PROBLEMA JURIDICĂ
Autoritatea a respins cererile după examinarea veniturilor cetățeanului spaniol. Reclamanții au atacat refuzurile și au obținut soluții favorabile în primă instanță, apelate de administrație. Instanța de trimitere a invocat obligația legală a soților de a conviețui și a întrebat dacă refuzul automat pentru resurse insuficiente, fără analiza dependenței, este compatibil cu art. 20.
Faptele relevante
Cauzele conexate priveau cereri în Spania pentru XU, copil venezuelean al unei mame căsătorite cu un spaniol, care era și mama unui copil spaniol, și pentru QP, cetățean peruan căsătorit cu o spaniolă și tată al unei fete spaniole. Cetățenii spanioli nu exercitaseră libera circulație. Administrația a invocat lipsa resurselor suficiente; în cazul QP a invocat și condamnări penale. (Punctele 15–23 și 32–37.)
Soluția
Nu este permis refuzul automat pentru resurse insuficiente fără examinarea dependenței. Obligația juridică a soților adulți de a locui împreună nu creează singură dependența. Pentru un minor care locuiește stabil cu ambii părinți și este îngrijit zilnic de ei există o prezumție relativă de dependență față de părintele din stat terț. Hotărârea recunoaște și posibilitatea unei dependențe familiale indirecte în situația copilului dintr-o relație anterioară, dacă îndepărtarea sa ar constrânge copilul cetățean UE să plece. (Punctele 54, 70 și 86.)
Motivarea, pe scurt
Protecția urmărește substanța drepturilor cetățeanului UE. Condițiile economice nu pot înlocui analiza cerută de tratat. Pentru copii, interesul superior și legăturile cu ambii părinți justifică evaluarea globală și, în situația precisă de conviețuire stabilă, prezumția relativă. Pentru adulți, autonomia personală și caracterul excepțional al dependenței impun un prag diferit. (Punctele 42–53, 58–69 și 73–85.)
Ce putem învăța și ce limite are
Susține interdicția refuzului automat pentru resurse și limitele prezumției de dependență în familiile care conviețuiesc.
Prezumția nu este absolută și presupune faptele precizate de Curte. Nu se aplică automat unei familii deja separate. Soluția nu elimină toate condițiile naționale pentru reîntregirea familiei și nu asimilează toate rudele unui copil dependent. Aspectele de ordine publică rămân supuse criteriilor UE distincte.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Punctul 54
Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare în fiecare dintre cauzele C‑451/19 și C‑532/19 că articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să respingă o cerere de reîntregire a familiei formulată în favoarea unui resortisant al unei țări terțe membru al familiei unui cetățean al Uniunii care deține cetățenia acestui stat membru și care nu și‑a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru simplul motiv că cetățeanul Uniunii nu dispune de suficiente resurse pentru el și acest membru al familiei sale astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul național de asistență socială, fără să se fi examinat dacă între cetățeanul Uniunii și membrul de familie menționat există o relație de dependență de asemenea natură încât, în cazul refuzului acordării unui drept de ședere derivat acestuia din urmă, cetățeanul Uniunii ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu și ar fi astfel privat de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul său de cetățean al Uniunii.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 69
În plus, ținând seama în special de cele arătate la punctele 65-67 din prezenta hotărâre, atunci când cetățeanul Uniunii minor conviețuiește în mod stabil cu ambii părinți și, prin urmare, exercitarea drepturilor părintești asupra acestui copil, precum și îngrijirea sa legală, afectivă și financiară sunt împărțite zilnic de acești doi părinți, se poate prezuma în mod refragabil că există o relație de dependență între acest cetățean al Uniunii minor și părintele său resortisant al unei țări terțe, independent de faptul că, așa cum s‑a subliniat la punctul 59 din prezenta hotărâre, celălalt părinte al acestui copil are, în calitate de resortisant al statului membru pe teritoriul căruia este stabilită familia respectivă, un drept necondiționat de a rămâne pe teritoriul acestui stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.