⌕Meniu

Instanța competentă pentru copilul aflat în alt stat

De regulă, cererea privind copilul se adresează instanțelor statului reședinței sale obișnuite la sesizare. Divorțul în România sau cetățenia română nu dau automat competență pentru copil. Verifică însă acordul valabil de alegere a forului, excepția de trei luni pentru modificarea vizitelor după mutarea legală, transferul către o instanță mai bine plasată și protecția urgentă ori bazată pe prezență. Pentru state terțe și copiii deplasați din Ucraina, Convenția de la Haga din 1996 poate determina autoritatea competentă. [1] [2] [3] [4] [5] [6]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
17 minute
CATEGORIE
Copiii în relațiile transfrontaliere
Cuprins · 14 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Primul pas: regimul juridic și momentul relevant
  3. 03Cum dovedesc reședința obișnuită după mutare?
  4. 04Acordul părinților nu fixează singur reședința obișnuită
  5. 05Instanța divorțului are nevoie de un temei separat pentru copil
  6. 06Când pot părinții alege instanța unui alt stat
  7. 07Modificarea vizitelor după mutarea legală: regula celor trei luni
  8. 08Transferul către instanța mai bine plasată
  9. 09Măsuri urgente în România când fondul aparține altui stat
  10. 10Copilul refugiat sau deplasat internațional
  11. 11Ce pregătesc înainte de depunere și cum delimitez cererea?
  12. 12Greșeli frecvente
  13. 13Lista de pași
  14. 14Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Stabilirea instanței competente pentru răspunderea părintească, vizite, transferul cauzei și protecția urgentă ori a copilului deplasat.

✕ NU ACOPERĂ

  • Soluționarea pe fond a tuturor disputelor de autoritate părintească, întreținerea și procedurile autonome de înapoiere nu sunt tratate integral în acest ghid.

Primul pas: regimul juridic și momentul relevant

Pentru un copil care are reședința obișnuită într-un stat membru participant, regula de pornire este instanța acelui stat la data sesizării. Contează viața efectivă a copilului, iar cetățenia română a părinților, certificatul românesc de naștere sau existența unui divorț în România nu înlocuiesc acest criteriu. Înainte de alegerea instanței, separă cererea privind copilul de divorț, întreținere și executarea unei hotărâri existente. [1] [7] [8]

Regulamentul (UE) 2019/1111, numit Bruxelles IIb, se aplică procedurilor judiciare începute la 1 august 2022 sau ulterior. Pentru procedurile începute înainte de această dată continuă să se aplice Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (Bruxelles IIa), chiar dacă hotărârea este pronunțată ulterior. Data hotărârii, data cererii de certificat și data cererii de executare nu înlocuiesc data inițierii procedurii de origine. [9] [10]

Danemarca nu participă la Bruxelles IIb. Dacă situația implică un stat terț sau Danemarca, examinează Convenția de la Haga din 1996 și raportul ei cu regulamentul: în principiu, Haga atribuie competența autorităților statului reședinței obișnuite. Verifică în tabelul publicat de Conferința de la Haga de drept internațional privat intrarea în vigoare, teritoriul și eventualele obiecții dintre state; simpla semnare a convenției nu echivalează cu aplicabilitatea ei. Transferul între un stat membru și un stat parte la Haga în care regulamentul nu se aplică urmează articolele 8–9 din convenție. [11] [12] [13] [14] [15]

În cerere arată data sesizării și ce obligații de depunere, notificare sau comunicare au fost îndeplinite. Regulamentul definește autonom acest moment. Dacă există deja o procedură privind același copil și același obiect într-un alt stat membru, comunică instanței datele dosarului: de regulă, a doua instanță suspendă judecata până se stabilește competența primei. Sunt distincte măsurile exclusiv urgente și situația instanței care are competență exclusivă prin acceptarea prevăzută de articolul 10. [16] [17] [18] [19] [20]

Cum dovedesc reședința obișnuită după mutare?

Reședința obișnuită reprezintă centrul real al vieții copilului, stabilit printr-un ansamblu de împrejurări concordante. Instanța apreciază durata și regularitatea șederii, motivele și condițiile mutării, îngrijirea zilnică, școlarizarea, limba folosită și relațiile sociale și familiale. Nici adresa din acte, nici școala, cetățenia sau un singur înscris nu decid singure competența. Aceste criterii au fost explicate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în aplicarea Bruxelles IIa și oferă repere pentru interpretarea aceleiași noțiuni folosite de articolul 7 Bruxelles IIb. [21] [22] [23] [1]

Pregătește o cronologie a locurilor unde copilul a trăit efectiv, cu datele mutărilor și perioadelor de vacanță. Pentru fiecare etapă, poți anexa documente despre locuința folosită, frecventarea efectivă a școlii sau creșei, medicul și îngrijirile primite, activitățile regulate și persoanele care îl îngrijesc. Contractele de muncă ale părinților și dovezile contactelor cu celălalt părinte pot completa tabloul. Acestea sunt exemple practice de probe ale criteriilor juridice, nu o listă obligatorie și nici o metodă de a înlocui analiza tuturor faptelor. [24] [25] [26] [27] [28]

Pentru sugar sau copilul care nu merge încă la școală, contează în mod deosebit mediul persoanelor care îl îngrijesc efectiv zi de zi. Copilul nu primește automat reședința părintelui care deține un anumit act; sunt examinate viața comună și relațiile reale, inclusiv legătura regulată cu celălalt părinte. În cauza HR, C‑512/17, CJUE a diferențiat viața stabilă la Bruxelles de șederile în Polonia pentru concedii și sărbători: nici durata unor vacanțe de câteva luni nu le transforma, singură, în centrul vieții copilului. [29] [30] [31]

Prezența fizică este necesară, dar nu este suficientă pentru a stabili reședința obișnuită. În cauza UD, C‑393/18 PPU (procedură preliminară de urgență), Curtea a exclus stabilirea acesteia într-un stat în care copilul nu fusese niciodată. Nu există o regulă generală potrivit căreia orice mutare produce sau nu produce schimbarea după exact trei sau șase luni: analiza rămâne factuală. Termenul de trei luni privind modificarea vizitelor, explicat mai jos, are altă funcție. [32] [33] [2]

Acordul părinților nu fixează singur reședința obișnuită

Părinții pot conveni asupra mutării și pot descrie cum va locui copilul, însă o clauză care declară că „reședința obișnuită se schimbă la data X” nu îi obligă pe judecători să ignore faptele. În cauza OL, C‑111/17 PPU, Curtea a arătat că intenția părinților este un indiciu care completează alte elemente, iar reședința obișnuită rămâne în esență o chestiune de fapt. O intenție de mutare viitoare nu dovedește că mutarea s-a produs deja. [34] [35] [36]

Sunt trei chestiuni distincte: acordul asupra relocării, locul reședinței obișnuite rezultat din viața copilului și acordul de alegere a instanței. Ultimul trebuie să îndeplinească cerințele articolului 10 Bruxelles IIb. Nici acordul asupra unei adrese, nici faptul că un părinte îngrijește copilul nu conferă singure competență internațională. Păstrează acordul, hotărârea de autorizare și dovezile mutării efective, fiindcă fiecare dovedește un element diferit. [37] [38] [39] [3]

Schimbarea reședinței obișnuite nu legalizează prin ea însăși o deplasare sau reținere ilicită. Pentru un asemenea caz, articolul 9 Bruxelles IIb păstrează, în condițiile lui, competența statului reședinței anterioare. În ruta Haga 1996 există regula corespunzătoare din articolul 7. Nu aplica excepția mutării legale pentru a justifica unilateral păstrarea copilului în străinătate. [40] [41] [42] [43]

Instanța divorțului are nevoie de un temei separat pentru copil

Competența pentru divorț nu produce automat competență pentru răspunderea părintească. Bruxelles IIb are reguli distincte: articolul 3 pentru divorț și articolul 7, cu excepțiile sale, pentru copil. De exemplu, cetățenia comună a soților poate permite divorțul în România, iar cererea privind un copil stabilit în alt stat poate aparține instanțelor acelui stat, dacă nu este îndeplinit un alt temei valabil. Instanța care constată că alt stat membru are competență pe fond trebuie să își verifice și, după caz, să își decline din oficiu competența. [44] [1] [45]

Dacă dosarul este încă supus Bruxelles IIa, legătura cu divorțul se analizează după articolul 12 alineatul (1): cel puțin un soț exercită răspunderea părintească, competența a fost acceptată expres sau neechivoc de soți și de titularii acestei răspunderi la sesizare, iar competența servește interesului copilului. Existența divorțului nu înlocuiește acceptarea și interesul superior. [46] [47]

În raporturile guvernate de Haga 1996, articolul 10 permite autorităților care judecă divorțul să ia măsuri pentru un copil cu reședința obișnuită în alt stat contractant numai în condițiile convenției și dacă legea forului permite: la începutul procedurii, un părinte locuiește obișnuit în statul divorțului și unul are răspundere părintească; părinții și orice alt titular acceptă competența, iar aceasta este în interesul copilului. Acest temei încetează când soluția asupra divorțului devine definitivă sau procedura se încheie din alt motiv. [48] [49] [50] [51] [52]

Când pot părinții alege instanța unui alt stat

Părinții pot alege instanța unui alt stat numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile articolului 10 Bruxelles IIb. Copilul trebuie să aibă o legătură strânsă cu statul ales; pot conta reședința obișnuită a unui titular al răspunderii părintești, fosta reședință obișnuită a copilului sau cetățenia sa. Părțile și orice alt titular trebuie să fi convenit liber asupra competenței cel târziu la sesizare ori să o accepte expres în cursul procesului, după ce instanța se asigură că li s-a adus la cunoștință că o pot refuza. Exercitarea competenței trebuie să fie în interesul superior al copilului. [53] [54] [55] [56] [39] [57] [3]

Acordul trebuie redactat în scris, datat și semnat sau consemnat în actele instanței potrivit procedurii aplicabile; comunicarea electronică ce păstrează durabil acordul poate îndeplini forma scrisă. Nu confunda lipsa unei reacții cu acceptarea expresă cerută pentru părțile deja implicate. Regulamentul are o regulă particulară pentru persoanele care devin părți după sesizare: ele pot consimți ulterior și, dacă nu se opun, acordul lor se consideră implicit. [58] [59]

Dacă părțile nu convin altfel, competența aleasă încetează când hotărârea nu mai poate fi atacată pe cale ordinară sau când procedura se termină din alt motiv. Acceptarea expresă în cursul procedurii, prevăzută de articolul 10 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), conferă competență exclusivă. O instanță cu asemenea competență exclusivă nu o poate transfera în temeiul articolului 12. Acordul trebuie, așadar, interpretat și în privința duratei și obiectului său, nu ca desemnare inevitabilă a aceleiași instanțe pentru toate disputele viitoare. [60] [61] [62] [63] [64]

Pentru un copil cu reședința obișnuită într-un stat terț parte la Haga 1996, alegerea unui for nu este o libertate generală comparabilă cu cea dintr-un contract comercial. Verifică mai întâi raportul regulament–convenție; ruta convențională privind instanța divorțului este cea strictă din articolul 10 Haga. Dacă nicio instanță dintr-un stat membru nu are competență în temeiul articolelor 7–11 Bruxelles IIb, poate deveni relevantă competența reziduală din dreptul intern, cu respectarea convenției aplicabile. [12] [52] [48] [65]

Modificarea vizitelor după mutarea legală: regula celor trei luni

După o mutare legală într-un alt stat membru și dobândirea acolo a noii reședințe obișnuite, regula generală privește noul stat. Există însă o excepție precisă pentru modificarea unei hotărâri de vizită date înainte de mutare: instanțele fostei reședințe își păstrează competența timp de trei luni de la mutare, dacă titularul dreptului de vizită continuă să aibă reședința obișnuită în vechiul stat. Excepția nu păstrează automat acolo toate chestiunile privind copilul și nu se aplică unei deplasări ilicite. [1] [2] [40]

Pentru a folosi această regulă, cererea de modificare trebuie introdusă în intervalul de trei luni; nu este un termen în care procesul trebuie soluționat definitiv. În cauza CM/DN, C‑372/22, interpretând articolul 9 Bruxelles IIa, CJUE a stabilit că perioada începe în ziua următoare mutării efective a copilului. Nu începe la data hotărârii care autorizează o mutare viitoare și nici la data la care acea hotărâre devine definitivă. Articolul 8 Bruxelles IIb păstrează aceeași formulare esențială privind cele trei luni de la mutare; de aceea, distincția dintre mutarea reală și data actului este relevantă și pentru această regulă. [66] [67] [68] [69]

Excepția încetează să poată fi invocată dacă titularul vizitelor participă la procesul din noul stat fără să conteste competența acestuia. La expirarea celor trei luni, noua cerere se raportează la regulile obișnuite și la eventualul acord valid de competență. Pregătește vechea hotărâre, dovada mutării legale, data deplasării efective, probele noii reședințe a copilului și ale reședinței păstrate de titularul vizitelor, precum și dovada datei depunerii cererii. [70] [1] [39] [71]

Mutarea în cursul unui proces spre un stat terț parte la Haga 1996 cere o analiză separată. În cauza CC, C‑572/21, CJUE a decis, pentru Bruxelles IIa, că instanța statului membru nu păstrează competența întemeiată pe articolul 8 atunci când reședința obișnuită se transferă legal în cursul procesului în acel stat terț. Pentru Bruxelles IIb, articolul 97 și articolul 5 alineatul (2) Haga impun aceeași atenție raportului dintre instrumente: nu presupune că prima instanță sesizată rămâne competentă indiferent de orice mutare internațională. [72] [73] [74]

Transferul către instanța mai bine plasată

Transferul este posibil în circumstanțe excepționale. Nu ajunge ca un părinte să prefere limba sau procedura altui stat: trebuie arătată legătura specială a copilului cu statul respectiv, de ce instanța de acolo poate evalua mai bine situația și cum servește transferul interesul său superior. Legătura poate rezulta din noua sau fosta reședință obișnuită, cetățenia copilului, reședința unui titular al răspunderii ori, pentru litigii patrimoniale, localizarea bunurilor copilului. [4] [75] [76] [56] [77] [78]

În ruta articolului 12, instanța competentă pe fond poate suspenda procedura ori o parte din ea și fie fixează termen pentru sesizarea instanței din celălalt stat, fie îi cere direct să accepte competența. Instanța solicitată are șase săptămâni de la sesizare sau de la primirea solicitării pentru a accepta. Prima instanță continuă dacă nu primește acceptarea în șapte săptămâni de la expirarea termenului acordat părților, respectiv de la primirea cererii de cealaltă instanță. Cele șase și cele șapte săptămâni au destinatari și momente de început diferite. [79] [80] [81] [82] [83] [84] [85] [86]

În ruta articolului 13, instanța din statul care are legătura specială, dar nu are încă competență, poate cere transferul instanței statului reședinței obișnuite. Aceasta din urmă poate accepta în șase săptămâni de la primirea cererii; în lipsa acceptării în termen, instanța solicitantă nu poate judeca în baza acestei rute. Articolul 13 nu este o cale de a obține competență prin deplasarea ori reținerea ilicită a copilului. Transferul privește cauza concretă, iar competența exclusivă stabilită potrivit articolului 10 limitează ruta articolului 12. [87] [88] [89] [90] [64]

Depune cererea de transfer în dosarul existent, indicând instanța propusă, legătura specială și probele care ar putea fi administrate mai eficient acolo: persoane care îngrijesc copilul, evaluări sociale, școlarizare și relațiile familiale. Acestea sunt argumente concrete pentru testul legal, nu garanții ale admiterii. Pentru procedurile vechi se aplică articolul 15 Bruxelles IIa, inclusiv cerința acceptării de către cel puțin o parte când inițiativa aparține instanței sau instanței străine; pentru relația cu un stat terț parte la Haga, se folosesc articolele 8–9 din convenție. [4] [91] [92] [93] [94] [95] [13]

Măsuri urgente în România când fondul aparține altui stat

Articolul 15 Bruxelles IIb permite măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, în cazuri urgente, pentru copilul aflat în România sau pentru bunurile sale aflate aici, chiar dacă o instanță din alt stat membru judecă fondul. Trebuie justificate urgența, prezența copilului ori a bunurilor și natura provizorie a măsurii. Protecția imediată nu transferă automat în România competența de a decide definitiv unde va locui copilul. [5] [96] [97] [98]

Arată exact pericolul, de ce nu poate fi așteptată soluția pe fond, măsura cerută și durata necesară. Anexează actele medicale, constatările autorităților, mesajele ori alte înscrisuri relevante și orice hotărâre sau dosar existent în străinătate. Instanța care ia măsura informează fără întârziere autoritatea competentă pe fond când protecția interesului copilului o impune. Măsura urgentă încetează când instanța competentă pe fond ia măsurile pe care le consideră corespunzătoare. [99] [100] [101] [102]

Pentru o măsură cerută pe calea ordonanței președințiale, Codul de procedură civilă cere aparența dreptului, urgență și caracter provizoriu; nu permite rezolvarea fondului sau măsuri a căror executare face imposibilă restabilirea situației. Articolul 998 identifică instanța națională în funcție de fondul dreptului. Această regulă de repartizare internă trebuie corelată cu competența internațională urgentă din regulament sau convenție, fără a transforma măsura provizorie într-un proces românesc asupra fondului. [102] [103] [104] [5]

Ordonanța președințială poate fi dată și fără citarea părților; numai în caz de urgență deosebită poate fi dată chiar în aceeași zi, pe baza cererii și actelor depuse. Nu este garantată soluționarea în ziua depunerii. Judecata are loc de urgență și cu precădere, fără probe a căror administrare necesită timp îndelungat. Amânarea pronunțării este limitată la 24 de ore, iar motivarea se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare: acestea nu sunt termene calculate de la depunerea cererii. Ordonanța este executorie; executarea fără somație ori fără trecerea unui termen trebuie cerută și încuviințată. Durata ei rămâne supusă și regulii europene ori convenționale de încetare când autoritatea competentă pe fond ia măsurile corespunzătoare. [105] [106] [107] [108] [109] [110] [111]

Dacă o lege specială nu prevede altfel, ordonanța se atacă numai cu apel în cinci zile: de la pronunțare când a fost dată cu citarea părților, chiar dacă o parte nu s-a prezentat, și de la comunicare când a fost dată fără citare. Termenul se calculează pe zile libere: nu intră ziua de început și cea de împlinire; dacă ultima zi este nelucrătoare, se prelungește până la prima zi lucrătoare următoare. Depășirea termenului poate atrage decăderea. Repunerea în termen cere motive temeinic justificate și, pentru acest apel, îndeplinirea actului împreună cu cererea de repunere în cinci zile de la încetarea împiedicării. Apelul nu suspendă singur executarea; instanța de apel poate dispune suspendarea cu cauțiunea stabilită de ea. Dacă judecata în primă instanță aparține curții de apel, calea este recursul, cu aplicarea corespunzătoare a acestor reguli. [112] [113] [114] [115] [116] [117] [118] [119]

În relația guvernată de Haga 1996, articolul 11 permite autorităților statului unde se află copilul sau bunurile să ia măsurile de protecție necesare în toate cazurile urgente. Pentru un copil cu reședința obișnuită într-un stat contractant, ele încetează când autoritățile competente potrivit articolelor 5–10 iau măsurile impuse de situație. Articolul 12 privește distinct măsurile provizorii cu efect teritorial limitat, compatibile cu cele deja dispuse; nu trebuie confundat cu transferul competenței pe fond. [120] [121] [122]

Nu presupune că orice ordonanță urgentă luată de o instanță fără competență pe fond poate circula automat în toate statele prin mecanismul Bruxelles IIb. Definiția hotărârii pentru recunoaștere și executare distinge măsurile instanței competente pe fond de măsurile speciale de protecție asociate înapoierii copilului. Pentru folosirea efectivă în alt stat, identifică separat titlul, temeiul competenței și ruta de recunoaștere sau executare. [123]

Copilul refugiat sau deplasat internațional

Protecția copilului nu trebuie amânată până când este demonstrată o nouă reședință obișnuită. Pentru copilul refugiat sau deplasat internațional din cauza tulburărilor dintr-un stat membru în care locuia obișnuit, articolul 11 alineatul (2) Bruxelles IIb atribuie competență pe baza prezenței. Pentru copilul a cărui reședință obișnuită nu poate fi stabilită, alineatul (1) cere și ca instanța competentă să nu poată fi determinată prin articolul 10. [124] [125]

Dacă reședința anterioară era într-un stat terț, precum Ucraina, temeiul adecvat este articolul 6 alineatul (1) Haga 1996, potrivit delimitării explicite din considerentul 25 Bruxelles IIb. Autoritățile statului contractant unde copilul este prezent în urma deplasării au competența de protecție prevăzută de articolul 5 alineatul (1) al convenției. Nu trebuie susținut fictiv că reședința s-a mutat deja în România; situația specială a deplasării este temeiul relevant. Convenția se aplică în relația România–Ucraina, iar dovada prezenței și a împrejurărilor deplasării trebuie păstrată. [6] [14] [126] [127]

Păstrează actele de identitate și naștere disponibile, informațiile despre părinți sau tutore, documentele care arată cine exercită răspunderea părintească, traseul deplasării, locul unde copilul se află și eventualele hotărâri de protecție. Un copil însoțit poate avea nevoie de măsuri la fel ca unul neînsoțit; regula articolului 6 nu este limitată textual la copiii neînsoțiți. Răspunderea părintească deja existentă nu dispare automat la trecerea frontierei sau la schimbarea reședinței. [6] [128]

Competența bazată pe prezență din aceste reguli speciale poate permite măsuri de protecție pe fond; nu este limitată la intervenția urgentă. Urgența are, separat, temeiul articolului 15 Bruxelles IIb ori al articolului 11 Haga, după caz. Dacă protecția pe termen mai lung este mai bine asigurată într-un alt stat cu legăturile cerute, se examinează transferul prin instrumentul aplicabil. Procedura de înapoiere pentru deplasare ilicită are propriile condiții și nu se confundă cu protecția unui copil strămutat de conflict. [125] [6] [14] [5] [120] [93] [129]

Ce pregătesc înainte de depunere și cum delimitez cererea?

Începe cererea prin identificarea măsurii solicitate: stabilirea ori modificarea locuinței copilului, exercitarea răspunderii părintești, vizite, protecție urgentă sau numai executarea unui titlu. Indică separat temeiul internațional, data sesizării, locul vieții efective a copilului și excepția pe care o invoci. Dacă există dosare ori hotărâri în străinătate, precizează obiectul și stadiul lor. Astfel, instanța poate verifica jurisdicția și eventuala litispendență pe baza datelor relevante. [1] [45] [18]

După ce este stabilit că autoritățile române au competență internațională, se identifică instanța română potrivit obiectului cererii. Cererile date de Codul civil instanței de tutelă și familie se judecă, de regulă, în primă instanță la judecătorie, cu excepțiile prevăzute expres de lege. Regula teritorială pentru ocrotirea persoanei fizice este, dacă legea nu prevede altfel, instanța domiciliului ori reședinței persoanei ocrotite. Aceste reguli interne nu pot crea o competență internațională care lipsește potrivit regulamentului sau convenției. [130] [131] [45]

Cere ca copilul capabil să își formeze o opinie să aibă o posibilitate reală și efectivă de a fi ascultat direct sau prin reprezentant ori organism adecvat. Instanța trebuie să țină seama de opinie potrivit vârstei și maturității. Copilul nu este pus să aleagă juridic instanța sau să își asume răspunderea pentru conflictul părinților; exprimarea opiniei este o garanție a procedurii. [132] [133]

Dacă obiectivul este folosirea ori punerea în executare a unei hotărâri existente, urmează traseele distincte: Hotărârea din alt stat UE privind copilul: recunoaștere și contestare și Executarea în România a programului stabilit în alt stat UE. O cerere de modificare a programului privește competența pe fond; executarea urmărește realizarea obligației deja stabilite și presupune verificările specifice titlului. [134] [135] [2]

Greșeli frecvente

  • A confunda cetățenia ori adresa din acte cu reședința obișnuită a copilului. [137] [138]

  • A calcula cele trei luni de la hotărârea care autorizează mutarea, în loc de mutarea efectivă. [67] [68]

  • A considera că o măsură urgentă transferă automat competența pe fond. [100] [101] [98]

  • A aplica articolul 11 Bruxelles IIb oricărui copil refugiat dintr-un stat terț, fără delimitarea Haga 1996. [126] [6]

Lista de pași

  • Construiește cronologia locuinței efective și a mutării copilului, apoi separă data sesizării de data hotărârii. [1] [16] [68]

  • Anexează probe concordante despre îngrijire, școală, locuință, relații de familie și contactele cu celălalt părinte. [136] [29] [30]

  • Dacă invoci alegerea forului sau transferul, prezintă separat condițiile legale și interesul copilului; acordul asupra relocării nu ține locul lor. [3] [58] [59] [4]

  • Pentru pericol imediat, formulează măsura urgentă potrivit instrumentului aplicabil și informează asupra procesului de fond existent. [5] [99] [120]

De reținut

Arată ideea principală a ghidului

  • Instanța română poate lua măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, în cazuri urgente, pentru copilul aflat în România, chiar dacă o instanță din alt stat membru judecă fondul.

    [5][96][97][98]

Documentele indicate în ghid

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 30 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 7 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (1)
    (1) Instanțele dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în respectivul stat membru la momentul sesizării instanței.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 8 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 alin. (1)
    (1) În cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită în acesta din urmă, instanțele din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului își păstrează competența, prin derogare de la articolul 7, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunțate în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care persoana căreia i s-a acordat dreptul de vizită în temeiul hotărârii continuă să locuiască în mod obișnuit în statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. c) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. c)
    exercitarea competenței este în interesul superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (1)
    (1) În circumstanțe excepționale, o instanță dintr-un stat membru competentă pentru a soluționa cauza pe fond poate, la cererea unei părți sau din oficiu, în cazul în care consideră că o instanță dintr-un alt stat membru cu care copilul are o legătură specială ar fi mai bine plasată pentru a evalua interesul superior al copilului în cauza respectivă, să suspende procedura sau o anumită parte a acesteia și:
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 15 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (1)
    (1) În cazuri urgente, chiar dacă instanța dintr-un alt stat membru este competentă să soluționeze cauza pe fond, instanțele dintr-un stat membru au competența de a lua măsuri provizorii, inclusiv asigurătorii, care pot fi prevăzute de dreptul acestui stat membru în ceea ce privește:
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 6 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 6 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) For refugee children and children who, due to disturbances occurring in their country, are internationally displaced, the authorities of the Contracting State on the territory of which these children are present as a result of their displacement have the jurisdiction provided for in paragraph 1 of Article 5.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 7 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (2)
    (2) Alineatul (1) din prezentul articol se aplică sub rezerva articolelor 8-10.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 60 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 60
    Prin urmare, pentru interpretarea noțiunii „reședința obișnuită” a copilului, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, nu se poate acorda o importanță preponderentă legăturilor de ordin cultural ale copilului sau cetățeniei sale în detrimentul unor considerații geografice obiective, în caz contrar nefiind respectată intenția legiuitorului Uniunii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 100 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 100 alin. (1)
    (1) Prezentul regulament se aplică numai procedurilor judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod formal și acordurilor înregistrate la 1 august 2022 sau după această dată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 100 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 100 alin. (2)
    (2) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 continuă să se aplice hotărârilor pronunțate în procedurile judiciare inițiate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod formal și acordurilor care au devenit executorii în statul membru în care au fost încheiate înainte de 1 august 2022 și care intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul 96 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul 96
    (96) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 97 alin. (1) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 97 alin. (1) lit. a)
    sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, atunci când copilul își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru;
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 97 alin. (2) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 97 alin. (2) lit. b)
    în ceea ce privește transferul competenței între o instanță dintr-un stat membru și o instanță dintr-un stat care este parte la Convenția de la Haga din 1996 și în care prezentul regulament nu se aplică, se aplică articolele 8 și 9 din convenția menționată;
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 5 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) The judicial or administrative authorities of the Contracting State of the habitual residence of the child have jurisdiction to take measures directed to the protection of the child's person or property.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 58 alin. (3) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 58 alin. (3) · textul original, în limba engleză
    (3) Such accession shall have effect only as regards the relations between the acceding State and those Contracting States which have not raised an objection to its accession in the six months after the receipt of the notification referred to in sub-paragraph b of Article 63. Such an objection may also be raised by States at the time when they ratify, accept or approve the Convention after an accession. Any such objection shall be notified to the depositary.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 17 lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 17 lit. a)
    la data depunerii la instanță a actului de sesizare a instanței sau a unui act echivalent, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului;
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 17 lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 17 lit. b)
    în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de a fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 20 alin. (2)
    (2) Cu excepția cazului în care competența uneia dintre instanțe se întemeiază exclusiv pe articolul 15, în cazul în care se inițiază o procedură referitoare la răspunderea părintească privind același copil și având același obiect în fața unor instanțe din state membre diferite, instanța sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (4) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 20 alin. (4)
    (4) Atunci când este sesizată o instanță dintr-un stat membru căreia o acceptare a competenței, după cum se menționează la articolul 10, îi conferă competență exclusivă, orice instanță dintr-un alt stat membru suspendă procedura până când instanța sesizată pe baza acordului sau a acceptării declară că nu este competentă în temeiul acordului sau al acceptării.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 20 alin. (5) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 20 alin. (5)
    (5) În cazul și în măsura în care instanța și-a stabilit competența exclusivă în conformitate cu acceptarea competenței, după cum se menționează la articolul 10, orice instanță dintr-un alt stat membru își declină competența în favoarea instanței respective.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Hotărârea CJUE, cauza C-523/07, AHotărâre · pct. 37 · forma din 2 aprilie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 aprilie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 37
    „Reședința obișnuită” a copilului, în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulament, trebuie să fie stabilită pe baza unui ansamblu de împrejurări de fapt specifice fiecărui caz în parte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Hotărârea CJUE, cauza C-523/07, AHotărâre · pct. 39 · forma din 2 aprilie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 aprilie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 39
    Trebuie mai ales să fie luate în considerare durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru și ale mutării familiei în acest stat, cetățenia copilului, locul și condițiile de școlarizare, cunoștințele lingvistice, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statul respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 42 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 42
    Reiese din această jurisprudență că reședința obișnuită a copilului, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, corespunde locului în care se situează, în fapt, centrul vieții sale. În sensul articolului 8 alineatul (1) din acest regulament, instanța sesizată trebuie să stabilească unde se situa acest centru la momentul introducerii cererii referitoare la răspunderea părintească în ceea ce îl privește pe copil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Hotărârea CJUE, cauza C-523/07, AHotărâre · pct. 39 · forma din 2 aprilie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 aprilie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 39
    Trebuie mai ales să fie luate în considerare durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru și ale mutării familiei în acest stat, cetățenia copilului, locul și condițiile de școlarizare, cunoștințele lingvistice, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statul respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Hotărârea CJUE, cauza C-523/07, AHotărâre · pct. 40 · forma din 2 aprilie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 aprilie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 40
    Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 44 din concluzii, intenția părinților de a se stabili împreună cu copilul în alt stat membru, exprimată prin anumite măsuri tangibile, cum ar fi achiziționarea sau închirierea unei locuințe în statul membru gazdă, poate constitui un indiciu al transferului reședinței obișnuite. Un alt indiciu poate fi reprezentat de depunerea unei cereri de a beneficia de o locuință socială adresată serviciilor competente din statul respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 43 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 43
    În acest cadru, trebuie în general să fie luați în considerare factori precum durata, regularitatea, condițiile și motivele șederii copilului pe teritoriul diferitor state membre în cauză, locul și condițiile de școlarizare ale acestuia, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statele membre respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2009, A, C‑523/07, EU:C:2009:225, punctul 39).
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 47 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 47
    Odată amintite aceste considerații generale, din decizia de trimitere reiese că, în speță, copilul MO s‑a născut și locuiește la Bruxelles cu cei doi părinți ai săi și că, la data introducerii cererii de stabilire a modalităților răspunderii părintești, după separarea acestora din urmă, ea trăia în continuare la Bruxelles la HR, aceasta din urmă exercitând, în fapt, drepturile privind încredințarea în raport cu copilul. Rezultă de asemenea din această decizie că HR, care trăiește de mai mulți ani în același oraș, exercită acolo o activitate profesională care se înscrie în cadrul unui raport de muncă pe perioadă nedeterminată. Aceste împrejurări tind, așadar, să demonstreze că, la momentul sesizării instanței de trimitere, HR și copilul care depinde de ea erau prezenți în mod stabil pe teritoriul belgian. În plus, având în vedere durata, regularitatea, condițiile și motivele șederii sale, o asemenea ședere presupune, în principiu, o anumită integrare a părintelui în cauză într‑un mediu social în care trăiește copilul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 48 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 48
    Pe de altă parte, deși este adevărat că, atunci când părinții locuiesc separat, mediul familial al unui sugar este stabilit, în mare parte, de părintele cu care acesta locuiește zi de zi, celălalt părinte face de asemenea parte din acest mediu, atât timp cât copilul are în continuare contacte regulate cu acesta. Astfel, în măsura în care o asemenea relație există, trebuie să se țină seama de aceasta în scopul stabilirii locului în care se situează centrul vieții copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 44 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 44
    Pe de altă parte, atunci când copilul nu este de vârstă școlară, a fortiori atunci când este vorba despre un sugar, împrejurările referitoare la persoana sau la persoanele de referință cu care copilul trăiește, care îl au efectiv în îngrijire și se ocupă de el zi de zi – ca regulă generală, părinții săi – prezintă o importanță deosebită pentru stabilirea locului în care se situează centrul vieții sale. Astfel, Curtea a reținut că mediul unui asemenea copil este în mod esențial familial, determinat de persoana sau de persoanele respective, și că el trăiește în mod necesar în mediul social și familial al anturajului de care depinde (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2010, Mercredi, C‑497/10 PPU, EU:C:2010:829, punctele 53-55).
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 48 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 48
    Pe de altă parte, deși este adevărat că, atunci când părinții locuiesc separat, mediul familial al unui sugar este stabilit, în mare parte, de părintele cu care acesta locuiește zi de zi, celălalt părinte face de asemenea parte din acest mediu, atât timp cât copilul are în continuare contacte regulate cu acesta. Astfel, în măsura în care o asemenea relație există, trebuie să se țină seama de aceasta în scopul stabilirii locului în care se situează centrul vieții copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 51 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 51
    În această privință, este însă stabilit că aceste șederi ale MO în Polonia au avut ca motive concediile mamei sale și perioadele de sărbători. Or, trebuie precizat că șederile efectuate de un copil cu părinții săi, în trecut, pe teritoriul unui stat membru în cadrul unor vacanțe corespund, în principiu, unor întreruperi ocazionale și temporare ale cursului normal al vieții lor. Prin urmare, astfel de șederi nu pot, ca regulă generală, să constituie împrejurări determinante în cadrul aprecierii locului reședinței obișnuite a copilului. Faptul că, în speță, aceste șederi au durat uneori mai multe săptămâni, sau chiar mai multe luni, nu repune în discuție, în sine, pertinența acestor considerații.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Hotărârea CJUE, cauza C-393/18 PPU, UDHotărâre · pct. 53 · forma din 17 octombrie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 17 octombrie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 53
    Rezultă din considerațiile prezentate la punctele 45-52 din prezenta hotărâre că o prezență fizică în statul membru în care copilul este pretins integrat este o condiție necesară prealabilă pentru evaluarea stabilității acestei prezențe și că „reședința obișnuită”, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, nu poate fi, așadar, stabilită într‑un stat membru în care copilul nu s‑a deplasat niciodată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Hotărârea CJUE, cauza C-523/07, AHotărâre · pct. 37 · forma din 2 aprilie 2009Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 2 aprilie 2009 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 37
    „Reședința obișnuită” a copilului, în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulament, trebuie să fie stabilită pe baza unui ansamblu de împrejurări de fapt specifice fiecărui caz în parte.
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Hotărârea CJUE din 8 iunie 2017, cauza C-111/17 PPU, OLHotărâre · pct. 47 · forma din 14 septembrie 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 iunie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 47
    [Astfel cum a fost rectificat prin Ordonanța din 12 iunie 2017] Astfel, conform jurisprudenței Curții, intenția părinților nu poate în principiu să fie prin ea însăși decisivă pentru a determina reședința obișnuită a unui copil, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, ci constituie un „indiciu” de natură să completeze o serie de alte elemente concordante.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Hotărârea CJUE din 8 iunie 2017, cauza C-111/17 PPU, OLHotărâre · pct. 51 · forma din 14 septembrie 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 iunie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 51
    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că noțiunea „reședință obișnuită”, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, reflectă în esență o chestiune de fapt. Prin urmare, ar fi dificil de conciliat cu această noțiune faptul de a considera că intenția inițială a părinților ca reședința copilului să se afle într‑un anumit loc primează asupra împrejurării că locuiește în mod neîntrerupt într‑un alt stat de la naștere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 65 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 65
    În consecință, voința părintelui care exercită, în fapt, drepturile privind încredințarea în raport cu copilul de a se stabili cu acesta, pe viitor, în statul membru din care este originar acest părinte, indiferent dacă este sau nu este dovedită, nu poate în sine să determine stabilirea reședinței obișnuite a copilului în acest stat membru. După cum arată guvernul ceh, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, problema locului unde s‑a situat, la data introducerii cererii referitoare la răspunderea părintească în ceea ce îl privește pe copil, reședința obișnuită a acestuia din urmă nu se poate confunda cu problema unui eventual transfer viitor al acestei reședințe obișnuite într‑un alt stat membru. Faptul că părintele respectiv a avut, la acea dată, intenția de a se stabili pe viitor în statul său membru de origine nu permite, așadar, să se concluzioneze că reședința copilului se situa deja acolo la data menționată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Hotărârea CJUE din 8 iunie 2017, cauza C-111/17 PPU, OLHotărâre · pct. 54 · forma din 14 septembrie 2017Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 8 iunie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 54
    În consecință, consimțământul sau lipsa consimțământului tatălui, în exercitarea drepturilor sale privind încredințarea, la stabilirea într‑un loc a copilului nu poate fi un considerent decisiv pentru a determina „reședința obișnuită” a acestui copil, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, ceea ce concordă de altfel cu ideea că această noțiune reflectă în esență o chestiune de fapt.
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 64 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 64
    Pe de altă parte și în orice caz, întrucât stabilirea reședinței obișnuite a copilului, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, se bazează în esență pe împrejurări obiective, intenția părinților nu este decisivă în sine, în principiu, în această privință. Este vorba doar, dacă este cazul, de un indiciu de natură să completeze o serie de elemente concordante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2017, OL, C‑111/17 PPU, EU:C:2017:436, punctele 47 și 51).
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. b) pct. (i) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. b) pct. (i)
    au convenit în mod liber asupra competenței, cel târziu la data sesizării instanței; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 9 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 9
    Fără a aduce atingere articolului 10a, în caz de deplasare sau de reținere ilicită a unui copil, instanțele din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau a reținerii sale ilicite rămân competente până în momentul în care copilul dobândește o reședință obișnuită într-un alt stat membru și:
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 7 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) In case of wrongful removal or retention of the child, the authorities of the Contracting State in which the child was habitually resident immediately before the removal or retention keep their jurisdiction until the child has acquired a habitual residence in another State, and
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 7 alin. (1) lit. a) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (1) lit. a) · textul original, în limba engleză
    a) each person, institution or other body having rights of custody has acquiesced in the removal or retention; or
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 7 alin. (1) lit. b) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 7 alin. (1) lit. b) · textul original, în limba engleză
    b) the child has resided in that other State for a period of at least one year after the person, institution or other body having rights of custody has or should have had knowledge of the whereabouts of the child, no request for return lodged within that period is still pending, and the child is settled in his or her new environment.
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 3 lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 3 lit. b)
    de cetățenie a celor doi soți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 18 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 18
    Instanța dintr-un stat membru sesizată cu o cauză pe care nu este competentă să o soluționeze pe fond în temeiul prezentului regulament și pe care o instanță dintr-un alt stat membru este competentă să o soluționeze pe fond în temeiul prezentului regulament se declară, din oficiu, necompetentă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părinteștiNormă · art. 12 alin. (1) lit. a) · forma din 1 martie 2005Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (1) lit. a)
    (a) cel puțin unul dintre soți exercită răspunderea părintească față de copil și
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părinteștiNormă · art. 12 alin. (1) lit. b) · forma din 1 martie 2005Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (1) lit. b)
    (b) competența instanțelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de către soți și de către titularii răspunderii părintești, la data sesizării instanței judecătorești, iar aceasta este în interesul superior al copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 10 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) Without prejudice to Articles 5 to 9, the authorities of a Contracting State exercising jurisdiction to decide upon an application for divorce or legal separation of the parents of a child habitually resident in another Contracting State, or for annulment of their marriage, may, if the law of their State so provides, take measures directed to the protection of the person or property of such child if
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 10 alin. (1) lit. a) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. a) · textul original, în limba engleză
    a) at the time of commencement of the proceedings, one of his or her parents habitually resides in that State and one of them has parental responsibility in relation to the child, and
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 10 alin. (1) lit. b) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. b) · textul original, în limba engleză
    b) the jurisdiction of these authorities to take such measures has been accepted by the parents, as well as by any other person who has parental responsibility in relation to the child, and is in the best interests of the child.
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 10 alin. (2) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (2) · textul original, în limba engleză
    (2) The jurisdiction provided for by paragraph 1 to take measures for the protection of the child ceases as soon as the decision allowing or refusing the application for divorce, legal separation or annulment of the marriage has become final, or the proceedings have come to an end for another reason.
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 97 alin. (2) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 97 alin. (2) lit. a)
    în cazul în care părțile au convenit asupra competenței unei instanțe dintr-un stat care este parte la Convenția de la Haga din 1996 și în care prezentul regulament nu se aplică, se aplică articolul 10 din convenția menționată;
    Textul în documentul-sursă ↗
  53. Sursa 53: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. a)
    copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că:
    Textul în documentul-sursă ↗
  54. Sursa 54: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. a) pct. (i) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. a) pct. (i)
    cel puțin unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită în respectivul stat membru;
    Textul în documentul-sursă ↗
  55. Sursa 55: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. a) pct. (ii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. a) pct. (ii)
    în acest stat membru se află fosta reședință obișnuită a copilului; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  56. Sursa 56: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. a) pct. (iii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. a) pct. (iii)
    copilul este resortisant al acestui stat membru;
    Textul în documentul-sursă ↗
  57. Sursa 57: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (1) lit. b) pct. (ii) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (1) lit. b) pct. (ii)
    au acceptat competența în mod expres în cursul procedurii, iar instanța s-a asigurat că toate părțile sunt informate cu privire la dreptul lor de a nu accepta competența; și
    Textul în documentul-sursă ↗
  58. Sursa 58: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (2) — paragraful 1 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (2) — paragraful 1
    (2) Acordul de alegere a forului în temeiul alineatului (1) litera (b) se încheie în scris, se datează și se semnează de părțile în cauză sau se consemnează în actele instanței, în conformitate cu dreptul și procedurile naționale. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  59. Sursa 59: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (2) — paragraful 2 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (2) — paragraful 2
    Persoanele care devin părți la procedură după sesizarea instanței își pot exprima acordul după sesizarea instanței. În lipsa opunerii din partea acestora, acordul lor se consideră ca fiind implicit.
    Textul în documentul-sursă ↗
  60. Sursa 60: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (3) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (3)
    (3) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, competența conferită la alineatul (1) încetează de îndată ce:
    Textul în documentul-sursă ↗
  61. Sursa 61: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (3) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (3) lit. a)
    hotărârea pronunțată în cadrul acestei proceduri nu mai poate face obiectul unei căi de atac ordinare; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  62. Sursa 62: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (3) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (3) lit. b)
    procedura a încetat dintr-un alt motiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  63. Sursa 63: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 10 alin. (4) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 10 alin. (4)
    (4) Competența conferită în temeiul alineatului (1) litera (b) punctul (ii) este exclusivă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  64. Sursa 64: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (5) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (5)
    (5) În cazul în care competența exclusivă a instanței a fost stabilită în temeiul articolului 10, instanța respectivă nu poate transfera competența către o instanță dintr-un alt stat membru.
    Textul în documentul-sursă ↗
  65. Sursa 65: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 14 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 14
    Atunci când nicio instanță dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 7-11, competența este stabilită, în fiecare stat membru, de dreptul statului membru respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  66. Sursa 66: Hotărârea CJUE, cauza C-372/22, CMHotărâre · pct. 27 · forma din 27 aprilie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 27 aprilie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 27
    Prima condiție impune ca respectivul copil să se fi mutat „în mod legal” și să dobândească o nouă reședință obișnuită în statul membru pe teritoriul căruia s‑a mutat. Potrivit celei de a doua condiții, instanțele din statul membru al fostei reședințe obișnuite a acestui copil trebuie să fi pronunțat, înainte de mutarea copilului menționat, o hotărâre privind dreptul de vizită în privința acestuia din urmă. A treia condiție impune ca titularul dreptului de vizită să continue să aibă reședința obișnuită în statul membru al fostei reședințe obișnuite a aceluiași copil. Potrivit celei de a patra condiții, instanțele din acest din urmă stat membru trebuie să fi fost sesizate, în cursul unei perioade de trei luni „de la mutarea” copilului în cauză, cu o cerere de modificare a primei hotărâri privind dreptul de vizită pe care au pronunțat‑o înainte de mutarea respectivă. Potrivit celei de a cincea și ultimei condiții, titularul dreptului de vizită nu trebuie să fi acceptat competența instanțelor din statul membru al noii reședințe obișnuite a acestui copil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  67. Sursa 67: Hotărârea CJUE, cauza C-372/22, CMHotărâre · pct. 29 · forma din 27 aprilie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 27 aprilie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 29
    Or, din modul clar de redactare a acestui articol 9 alineatul (1) reiese că legiuitorul Uniunii a intenționat să limiteze competența instanțelor judecătorești de la fosta reședință obișnuită a copilului, în temeiul articolului menționat, la o perioadă de trei luni de la deplasarea fizică a acestui copil dintr‑un stat membru în alt stat membru, în vederea stabilirii noii sale reședințe obișnuite. Niciuna dintre dispozițiile aceluiași articol 9 alineatul (1) și nici, în sens mai larg, ale Regulamentului nr. 2201/2003 nu permite să se considere că această perioadă de trei luni ar putea începe de la un eveniment anterior mutării efective a copilului în cauză, precum hotărârea judecătorească care a stabilit, eventual cu efect amânat, data schimbării reședinței obișnuite a acestui copil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  68. Sursa 68: Hotărârea CJUE, cauza C-372/22, CMHotărâre · pct. 33 · forma din 27 aprilie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 27 aprilie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 33
    Rezultă că la prima întrebare trebuie să se răspundă că articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că perioada de trei luni în care, prin derogare de la articolul 8 alineatul (1) din acest regulament, instanțele judecătorești din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului rămân competente să soluționeze o cerere de modificare a unei hotărâri definitive referitoare la dreptul de vizită începe în ziua care urmează mutării efective a acestui copil în statul membru al noii sale reședințe obișnuite.
    Textul în documentul-sursă ↗
  69. Sursa 69: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 8 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 alin. (1)
    (1) În cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită în acesta din urmă, instanțele din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului își păstrează competența, prin derogare de la articolul 7, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunțate în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care persoana căreia i s-a acordat dreptul de vizită în temeiul hotărârii continuă să locuiască în mod obișnuit în statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  70. Sursa 70: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 8 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 alin. (2)
    (2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care titularul dreptului de vizită menționat la alineatul (1) a acceptat competența instanțelor din statul membru în care copilul are noua sa reședință obișnuită prin participarea la o procedură în fața acestor instanțe fără a le contesta competența.
    Textul în documentul-sursă ↗
  71. Sursa 71: Hotărârea CJUE, cauza C-372/22, CMHotărâre · pct. 27 · forma din 27 aprilie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 27 aprilie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 27
    Prima condiție impune ca respectivul copil să se fi mutat „în mod legal” și să dobândească o nouă reședință obișnuită în statul membru pe teritoriul căruia s‑a mutat. Potrivit celei de a doua condiții, instanțele din statul membru al fostei reședințe obișnuite a acestui copil trebuie să fi pronunțat, înainte de mutarea copilului menționat, o hotărâre privind dreptul de vizită în privința acestuia din urmă. A treia condiție impune ca titularul dreptului de vizită să continue să aibă reședința obișnuită în statul membru al fostei reședințe obișnuite a aceluiași copil. Potrivit celei de a patra condiții, instanțele din acest din urmă stat membru trebuie să fi fost sesizate, în cursul unei perioade de trei luni „de la mutarea” copilului în cauză, cu o cerere de modificare a primei hotărâri privind dreptul de vizită pe care au pronunțat‑o înainte de mutarea respectivă. Potrivit celei de a cincea și ultimei condiții, titularul dreptului de vizită nu trebuie să fi acceptat competența instanțelor din statul membru al noii reședințe obișnuite a acestui copil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  72. Sursa 72: Hotărârea CJUE din 14 iulie 2022, cauza C-572/21, CCHotărâre · pct. 44 · forma din 14 iulie 2022Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 14 iulie 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 44
    Având în vedere considerațiile care precedă, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 coroborat cu articolul 61 litera (a) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o instanță dintr‑un stat membru, sesizată cu un litigiu în materia răspunderii părintești, nu păstrează competența de a se pronunța cu privire la acest litigiu în temeiul acestui articol 8 alineatul (1) atunci când reședința obișnuită a copilului în cauză a fost transferată în mod legal, în cursul procesului, pe teritoriul unui stat terț care este parte la Convenția de la Haga din 1996.
    Textul în documentul-sursă ↗
  73. Sursa 73: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 5 alin. (2) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (2) · textul original, în limba engleză
    (2) Subject to Article 7, in case of a change of the child's habitual residence to another Contracting State, the authorities of the State of the new habitual residence have jurisdiction.
    Textul în documentul-sursă ↗
  74. Sursa 74: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 97 alin. (1) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 97 alin. (1) lit. a)
    sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, atunci când copilul își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru;
    Textul în documentul-sursă ↗
  75. Sursa 75: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (4) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (4) lit. a)
    după sesizarea instanței menționate la alineatul (1), copilul și-a dobândit reședința obișnuită în acest stat membru;
    Textul în documentul-sursă ↗
  76. Sursa 76: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (4) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (4) lit. b)
    copilul a avut reședința obișnuită în acest stat membru;
    Textul în documentul-sursă ↗
  77. Sursa 77: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (4) lit. d) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (4) lit. d)
    unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită în acest stat membru; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  78. Sursa 78: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (4) lit. e) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (4) lit. e)
    litigiul se referă la măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile deținute de copil, bunuri care se află pe teritoriul acestui stat membru.
    Textul în documentul-sursă ↗
  79. Sursa 79: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (1) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (1) lit. a)
    să stabilească un termen pentru ca una sau mai multe dintre părți să informeze instanța din celălalt stat membru cu privire la procedura pendinte și la posibilitatea de a transfera competența și de a formula o cerere în fața respectivei instanțe; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  80. Sursa 80: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (1) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (1) lit. b)
    să solicite unei instanțe din alt stat membru să își declare competența în conformitate cu alineatul (2).
    Textul în documentul-sursă ↗
  81. Sursa 81: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (2) — paragraful 1 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (2) — paragraful 1
    (2) Instanța din celălalt stat membru poate, în cazul în care din cauza circumstanțelor specifice ale cauzei acest lucru este în interesul superior al copilului, să se declare competentă într-un termen de șase săptămâni de la:
    Textul în documentul-sursă ↗
  82. Sursa 82: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (2) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (2) lit. a)
    data sesizării sale în conformitate cu alineatul (1) litera (a); sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  83. Sursa 83: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (2) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (2) lit. b)
    data primirii solicitării în conformitate cu alineatul (1) litera (b).
    Textul în documentul-sursă ↗
  84. Sursa 84: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (3) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (3)
    (3) Prima instanță sesizată continuă să își exercite competența în cazul în care nu a primit acceptarea competenței de către instanța celuilalt stat membru în termen de șapte săptămâni de la:
    Textul în documentul-sursă ↗
  85. Sursa 85: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (3) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (3) lit. a)
    expirarea termenului stabilit pentru ca părțile să formuleze o cerere în fața unei instanțe dintr-un alt stat membru în conformitate cu alineatul (1) litera (a); sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  86. Sursa 86: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 12 alin. (3) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (3) lit. b)
    primirea cererii de către respectiva instanță în conformitate cu alineatul (1) litera (b).
    Textul în documentul-sursă ↗
  87. Sursa 87: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 13 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 13 alin. (1)
    (1) În circumstanțe excepționale și fără a aduce atingere articolului 9, în cazul în care o instanță dintr-un stat membru cu care copilul are o legătură specială potrivit articolului 12 alineatul (4), dar care nu este competentă în temeiul prezentului regulament, consideră că este mai bine plasată pentru a evalua interesul superior al copilului în cauza respectivă, aceasta poate solicita transferul competenței de la instanța din statul membru în care copilul își are reședința obișnuită.
    Textul în documentul-sursă ↗
  88. Sursa 88: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 13 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 13 alin. (2)
    (2) În termen de șase săptămâni de la data primirii cererii în temeiul alineatului (1), instanța solicitată poate accepta să își transfere competența, în cazul în care consideră că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, acest transfer este în interesul superior al copilului. În cazul în care instanța solicitată acceptă să își transfere competența, aceasta informează instanța solicitantă fără întârziere. În absența acceptării în termenul menționat, instanța solicitantă nu își poate exercita competența.
    Textul în documentul-sursă ↗
  89. Sursa 89: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul 27 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul 27
    (27) În circumstanțe excepționale și având în vedere interesul superior al copilului în cauza respectivă, o instanță dintr-un stat membru cu care copilul are o legătură specială în sensul prezentului regulament, dar care nu este competentă în temeiul prezentului regulament, ar trebui să poată solicita transferul competenței de la instanța competentă din statul membru în care copilul își are reședința obișnuită. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să fie permis în cazuri de deplasare sau reținere ilicită a unui copil. Identificarea instanței competente ar trebui să fie efectuată în temeiul dreptului național al statului membru solicitat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  90. Sursa 90: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul 28 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul 28
    (28) Un transfer de competență, fie că este solicitat de o instanță care dorește să își transfere competența sau de o instanță care dorește să obțină competența, ar trebui să producă efecte numai în cauza specifică în care a fost efectuat. Odată ce procedura în cadrul căreia a fost solicitat și acordat transferul de competență s-a încheiat, transferul nu ar trebui să producă niciun efect în ceea ce privește procedurile viitoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  91. Sursa 91: Hotărârea CJUE, cauza C-372/22, CMHotărâre · pct. 43 · forma din 27 aprilie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 27 aprilie 2023 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 43
    Trebuie amintit însă că instanța națională care intenționează să exercite această opțiune de trimitere trebuie să se asigure, mai întâi, că copilul are o „legătură specială” cu un alt stat membru, apoi, că instanța din acest stat membru este „mai bine plasată” pentru a soluționa cauza și, în sfârșit, că trimiterea „servește interesul superior al copilului”, cu respectarea interpretării acestor trei condiții date de Curte la punctele 49-61 din Hotărârea din 27 octombrie 2016, D. (C‑428/15, EU:C:2016:819), precum și la punctele 31-34 și 37-42 din Ordonanța din 10 iulie 2019, EP (Răspunderea părintească și instanța cel mai bine plasată) (C‑530/18, EU:C:2019:583).
    Textul în documentul-sursă ↗
  92. Sursa 92: Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părinteștiNormă · art. 15 alin. (2) lit. c) — paragraful 2 · forma din 1 martie 2005Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (2) lit. c) — paragraful 2
    Cu toate acestea, trimiterea se poate efectua, la inițiativa instanței sau la solicitarea instanței dintr-un alt stat membru, numai dacă este acceptată de cel puțin una dintre părți.
    Textul în documentul-sursă ↗
  93. Sursa 93: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 8 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) By way of exception, the authority of a Contracting State having jurisdiction under Article 5 or 6, if it considers that the authority of another Contracting State would be better placed in the particular case to assess the best interests of the child, may either - request that other authority, directly or with the assistance of the Central Authority of its State, to assume jurisdiction to take such measures of protection as it considers to be necessary, or - suspend consideration of the case and invite the parties to introduce such a request before the authority of that other State.
    Textul în documentul-sursă ↗
  94. Sursa 94: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 8 alin. (4) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 alin. (4) · textul original, în limba engleză
    (4) The authority addressed as provided in paragraph 1 may assume jurisdiction, in place of the authority having jurisdiction under Article 5 or 6, if it considers that this is in the child's best interests.
    Textul în documentul-sursă ↗
  95. Sursa 95: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 9 alin. (3) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 9 alin. (3) · textul original, în limba engleză
    (3) The authority initiating the request may exercise jurisdiction in place of the authority of the Contracting State of the habitual residence of the child only if the latter authority has accepted the request.
    Textul în documentul-sursă ↗
  96. Sursa 96: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 15 alin. (1) lit. a) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (1) lit. a)
    un copil care se află în acest stat membru; sau
    Textul în documentul-sursă ↗
  97. Sursa 97: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 15 alin. (1) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (1) lit. b)
    bunurile care aparțin unui copil și care se află în acest stat membru.
    Textul în documentul-sursă ↗
  98. Sursa 98: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul 31 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul 31
    (31) O instanță care este competentă numai în ceea ce privește măsurile provizorii, inclusiv cele asigurătorii, ar trebui, în cazul în care este sesizată cu o cerere privind fondul cauzei, să se declare, din oficiu, necompetentă, în cazul în care o instanță dintr-un alt stat membru este competentă pe fondul cauzei în temeiul prezentului regulament.
    Textul în documentul-sursă ↗
  99. Sursa 99: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 15 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (2)
    (2) În măsura în care protecția interesului superior al copilului impune acest lucru, instanța care a luat măsurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol informează fără întârziere instanța sau autoritatea competentă din statul membru care are competență în temeiul articolului 7 sau, după caz, orice instanță dintr-un stat membru care exercită, în temeiul prezentului regulament, competența de a soluționa cauza pe fond, fie în mod direct, în conformitate cu articolul 86, fie prin intermediul autorităților centrale desemnate în temeiul articolului 76.
    Textul în documentul-sursă ↗
  100. Sursa 100: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 15 alin. (3) — paragraful 1 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (3) — paragraful 1
    (3) Măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) încetează să producă efecte de îndată ce instanța din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond a luat măsurile pe care le consideră corespunzătoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  101. Sursa 101: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 15 alin. (3) — paragraful 2 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (3) — paragraful 2
    Atunci când este cazul, această instanță poate informa cu privire la hotărârea sa instanța care a luat măsuri provizorii, inclusiv măsuri asigurătorii, fie în mod direct în conformitate cu articolul 86, fie prin intermediul autorităților centrale desemnate în temeiul articolului 76.
    Textul în documentul-sursă ↗
  102. Sursa 102: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 997 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 997 alin. (1)
    (1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
    Textul în documentul-sursă ↗
  103. Sursa 103: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 997 alin. (5) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 997 alin. (5)
    (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
    Textul în documentul-sursă ↗
  104. Sursa 104: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 998 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 998
    Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  105. Sursa 105: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 997 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 997 alin. (2)
    (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  106. Sursa 106: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 997 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 997 alin. (3)
    (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
    Textul în documentul-sursă ↗
  107. Sursa 107: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 999 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 999 alin. (2)
    (2) Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. În caz de urgență deosebită, ordonanța va putea fi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  108. Sursa 108: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 999 alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 999 alin. (3)
    (3) Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispozițiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  109. Sursa 109: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 999 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 999 alin. (4)
    (4) Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  110. Sursa 110: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 15 alin. (3) — paragraful 1 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 15 alin. (3) — paragraful 1
    (3) Măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) încetează să producă efecte de îndată ce instanța din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond a luat măsurile pe care le consideră corespunzătoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  111. Sursa 111: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 11 alin. (2) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (2) · textul original, în limba engleză
    (2) The measures taken under the preceding paragraph with regard to a child habitually resident in a Contracting State shall lapse as soon as the authorities which have jurisdiction under Articles 5 to 10 have taken the measures required by the situation.
    Textul în documentul-sursă ↗
  112. Sursa 112: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1000 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1000 alin. (1)
    (1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  113. Sursa 113: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1000 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1000 alin. (2)
    (2) Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
    Textul în documentul-sursă ↗
  114. Sursa 114: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 1000 alin. (4) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 1000 alin. (4)
    (4) În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  115. Sursa 115: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 181 alin. (1) pct. 2 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 181 alin. (1) pct. 2
    2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;
    Textul în documentul-sursă ↗
  116. Sursa 116: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 181 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 181 alin. (2)
    (2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
    Textul în documentul-sursă ↗
  117. Sursa 117: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 185 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 185 alin. (1)
    (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  118. Sursa 118: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 186 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 186 alin. (1)
    (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  119. Sursa 119: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 186 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 186 alin. (2)
    (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
    Textul în documentul-sursă ↗
  120. Sursa 120: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 11 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) In all cases of urgency, the authorities of any Contracting State in whose territory the child or property belonging to the child is present have jurisdiction to take any necessary measures of protection.
    Textul în documentul-sursă ↗
  121. Sursa 121: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 11 alin. (2) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (2) · textul original, în limba engleză
    (2) The measures taken under the preceding paragraph with regard to a child habitually resident in a Contracting State shall lapse as soon as the authorities which have jurisdiction under Articles 5 to 10 have taken the measures required by the situation.
    Textul în documentul-sursă ↗
  122. Sursa 122: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 12 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) Subject to Article 7, the authorities of a Contracting State in whose territory the child or property belonging to the child is present have jurisdiction to take measures of a provisional character for the protection of the person or property of the child which have a territorial effect limited to the State in question, in so far as such measures are not incompatible with measures already taken by authorities which have jurisdiction under Articles 5 to 10.
    Textul în documentul-sursă ↗
  123. Sursa 123: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 2 alin. (1) lit. b) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (1) lit. b)
    măsurile provizorii, inclusiv cele asigurătorii, dispuse de o instanță care, în temeiul prezentului regulament, este competentă să soluționeze cauza pe fond sau măsurile dispuse în conformitate cu articolul 27 alineatul (5) coroborat cu articolul 15.
    Textul în documentul-sursă ↗
  124. Sursa 124: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 11 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (1)
    (1) Atunci când reședința obișnuită a copilului nu poate fi stabilită și competența nu poate fi stabilită pe baza articolului 10, sunt competente instanțele din statul membru în care este prezent copilul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  125. Sursa 125: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 11 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (2)
    (2) Competența prevăzută la alineatul (1) se aplică, de asemenea, copiilor refugiați, precum și copiilor care, ca urmare a tulburărilor majore din statele membre în care își au reședința obișnuită, sunt deplasați internațional.
    Textul în documentul-sursă ↗
  126. Sursa 126: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · considerentul 25 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    considerentul 25
    (25) Atunci când reședința obișnuită a copilului nu poate fi stabilită și competența nu poate fi stabilită nici pe baza unui acord privind alegerea forului, ar trebui să fie competente instanțele din statul membru în care este prezent copilul. Această regulă privind prezența ar trebui să se aplice, de asemenea, copiilor refugiați, precum și copiilor care, ca urmare a tulburărilor majore din statele membre în care își au reședința obișnuită, sunt deplasați internațional. Cu toate acestea, în lumina prezentului regulament coroborat cu articolul 52 alineatul (2) din Convenția de la Haga din 1996, această normă de competență ar trebui să se aplice numai copiilor care își aveau reședința obișnuită într-un stat membru înaintea momentului deplasării. În cazul în care reședința obișnuită a copilului înaintea momentului deplasării se afla într-un stat terț, ar trebui să se aplice norma de competență prevăzută de Convenția de la Haga din 1996 în ceea ce privește copiii refugiați și copiii deplasați internațional.
    Textul în documentul-sursă ↗
  127. Sursa 127: Portalul european e-Justiție — Copiii din Ucraina: răspunderea părinteascăGhid oficial · secțiunea Jurisdiction, paragraful privind statul terț · forma din 4 iunie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    secțiunea Jurisdiction, paragraful privind statul terț
    Where the habitual residence of the child before the displacement was in a third State, such as Ukraine, the jurisdictional rules of the 1996 Hague Convention on refugee children and internationally displaced children should apply. Ukraine and all EU Member States are Contracting Parties to the 1996 Hague Convention
    Textul în documentul-sursă ↗
  128. Sursa 128: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 16 alin. (3) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 16 alin. (3) · textul original, în limba engleză
    (3) Parental responsibility which exists under the law of the State of the child's habitual residence subsists after a change of that habitual residence to another State.
    Textul în documentul-sursă ↗
  129. Sursa 129: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 22 · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 22
    În cazul în care o persoană, instituție sau orice alt organism care consideră că a avut loc o încălcare a drepturilor privind încredințarea solicită, fie direct, fie cu asistența unei autorități centrale, instanței dintr-un stat membru să pronunțe o hotărâre pe baza Convenției de la Haga din 1980 prin care să dispună înapoierea copilului cu vârsta mai mică de 16 ani care a fost deplasat sau reținut ilicit într-un alt stat membru decât statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înainte de deplasarea sau de reținerea sa ilicită, se aplică articolele 23-29 și capitolul VI din prezentul regulament, acestea completând Convenția de la Haga din 1980.
    Textul în documentul-sursă ↗
  130. Sursa 130: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 94 pct. 1 lit. a) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 94 pct. 1 lit. a)
    a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
    Textul în documentul-sursă ↗
  131. Sursa 131: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)Lege · art. 114 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 114 alin. (1)
    (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
    Textul în documentul-sursă ↗
  132. Sursa 132: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 21 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1)
    (1) Atunci când își exercită competența în temeiul secțiunii 2 din prezentul capitol, instanțele din statele membre, în conformitate cu dreptul și cu procedurile naționale, îi oferă copilului care este capabil de a-și forma o opinie proprie posibilitatea reală și efectivă de a-și exprima opinia, fie direct, fie prin intermediul unui reprezentant sau al unui organism adecvat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  133. Sursa 133: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 21 alin. (2) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (2)
    (2) În cazul în care instanța, în conformitate cu dreptul și cu procedurile naționale, îi oferă copilului posibilitatea de a-și exprima opinia în conformitate cu prezentul articol, instanța acordă importanța cuvenită opiniei copilului în concordanță cu vârsta și maturitatea acestuia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  134. Sursa 134: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 30 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 30 alin. (1)
    (1) Hotărârile pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.
    Textul în documentul-sursă ↗
  135. Sursa 135: Regulamentul (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precum și privind răpirea internațională de copiiNormă · art. 34 alin. (1) · forma din 2 iulie 2019Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 34 alin. (1)
    (1) Hotărârile pronunțate într-un stat membru în materia răspunderii părintești care sunt executorii în acel stat membru sunt executorii și în celelalte state membre fără să fie necesară încuviințarea executării.
    Textul în documentul-sursă ↗
  136. Sursa 136: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 43 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 43
    În acest cadru, trebuie în general să fie luați în considerare factori precum durata, regularitatea, condițiile și motivele șederii copilului pe teritoriul diferitor state membre în cauză, locul și condițiile de școlarizare ale acestuia, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statele membre respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2009, A, C‑523/07, EU:C:2009:225, punctul 39).
    Textul în documentul-sursă ↗
  137. Sursa 137: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 60 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 60
    Prin urmare, pentru interpretarea noțiunii „reședința obișnuită” a copilului, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, nu se poate acorda o importanță preponderentă legăturilor de ordin cultural ale copilului sau cetățeniei sale în detrimentul unor considerații geografice obiective, în caz contrar nefiind respectată intenția legiuitorului Uniunii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  138. Sursa 138: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 42 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 42
    Reiese din această jurisprudență că reședința obișnuită a copilului, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, corespunde locului în care se situează, în fapt, centrul vieții sale. În sensul articolului 8 alineatul (1) din acest regulament, instanța sesizată trebuie să stabilească unde se situa acest centru la momentul introducerii cererii referitoare la răspunderea părintească în ceea ce îl privește pe copil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  139. Sursa 139: Hotărârea CJUE, cauza C-512/17, HRHotărâre · pct. 40 · forma din 28 iunie 2018Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 28 iunie 2018 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    pct. 40
    În lipsa, în acest regulament, a unei definiții a noțiunii „reședința obișnuită” a copilului sau a unei trimiteri la dreptul statelor membre în această privință, Curtea a statuat în mod repetat că este vorba despre o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie interpretată potrivit contextului dispozițiilor care o menționează și obiectivelor Regulamentului nr. 2201/2003, în special cel care reiese din considerentul (12) al acestuia, potrivit căruia temeiurile de competență pe care le stabilește sunt concepute în funcție de interesul superior al copilului și în special de criteriul proximității (Hotărârea din 2 aprilie 2009, A, C‑523/07, EU:C:2009:225, punctele 31, 34 și 35, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Mercredi, C‑497/10 PPU, EU:C:2010:829, punctele 44-46, Hotărârea din 9 octombrie 2014, C, C‑376/14 PPU, EU:C:2014:2268, punctul 50, precum și Hotărârea din 8 iunie 2017, OL, C‑111/17 PPU, EU:C:2017:436, punctul 40).
    Textul în documentul-sursă ↗
  140. Sursa 140: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 53 alin. (1) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 53 alin. (1) · textul original, în limba engleză
    (1) The Convention shall apply to measures only if they are taken in a State after the Convention has entered into force for that State.
    Textul în documentul-sursă ↗
  141. Sursa 141: Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilorNormă · art. 53 alin. (2) · forma din 19 octombrie 1996Textul oficial ↗Pagina sursei pe site →
    Vezi extrasul citat
    art. 53 alin. (2) · textul original, în limba engleză
    (2) The Convention shall apply to the recognition and enforcement of measures taken after its entry into force as between the State where the measures have been taken and the requested State.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Hotărârea din alt stat UE privind copilul: recunoaștere și contestareC15 · 14 MIN · GHIDExecutarea în România a programului stabilit în alt stat UEC15 · 12 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C15-001 · https://divortpartaj.org/ghiduri/instanta-competenta-pentru-copilul-aflat-in-alt-stat/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce se întâmplă.
    2. Echipa DivortPartaj.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce se întâmplă și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision