PROBLEMA JURIDICĂ
Mama susținea că fiul depindea de ea. Autoritatea susținea că, deoarece copilul o putea însoți în Spania, refuzul nu îl constrângea să părăsească Uniunea în ansamblu. Instanța de trimitere a arătat că dependența și posibilitatea continuării vieții de familie în Spania nu fuseseră examinate și a cerut clarificări privind interesul superior și viața de familie.
Faptele relevante
O mamă marocană avusese ședere în Spania și locuia ulterior în Țările de Jos cu soțul neerlandez și fiul lor neerlandez. Copilul era îngrijit de ambii părinți și avea dificultăți de vorbire și exprimare, pentru care urma învățământ specializat. Tatăl avea probleme de sănătate și nu obținea venit profesional. Autoritatea neerlandeză a refuzat dreptul derivat, invocând existența șederii mamei în Spania. (Punctele 11–19.)
Soluția
Trebuie recunoscut dreptul derivat atunci când viața de familie nu poate continua în celălalt stat membru și/sau mutarea ar fi contrară interesului superior al copilului. (Punctele 50, 60, 64 și 65.)
Motivarea, pe scurt
Dependența se apreciază global, prin îngrijirea juridică, financiară și afectivă, dezvoltarea copilului, relațiile cu părinții și efectele separării. Existența unui alt permis nu rezolvă această analiză. Forțarea copilului să își exercite libera circulație poate afecta drepturile sale; nevoile educaționale și de sprijin sunt circumstanțe concrete relevante. Constatările definitive despre acestea revin instanței naționale. (Punctele 43–49, 54–59 și 61–63.)
Ce putem învăța și ce limite are
Actualizează testul teritorial și arată că formula «plecare din întreaga UE» nu poate fi transformată într-o excludere absolută atunci când părintele are permis în alt stat.
Cauza privea un copil care locuia stabil cu ambii părinți, de care depindea. Nu instituie un drept general al oricărei familii de a alege statul cel mai convenabil. Aplicarea după divorț cere verificarea relațiilor actuale și a efectelor separării; nu se transferă automat prezumția bazată pe conviețuirea stabilă cu ambii părinți. Safi este un nume fictiv al cauzei, potrivit notei oficiale.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 8 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Punctul 44
În această privință, trebuie arătat că aprecierea existenței unei relații de dependență între resortisantul în cauză al unei țări terțe și copilul său minor, cetățean al Uniunii, în scopul eventualei recunoașteri a unui drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE, trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor speței și în special de problema încredințării acestui copil, precum și de cea dacă întreținerea legală, financiară sau afectivă a copilului menționat este asumată de părintele resortisant al unei țări terțe. Sunt de asemenea susceptibile să constituie împrejurări relevante vârsta unui astfel de copil, dezvoltarea sa fizică și emoțională, gradul relației sale afective atât cu părintele cetățean al Uniunii, cât și cu părintele resortisant al unei țări terțe, precum și riscul pe care separarea de acesta din urmă l‑ar genera pentru echilibrul acestui copil [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2017, Chavez‑Vilchez ș.a., C‑133/15, EU:C:2017:354, punctele 70 și 71, Hotărârea din 5 mai 2022, Subdelegación del Gobierno en Toledo (Ședere a unui membru al familiei – Resurse insuficiente), C‑451/19 și C‑532/19, EU:C:2022:354, punctul 67, precum și Hotărârea din 7 septembrie 2022, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Natura dreptului de ședere în temeiul articolului 20 TFUE), C‑624/20, EU:C:2022:639, punctele 38 și 39].
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 45
Astfel, în scopul acestei aprecieri, împrejurarea că celălalt părinte, cetățean al Uniunii, este realmente capabil și pregătit să asigure singur îngrijirea zilnică și efectivă a copilului constituie un element pertinent, dar nu este suficient în sine pentru a putea constata că nu există între părintele resortisant al unei țări terțe și copil o relație de dependență de așa natură încât acesta din urmă ar fi constrâns să părăsească teritoriul Uniunii în cazul în care acestui resortisant al unei țări terțe i s‑ar refuza un drept de ședere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2017, Chavez‑Vilchez ș.a., C‑133/15, EU:C:2017:354, punctul 71, precum și Hotărârea din 5 mai 2022, Subdelegación del Gobierno en Toledo (Ședere a unui membru al familiei – Resurse insuficiente), C‑451/19 și C‑532/19, EU:C:2022:354, punctul 67].
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 50
Împrejurarea, presupunând că este dovedită, că reclamanta din litigiul principal dispune încă de un drept de ședere în Spania nu poate, în sine, să excludă posibilitatea acestei reclamante de a beneficia de un drept de ședere derivat în Țările de Jos în temeiul articolului 20 TFUE.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 57
Or, din indicațiile furnizate de instanța de trimitere reiese că, în speță, copilul minor cetățean al Uniunii depinde atât de părintele său resortisant al unei țări terțe, cât și de părintele său cetățean al Uniunii. Cu toate acestea, potrivit acelorași indicații, secretarul de stat a respins cererea de acordare a unui drept de ședere derivat formulată de reclamanta din litigiul principal în temeiul articolului 20 TFUE, fără să fi verificat în prealabil dacă viața de familie pe care acest copil o are cu acești doi părinți în Țările de Jos putea fi continuată în Spania.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 60
În aceste condiții și sub rezerva unei verificări care trebuie efectuată, în cele din urmă, de instanța de trimitere, este necesar să se constate că decizia de refuz al acordării unui drept de ședere derivat mamei copilului minor, cetățean al Uniunii, ar aduce atingere unității familiale în măsura în care ar priva acest copil de posibilitatea de care a beneficiat, de la nașterea sa, de a întreține cu regularitate relații personale și contacte regulate cu ambii părinți, cu încălcarea articolului 7 din cartă coroborat cu articolul 24 alineatul (3) din aceasta. În ipoteza în care s‑ar constata o astfel de încălcare, ar trebui acordat un drept de ședere derivat în Țările de Jos mamei copilului menționat în temeiul articolului 20 TFUE.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 62
În această privință, instanța menționată subliniază că, în speță, copilul în cauză, în vârstă de zece ani la momentul introducerii prezentei cereri de decizie preliminară, nu vorbește spaniolă, ci neerlandeză. În plus, acest copil nu a vorbit până la vârsta de cinci ani și prezintă dificultăți de vorbire și de exprimare care îl determină să urmeze o formă de învățământ specializat în Țările de Jos, destinat elevilor care au nevoie de un sprijin specific pe care învățământul obișnuit nu este în măsură să îl asigure.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 63
Or, sub rezerva unei verificări care trebuie efectuată, în cele din urmă, de instanța de trimitere, rezultă că astfel de împrejurări sunt cel puțin de natură să demonstreze că este în interesul superior al copilului minor în cauză să continue să locuiască în Țările de Jos și că, prin urmare, deplasarea sa în fapt forțată către Spania ar fi contrară acestui interes.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 64
În ipoteza în care s‑ar stabili că aceasta este efectiv situația, ar trebui, așadar, să se acorde mamei sale un drept de ședere derivat în temeiul articolului 20 TFUE, interpretat în lumina articolului 24 alineatul (2) din cartă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.