PROBLEMA JURIDICĂ
De când curge păstrarea timp de trei luni a competenței pentru modificarea vizitelor după mutarea legală și poate fi folosit transferul către instanța mai bine plasată?
Faptele relevante
Prin hotărârea din 12 iunie 2020, instanța luxemburgheză autorizase locuirea copiilor cu mama în Franța, cu efect amânat, și stabilise vizitele tatălui rămas în Luxemburg. Copiii s-au mutat efectiv la 30 august 2020. Tatăl a solicitat modificarea programului la 14 octombrie 2020; mama sesizase anterior instanța franceză cu un obiect similar (pct. 10–16).
Soluția
Perioada de trei luni începe în ziua următoare mutării efective în statul noii reședințe obișnuite. Instanța fostei reședințe, competentă în baza art. 9 din Regulamentul Bruxelles IIa, poate folosi transferul prevăzut de art. 15 dacă sunt îndeplinite condițiile acestuia (pct. 33 și 44; dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Curtea identifică cele cinci condiții cumulative ale excepției, inclusiv existența hotărârii de vizită înaintea mutării, reședința păstrată de titular, sesizarea în cele trei luni și lipsa acceptării noului for. Formularea «de la mutare» se referă la deplasarea fizică; nicio dispoziție nu o înlocuiește cu un act anterior. Transferul rămâne excepțional și cere separat legătura specială, instanța mai bine plasată și interesul copilului (pct. 27, 29, 43).
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică termenul pentru cererea de modificare a vizitelor, efectul limitat al datei din hotărârea de relocare și relația cu transferul.
Hotărârea nu stabilește un termen universal pentru dobândirea reședinței obișnuite.
Intervalul de trei luni privește sesizarea pentru modificarea vizitelor, în condițiile speciale ale normei, nu durata până la soluționarea definitivă.
Soluția este pronunțată în temeiul Regulamentului Bruxelles IIa, deși hotărârea CJUE este ulterioară datei de la care se aplică Regulamentul Bruxelles IIb.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 27
Prima condiție impune ca respectivul copil să se fi mutat „în mod legal” și să dobândească o nouă reședință obișnuită în statul membru pe teritoriul căruia s‑a mutat. Potrivit celei de a doua condiții, instanțele din statul membru al fostei reședințe obișnuite a acestui copil trebuie să fi pronunțat, înainte de mutarea copilului menționat, o hotărâre privind dreptul de vizită în privința acestuia din urmă. A treia condiție impune ca titularul dreptului de vizită să continue să aibă reședința obișnuită în statul membru al fostei reședințe obișnuite a aceluiași copil. Potrivit celei de a patra condiții, instanțele din acest din urmă stat membru trebuie să fi fost sesizate, în cursul unei perioade de trei luni „de la mutarea” copilului în cauză, cu o cerere de modificare a primei hotărâri privind dreptul de vizită pe care au pronunțat‑o înainte de mutarea respectivă. Potrivit celei de a cincea și ultimei condiții, titularul dreptului de vizită nu trebuie să fi acceptat competența instanțelor din statul membru al noii reședințe obișnuite a acestui copil.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 29
Or, din modul clar de redactare a acestui articol 9 alineatul (1) reiese că legiuitorul Uniunii a intenționat să limiteze competența instanțelor judecătorești de la fosta reședință obișnuită a copilului, în temeiul articolului menționat, la o perioadă de trei luni de la deplasarea fizică a acestui copil dintr‑un stat membru în alt stat membru, în vederea stabilirii noii sale reședințe obișnuite. Niciuna dintre dispozițiile aceluiași articol 9 alineatul (1) și nici, în sens mai larg, ale Regulamentului nr. 2201/2003 nu permite să se considere că această perioadă de trei luni ar putea începe de la un eveniment anterior mutării efective a copilului în cauză, precum hotărârea judecătorească care a stabilit, eventual cu efect amânat, data schimbării reședinței obișnuite a acestui copil.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 33
Rezultă că la prima întrebare trebuie să se răspundă că articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că perioada de trei luni în care, prin derogare de la articolul 8 alineatul (1) din acest regulament, instanțele judecătorești din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului rămân competente să soluționeze o cerere de modificare a unei hotărâri definitive referitoare la dreptul de vizită începe în ziua care urmează mutării efective a acestui copil în statul membru al noii sale reședințe obișnuite.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 43
Trebuie amintit însă că instanța națională care intenționează să exercite această opțiune de trimitere trebuie să se asigure, mai întâi, că copilul are o „legătură specială” cu un alt stat membru, apoi, că instanța din acest stat membru este „mai bine plasată” pentru a soluționa cauza și, în sfârșit, că trimiterea „servește interesul superior al copilului”, cu respectarea interpretării acestor trei condiții date de Curte la punctele 49-61 din Hotărârea din 27 octombrie 2016, D. (C‑428/15, EU:C:2016:819), precum și la punctele 31-34 și 37-42 din Ordonanța din 10 iulie 2019, EP (Răspunderea părintească și instanța cel mai bine plasată) (C‑530/18, EU:C:2019:583).
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.