5 mai 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 69
    În plus, ținând seama în special de cele arătate la punctele 65-67 din prezenta hotărâre, atunci când cetățeanul Uniunii minor conviețuiește în mod stabil cu ambii părinți și, prin urmare, exercitarea drepturilor părintești asupra acestui copil, precum și îngrijirea sa legală, afectivă și financiară sunt împărțite zilnic de acești doi părinți, se poate prezuma în mod refragabil că există o relație de dependență între acest cetățean al Uniunii minor și părintele său resortisant al unei țări terțe, independent de faptul că, așa cum s‑a subliniat la punctul 59 din prezenta hotărâre, celălalt părinte al acestui copil are, în calitate de resortisant al statului membru pe teritoriul căruia este stabilită familia respectivă, un drept necondiționat de a rămâne pe teritoriul acestui stat membru.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Hotărârea CJUE, cauza C-133/15, Chavez-Vilchez și alțiiHotărâre · Punctul 75 · forma din 10 mai 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 10 mai 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 75
    În această privință, trebuie subliniat că, în cazul în care un resortisant al unei țări terțe, părinte al unui copil minor resortisant al unui stat membru căruia îi asigură îngrijirea zilnică și efectivă, intenționează să obțină de la autoritățile competente ale acestui stat membru recunoașterea unui drept de ședere derivat, întemeiat pe articolul 20 TFUE, îi revine obligația de a prezenta elementele care permit să se aprecieze dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestui articol, în special cele care stabilesc că o decizie prin care se refuză dreptul de ședere părintelui resortisant al unei țări terțe l‑ar priva pe copil de beneficiul efectiv al esenței drepturilor aferente statutului de cetățean al Uniunii, obligându‑l să părăsească teritoriul Uniunii luat în ansamblul său.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Hotărârea CJUE, cauza C-133/15, Chavez-Vilchez și alțiiHotărâre · Punctul 77 · forma din 10 mai 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 10 mai 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 77
    Astfel, aplicarea unei asemenea reglementări naționale privind sarcina probei nu dispensează autoritățile naționale ale statului membru în cauză de efectuarea, pe baza elementelor furnizate de resortisantul unei țări terțe, a cercetărilor necesare pentru a determina locul de reședință al părintelui resortisant al acestui stat membru și pentru a examina, pe de o parte, aspectul dacă acesta este sau nu este realmente capabil și pregătit să asigure singur întreținerea zilnică și efectivă a copilului și, pe de altă parte, aspectul dacă există sau nu există o relație de dependență între copil și părintele resortisant al unei țări terțe de așa natură încât o decizie prin care i se refuză acestuia din urmă dreptul de ședere l‑ar priva pe copil de beneficiul efectiv al esenței drepturilor aferente statutului de cetățean al Uniunii, obligându‑l să părăsească teritoriul Uniunii luat în ansamblul său.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3) — partea introductivă · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3) — partea introductivă
    (3) Străinilor membri de familie ai unui cetățean român li se poate prelungi dreptul de ședere, dacă cetățeanul român, potrivit legii, are domiciliul sau reședința în România, astfel:
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (3) litera d) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (3) litera d)
    d) pentru rudele de gradul I în linie ascendentă ale cetățeanului român sau ale soțului/soției acestuia, dacă prezintă documente din care să rezulte existența legăturii de rudenie. În situația în care străinul este părinte al unui minor cetățean român, acesta trebuie să facă dovada faptului că minorul se află în întreținerea sa sau că există obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (4) litera c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (4) litera c)
    c) în urma verificărilor efectuate, faptul că străinul a recunoscut filiația unui copil român exclusiv în scopul obținerii dreptului de ședere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 82 alineatul (1) litera b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 82 alineatul (1) litera b)
    b) străinul este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate;
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 82 alineatul (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 82 alineatul (2)
    (2) În cazul în care situațiile prevăzute la alin. (1) se constată după dispunerea măsurii returnării, dar înainte de executarea obligației de returnare, Inspectoratul General pentru Imigrări revocă decizia de returnare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 82 alineatul (4) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 82 alineatul (4)
    (4) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea națională ori care suferă de o boală care amenință sănătatea publică și refuză să se supună măsurilor stabilite de către autoritățile medicale.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 82 alineatul (5) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 82 alineatul (5)
    (5) Străinii cărora li se aplică prevederile alin. (1) sau (2) pot solicita acordarea ori, după caz, prelungirea dreptului de ședere temporară pentru oricare dintre scopurile și în condițiile prevăzute la capitolul IV al prezentei ordonanțe de urgență, fără a mai fi necesară obținerea în prealabil a unei vize de lungă ședere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (1)
    (1) Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reședință.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (4) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (4)
    (4) Cererea va fi soluționată în termen de 30 de zile de la data depunerii. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condițiilor de prelungire a dreptului de ședere, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluționare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. În cazul solicitărilor de prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de muncă, în circumstanțe excepționale și justificate corespunzător, legate de complexitatea cererilor, termenul de soluționare poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile, cu informarea scrisă a solicitantului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (4¹) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (4¹)
    (4^1) În cazul în care informațiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea pentru prelungirea dreptului de ședere, sunt necorespunzătoare sau incomplete, Inspectoratul General pentru Imigrări îi comunică solicitantului informațiile suplimentare cerute și stabilește un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile. Termenul prevăzut la alin. (4) se suspendă până la primirea de către Inspectoratul General pentru Imigrări a informațiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost furnizate informațiile sau documentele suplimentare până la termenul prevăzut, cererea poate fi respinsă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (4²) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (4²)
    (4^2) Străinului aflat în perioadă de ședere legală pe teritoriul României la data depunerii cererii i se menține dreptul de ședere până la data soluționării acesteia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 51 alineatul (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 51 alineatul (2)
    (2) Cererea va fi însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie, de un certificat medical eliberat de o instituție sanitară publică sau privată, din care să rezulte că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică, de dovada deținerii legale a spațiului de locuit la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României, de dovada asigurării sociale de sănătate, a mijloacelor de întreținere și a taxelor aferente prelungirii dreptului de ședere și costului documentului ce se emite în acest scop, precum și de celelalte acte prevăzute în prezentul capitol, în funcție de scopul pentru care solicită aprobarea șederii în România.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Hotărârea CJUE, cauzele C-451/19 și C-532/19, Subdelegación del Gobierno en Toledo (XU și QP)Hotărâre · Punctul 54 · forma din 5 mai 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 5 mai 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 54
    Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare în fiecare dintre cauzele C‑451/19 și C‑532/19 că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să respingă o cerere de reîntregire a familiei formulată în favoarea unui resortisant al unei țări terțe membru al familiei unui cetățean al Uniunii care deține cetățenia acestui stat membru și care nu și‑a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru simplul motiv că cetățeanul Uniunii nu dispune de suficiente resurse pentru el și acest membru al familiei sale astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul național de asistență socială, fără să se fi examinat dacă între cetățeanul Uniunii și membrul de familie menționat există o relație de dependență de asemenea natură încât, în cazul refuzului acordării unui drept de ședere derivat acestuia din urmă, cetățeanul Uniunii ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu și ar fi astfel privat de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul său de cetățean al Uniunii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Hotărârea CJUE, cauza C-130/24, Stadt WuppertalHotărâre · Punctul 35 · forma din 8 mai 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 35
    În consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că dreptul de ședere derivat de care beneficiază, în temeiul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, decurge direct din dreptul Uniunii, astfel încât permisul de ședere eliberat în acest temei de autoritățile naționale competente nu are natura unui act constitutiv de drepturi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Hotărârea CJUE, cauza C-130/24, Stadt WuppertalHotărâre · Punctul 39 · forma din 8 mai 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 39
    În consecință, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că dreptul de ședere derivat de care beneficiază, în temeiul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, ia naștere nu la momentul introducerii cererii având ca obiect recunoașterea unui astfel de drept de ședere, ci de la momentul în care ia naștere relația de dependență dintre acest resortisant și acest cetățean al Uniunii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Hotărârea CJUE, cauza C-130/24, Stadt WuppertalHotărâre · Punctul 56 · forma din 8 mai 2025Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 56
    În consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care subordonează recunoașterea dreptului de ședere derivat de care beneficiază, în temeiul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, condiției potrivit căreia resortisantului respectiv trebuie să i se elibereze a posteriori o viză în această țară terță.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 50 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 50
    Împrejurarea, presupunând că este dovedită, că reclamanta din litigiul principal dispune încă de un drept de ședere în Spania nu poate, în sine, să excludă posibilitatea acestei reclamante de a beneficia de un drept de ședere derivat în Țările de Jos în temeiul articolului 20 TFUE.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 60 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 60
    În aceste condiții și sub rezerva unei verificări care trebuie efectuată, în cele din urmă, de instanța de trimitere, este necesar să se constate că decizia de refuz al acordării unui drept de ședere derivat mamei copilului minor, cetățean al Uniunii, ar aduce atingere unității familiale în măsura în care ar priva acest copil de posibilitatea de care a beneficiat, de la nașterea sa, de a întreține cu regularitate relații personale și contacte regulate cu ambii părinți, cu încălcarea articolului 7 din cartă coroborat cu articolul 24 alineatul (3) din aceasta. În ipoteza în care s‑ar constata o astfel de încălcare, ar trebui acordat un drept de ședere derivat în Țările de Jos mamei copilului menționat în temeiul articolului 20 TFUE.
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 63 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 63
    Or, sub rezerva unei verificări care trebuie efectuată, în cele din urmă, de instanța de trimitere, rezultă că astfel de împrejurări sunt cel puțin de natură să demonstreze că este în interesul superior al copilului minor în cauză să continue să locuiască în Țările de Jos și că, prin urmare, deplasarea sa în fapt forțată către Spania ar fi contrară acestui interes.
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Hotărârea CJUE, cauza C-459/20, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Mamă thailandeză a unui copil minor neerlandez)Hotărâre · Punctul 38 · forma din 22 iunie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 22 iunie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 38
    Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că un copil minor, cetățean al Uniunii, care are cetățenia unui stat membru, trăiește de la naștere în afara teritoriului acestui stat membru și nu a avut niciodată reședința pe teritoriul Uniunii nu exclude ca unul dintre părinții săi, resortisant al unei țări terțe, de care acest copil depinde, să poată beneficia de un drept de ședere derivat întemeiat pe acest articol, cu condiția să se demonstreze că respectivul copil va intra și va avea reședința, împreună cu părintele respectiv, pe teritoriul statului membru a cărui cetățenie o deține.
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Hotărârea CJUE, cauza C-459/20, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Mamă thailandeză a unui copil minor neerlandez)Hotărâre · Punctul 61 · forma din 22 iunie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 22 iunie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 61
    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă un copil minor, cetățean al Uniunii, depinde de părintele său resortisant al unei țări terțe, statul membru în cauză este obligat să ia în considerare toate împrejurările relevante, fără a putea fi considerate determinante în această privință faptul că părintele resortisant al unei țări terțe nu și‑a asumat întotdeauna întreținerea zilnică a acestui copil, dar exercită în prezent autoritatea părintească exclusivă, și nici faptul că celălalt părinte, cetățean al Uniunii, ar putea asigura îngrijirea zilnică și efectivă a copilului respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Hotărârea CJUE, cauza C-459/20, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Mamă thailandeză a unui copil minor neerlandez)Hotărâre · Punctul 33 · forma din 22 iunie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 22 iunie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 33
    Dreptul de ședere recunoscut, în temeiul articolului 20 TFUE, unui resortisant al unei țări terțe, în calitatea sa de membru de familie al unui cetățean al Uniunii, este astfel justificat pentru motivul că o asemenea ședere este necesară pentru ca acest cetățean al Uniunii să poată beneficia în mod efectiv de substanța drepturilor conferite de acest statut atât timp cât continuă relația de dependență cu resortisantul menționat [Hotărârea din 7 septembrie 2022, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Natura dreptului de ședere în temeiul articolului 20 TFUE), C‑624/20, EU:C:2022:639, punctul 41].
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Hotărârea CJUE, cauza C-82/16, K.A. și alțiiHotărâre · Punctul 65 · forma din 8 mai 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 65
    În ceea ce privește, pe de o parte, cauzele principale avându‑i ca reclamanți pe K.A., pe M.Z. și, respectiv, pe B.A., trebuie, mai întâi, să se sublinieze că, spre deosebire de minori și, cu atât mai mult dacă aceștia sunt copii de vârstă fragedă precum cetățenii Uniunii în discuție în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii din 8 martie 2011, Ruiz Zambrano (C‑34/09, EU:C:2011:124), un adult este, în principiu, în măsură să ducă o existență independentă de membrii familiei sale. În consecință, recunoașterea, între doi adulți, membri ai aceleiași familii, a unei relații de dependență, de natură să creeze un drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE, nu poate fi concepută decât în cazuri excepționale, în care, având în vedere ansamblul împrejurărilor relevante, persoana respectivă nu putea, în niciun mod, să fie separată de membrul de familie de care depinde.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Hotărârea CJUE, cauza C-200/02, Zhu și ChenHotărâre · Punctul 45 · forma din 19 octombrie 2004Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 19 octombrie 2004 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 45 · textul original, în limba engleză
    On the other hand, a refusal to allow the parent, whether a national of a Member State or a national of a non-member country, who is the carer of a child to whom Article 18 EC and Directive 90/364 grant a right of residence, to reside with that child in the host Member State would deprive the child’s right of residence of any useful effect. It is clear that enjoyment by a young child of a right of residence necessarily implies that the child is entitled to be accompanied by the person who is his or her primary carer and accordingly that the carer must be in a position to reside with the child in the host Member State for the duration of such residence (see, mutatis mutandis, in relation to Article 12 of Regulation No 1612/68, Baumbast and R, paragraphs 71 to 75).
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiLege · Articolul 7 alineatul (1) litera b · forma din 16 iunie 2011Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 7 alineatul (1) litera b
    dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Hotărârea CJUE, cauza C-480/08, TeixeiraHotărâre · Punctul 37 · forma din 23 februarie 2010Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 23 februarie 2010 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 37
    Astfel, în primul rând, Curtea a hotărât că acei copii ai unui cetățean al Uniunii, care și-au stabilit domiciliul într-un stat membru la un moment la care părintele lor beneficia de dreptul de ședere în calitate de lucrător migrant în acel stat membru, au dreptul de a locui în acest stat pentru a urma studii în sistemul de învățământ general, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68. Împrejurarea că părinții copiilor respectivi au divorțat între timp și împrejurarea că părintele care exercita drepturi de ședere în calitate de lucrător migrant nu mai desfășoară o activitate economică în statul membru gazdă nu au nicio importanță în această privință (a se vedea în acest sens Hotărârea Baumbast și R, citată anterior, punctul 63).
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Hotărârea CJUE, cauza C-480/08, TeixeiraHotărâre · Punctul 70 · forma din 23 februarie 2010Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 23 februarie 2010 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 70
    Trebuie, așadar, să se răspundă la a doua întrebare litera b) că dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului ce își exercită dreptul de a urma studii în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 nu este supus condiției potrivit căreia părintele trebuie să dispună de resurse suficiente astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă pe durata șederii, precum și de asigurări medicale complete în acest stat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: Hotărârea CJUE, cauza C-480/08, TeixeiraHotărâre · Punctul 87 · forma din 23 februarie 2010Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 23 februarie 2010 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 87
    În consecință, este necesar să se răspundă la a doua întrebare litera d) că dreptul de ședere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în statul respectiv, încetează atunci când copilul a împlinit vârsta majoratului, cu excepția cazului în care copilul are nevoie în continuare de prezența și de îngrijirea acestui părinte pentru a-și putea continua și finaliza studiile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Hotărârea CJUE, cauza C-82/16, K.A. și alțiiHotărâre · Punctul 62 · forma din 8 mai 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 62
    În consecință, articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici a unui stat membru care constă în neluarea în considerare a unei cereri de ședere în scopul reîntregirii familiei, introdusă pe teritoriul său de un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii care deține cetățenia acestui stat membru și care nu și‑a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru simplul motiv că acest resortisant al unei țări terțe face obiectul unei interdicții de intrare pe teritoriul menționat, fără să se fi examinat dacă există o relație de dependență între acest cetățean al Uniunii și acest resortisant al unei țări terțe de o astfel de natură încât, în caz de refuz al acordării unui drept de ședere derivat acestuia din urmă, cetățeanul respectiv al Uniunii ar fi, în fapt, constrâns să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu și ar fi astfel privat de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul său.
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Hotărârea CJUE, cauza C-82/16, K.A. și alțiiHotărâre · Punctul 93 · forma din 8 mai 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 93
    În schimb, această concluzie nu poate fi trasă în mod automat numai pe baza antecedentelor penale ale persoanei interesate. Ea poate decurge, eventual, numai dintr‑o apreciere concretă a tuturor împrejurărilor actuale și pertinente ale speței, în lumina principiului proporționalității, a interesului superior al copilului și a drepturilor fundamentale a căror respectare este asigurată de Curte (Hotărârea din 13 septembrie 2016, Rendón Marín, C‑165/14, EU:C:2016:675, punctul 85, și Hotărârea din 13 septembrie 2016, CS, C‑304/14, EU:C:2016:674, punctul 41).
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: Carta drepturilor fundamentale a Uniunii EuropeneLege · Articolul 24 alineatul (1) · forma din 7 iunie 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 24 alineatul (1)
    (1) Copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei își pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: Carta drepturilor fundamentale a Uniunii EuropeneLege · Articolul 24 alineatul (2) · forma din 7 iunie 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 24 alineatul (2)
    (2) În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 64 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 64
    În ipoteza în care s‑ar stabili că aceasta este efectiv situația, ar trebui, așadar, să se acorde mamei sale un drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE, interpretat în lumina articolului 24 alineatul (2) din cartă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: Hotărârea CJUE, cauza C-82/16, K.A. și alțiiHotărâre · Punctul 92 · forma din 8 mai 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 mai 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 92
    În acest context, este necesar să se considere că, în cazul în care refuzul dreptului de ședere se întemeiază pe existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa ordinii publice sau a siguranței publice, ținând seama în special de infracțiunile săvârșite de un resortisant al unui stat terț, un astfel de refuz ar fi conform cu dreptul Uniunii, chiar dacă acesta ar determina obligația cetățeanului Uniunii, membrul său de familie, de a părăsi teritoriul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2016, Rendón Marín, C‑165/14, EU:C:2016:675, punctul 84, și Hotărârea din 13 septembrie 2016, CS, C‑304/14, EU:C:2016:674, punctul 40).
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 57 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 57
    Or, din indicațiile furnizate de instanța de trimitere reiese că, în speță, copilul minor cetățean al Uniunii depinde atât de părintele său resortisant al unei țări terțe, cât și de părintele său cetățean al Uniunii. Cu toate acestea, potrivit acelorași indicații, secretarul de stat a respins cererea de acordare a unui drept de ședere derivat formulată de reclamanta din litigiul principal în temeiul articolului 20 TFUE, fără să fi verificat în prealabil dacă viața de familie pe care acest copil o are cu acești doi părinți în Țările de Jos putea fi continuată în Spania.
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: Hotărârea CJUE, cauza C-133/15, Chavez-Vilchez și alțiiHotărâre · Punctul 57 · forma din 10 mai 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 10 mai 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 57
    În cazul în care această situație nu se regăsește în speță, va trebui examinată situația copilului, cetățean al Uniunii, și a ascendentului său, resortisant al unei țări terțe, în lumina articolului 20 TFUE.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 62 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 62
    În această privință, instanța menționată subliniază că, în speță, copilul în cauză, în vârstă de zece ani la momentul introducerii prezentei cereri de decizie preliminară, nu vorbește spaniolă, ci neerlandeză. În plus, acest copil nu a vorbit până la vârsta de cinci ani și prezintă dificultăți de vorbire și de exprimare care îl determină să urmeze o formă de învățământ specializat în Țările de Jos, destinat elevilor care au nevoie de un sprijin specific pe care învățământul obișnuit nu este în măsură să îl asigure.
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: Tratatul privind funcționarea Uniunii EuropeneLege · Articolul 20 alineatul (1) · forma din 7 iunie 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 20 alineatul (1)
    (1) Se instituie cetățenia Uniunii. Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: Tratatul privind funcționarea Uniunii EuropeneLege · Articolul 21 alineatul (1) · forma din 7 iunie 2016Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 21 alineatul (1)
    (1) Orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora.
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilorNormă · Articolul 10, paragraful 1 · forma din 1 august 2021Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 10, paragraful 1
    Copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru sunt admiși în sistemul de învățământ general, la cursurile de ucenici și de formare profesională în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, dacă aceștia domiciliază pe teritoriul acelui stat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 83 alineatul (4) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 83 alineatul (4)
    (4) Decizia de returnare se întocmește în scris în două exemplare, fiecare în limba română și într-o limbă de circulație internațională, și conține motivele de fapt și de drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: Hotărârea CJUE, cauza C-147/24, SafiHotărâre · Punctul 44 · forma din 4 iunie 2026Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 4 iunie 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 44
    În această privință, trebuie arătat că aprecierea existenței unei relații de dependență între resortisantul în cauză al unei țări terțe și copilul său minor, cetățean al Uniunii, în scopul eventualei recunoașteri a unui drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE, trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor speței și în special de problema încredințării acestui copil, precum și de cea dacă întreținerea legală, financiară sau afectivă a copilului menționat este asumată de părintele resortisant al unei țări terțe. Sunt de asemenea susceptibile să constituie împrejurări relevante vârsta unui astfel de copil, dezvoltarea sa fizică și emoțională, gradul relației sale afective atât cu părintele cetățean al Uniunii, cât și cu părintele resortisant al unei țări terțe, precum și riscul pe care separarea de acesta din urmă l‑ar genera pentru echilibrul acestui copil [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2017, Chavez‑Vilchez ș.a., C‑133/15, EU:C:2017:354, punctele 70 și 71, Hotărârea din 5 mai 2022, Subdelegación del Gobierno en Toledo (Ședere a unui membru al familiei – Resurse insuficiente), C‑451/19 și C‑532/19, EU:C:2022:354, punctul 67, precum și Hotărârea din 7 septembrie 2022, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Natura dreptului de ședere în temeiul articolului 20 TFUE), C‑624/20, EU:C:2022:639, punctele 38 și 39].
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: Hotărârea CJUE, cauza C-133/15, Chavez-Vilchez și alțiiHotărâre · Punctul 75 · forma din 10 mai 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 10 mai 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Punctul 75
    În această privință, trebuie subliniat că, în cazul în care un resortisant al unei țări terțe, părinte al unui copil minor resortisant al unui stat membru căruia îi asigură îngrijirea zilnică și efectivă, intenționează să obțină de la autoritățile competente ale acestui stat membru recunoașterea unui drept de ședere derivat, întemeiat pe articolul 20 TFUE, îi revine obligația de a prezenta elementele care permit să se aprecieze dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestui articol, în special cele care stabilesc că o decizie prin care se refuză dreptul de ședere părintelui resortisant al unei țări terțe l‑ar priva pe copil de beneficiul efectiv al esenței drepturilor aferente statutului de cetățean al Uniunii, obligându‑l să părăsească teritoriul Uniunii luat în ansamblul său.
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în RomâniaLege · Articolul 62 alineatul (6) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    Articolul 62 alineatul (6)
    (6) Prelungirea dreptului de ședere temporară pentru străinii prevăzuți la alin. (3) și (3^2) se efectuează cu scutire de la plata taxelor consulare.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Permisul de ședere al soțului străin după divorțC17 · 17 MIN · GHIDMembrul de familie al unui cetățean UE: dreptul de ședere după divorțC17 · 18 MIN · GHIDSoțul străin al românului întors în țară: dreptul de ședereC17 · 10 MIN · GHIDContestarea refuzului cărții de rezidență după divorțC17 · 22 MIN · GHIDContestarea deciziei de returnare după divorțC17 · 17 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C17-006 · https://divortpartaj.org/ghiduri/dreptul-de-sedere-al-parintelui-unui-copil-cetatean-ue/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce se întâmplă.
    2. Echipa DivortPartaj.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce se întâmplă și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision