PROBLEMA JURIDICĂ
Ce împrejurări sunt determinante pentru reședința obișnuită a unui copil de vârstă mică, între viața zilnică într-un stat și legăturile culturale și vacanțele în statul de origine al mamei?
Faptele relevante
Copilul s-a născut la Bruxelles și a locuit acolo cu părinții, apoi cu mama; tatăl continua să îl vadă regulat în același oraș. Mama lucra la Bruxelles, dar făcuse cu copilul șederi în Polonia, unele de până la trei luni, și dorea să se stabilească ulterior acolo. Copilul nu mergea încă la creșă sau grădiniță și vorbea în principal poloneză (pct. 12–17).
Soluția
Reședința obișnuită este centrul factual al vieții copilului la sesizare. În împrejurările descrise, sunt determinante, împreună, locul vieții comune de la naștere, continuarea îngrijirii și a muncii stabile a părintelui în acel loc, precum și contactele regulate cu celălalt părinte acolo. Vacanțele, originile, legăturile culturale și intenția unei mutări viitoare nu au caracter determinant în acest context (pct. 66; dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Pentru copilul de vârstă mică, mediul familial al îngrijitorilor efectivi are o importanță specială. Aceasta nu înseamnă că legăturile culturale ale mamei transferă automat centrul vieții copilului: trebuie apreciate condițiile reale ale îngrijirii și legătura cu ambii părinți. Durata unor vacanțe nu este izolată de motivul șederii, iar planul viitor nu schimbă situația existentă la data sesizării (pct. 41–48, 51, 60, 63–65).
Ce putem învăța și ce limite are
Explică probele cumulative și limitele cetățeniei, adresei și intenției parentale.
Lista împrejurărilor determinante este raportată expres la faptele acestei cauze.
Nu rezultă că limba, familia extinsă sau cetățenia ar fi întotdeauna irelevante.
Curtea interpretează dreptul; instanța națională stabilește și apreciază faptele.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 10 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 40
În lipsa, în acest regulament, a unei definiții a noțiunii „reședința obișnuită” a copilului sau a unei trimiteri la dreptul statelor membre în această privință, Curtea a statuat în mod repetat că este vorba despre o noțiune autonomă a dreptului Uniunii care trebuie interpretată potrivit contextului dispozițiilor care o menționează și obiectivelor Regulamentului nr. 2201/2003, în special cel care reiese din considerentul (12) al acestuia, potrivit căruia temeiurile de competență pe care le stabilește sunt concepute în funcție de interesul superior al copilului și în special de criteriul proximității (Hotărârea din 2 aprilie 2009, A, C‑523/07, EU:C:2009:225, punctele 31, 34 și 35, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Mercredi, C‑497/10 PPU, EU:C:2010:829, punctele 44-46, Hotărârea din 9 octombrie 2014, C, C‑376/14 PPU, EU:C:2014:2268, punctul 50, precum și Hotărârea din 8 iunie 2017, OL, C‑111/17 PPU, EU:C:2017:436, punctul 40).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 42
Reiese din această jurisprudență că reședința obișnuită a copilului, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, corespunde locului în care se situează, în fapt, centrul vieții sale. În sensul articolului 8 alineatul (1) din acest regulament, instanța sesizată trebuie să stabilească unde se situa acest centru la momentul introducerii cererii referitoare la răspunderea părintească în ceea ce îl privește pe copil.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 43
În acest cadru, trebuie în general să fie luați în considerare factori precum durata, regularitatea, condițiile și motivele șederii copilului pe teritoriul diferitor state membre în cauză, locul și condițiile de școlarizare ale acestuia, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statele membre respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2009, A, C‑523/07, EU:C:2009:225, punctul 39).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 44
Pe de altă parte, atunci când copilul nu este de vârstă școlară, a fortiori atunci când este vorba despre un sugar, împrejurările referitoare la persoana sau la persoanele de referință cu care copilul trăiește, care îl au efectiv în îngrijire și se ocupă de el zi de zi – ca regulă generală, părinții săi – prezintă o importanță deosebită pentru stabilirea locului în care se situează centrul vieții sale. Astfel, Curtea a reținut că mediul unui asemenea copil este în mod esențial familial, determinat de persoana sau de persoanele respective, și că el trăiește în mod necesar în mediul social și familial al anturajului de care depinde (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2010, Mercredi, C‑497/10 PPU, EU:C:2010:829, punctele 53-55).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 47
Odată amintite aceste considerații generale, din decizia de trimitere reiese că, în speță, copilul MO s‑a născut și locuiește la Bruxelles cu cei doi părinți ai săi și că, la data introducerii cererii de stabilire a modalităților răspunderii părintești, după separarea acestora din urmă, ea trăia în continuare la Bruxelles la HR, aceasta din urmă exercitând, în fapt, drepturile privind încredințarea în raport cu copilul. Rezultă de asemenea din această decizie că HR, care trăiește de mai mulți ani în același oraș, exercită acolo o activitate profesională care se înscrie în cadrul unui raport de muncă pe perioadă nedeterminată. Aceste împrejurări tind, așadar, să demonstreze că, la momentul sesizării instanței de trimitere, HR și copilul care depinde de ea erau prezenți în mod stabil pe teritoriul belgian. În plus, având în vedere durata, regularitatea, condițiile și motivele șederii sale, o asemenea ședere presupune, în principiu, o anumită integrare a părintelui în cauză într‑un mediu social în care trăiește copilul.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 48
Pe de altă parte, deși este adevărat că, atunci când părinții locuiesc separat, mediul familial al unui sugar este stabilit, în mare parte, de părintele cu care acesta locuiește zi de zi, celălalt părinte face de asemenea parte din acest mediu, atât timp cât copilul are în continuare contacte regulate cu acesta. Astfel, în măsura în care o asemenea relație există, trebuie să se țină seama de aceasta în scopul stabilirii locului în care se situează centrul vieții copilului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 51
În această privință, este însă stabilit că aceste șederi ale MO în Polonia au avut ca motive concediile mamei sale și perioadele de sărbători. Or, trebuie precizat că șederile efectuate de un copil cu părinții săi, în trecut, pe teritoriul unui stat membru în cadrul unor vacanțe corespund, în principiu, unor întreruperi ocazionale și temporare ale cursului normal al vieții lor. Prin urmare, astfel de șederi nu pot, ca regulă generală, să constituie împrejurări determinante în cadrul aprecierii locului reședinței obișnuite a copilului. Faptul că, în speță, aceste șederi au durat uneori mai multe săptămâni, sau chiar mai multe luni, nu repune în discuție, în sine, pertinența acestor considerații.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 60
Prin urmare, pentru interpretarea noțiunii „reședința obișnuită” a copilului, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, nu se poate acorda o importanță preponderentă legăturilor de ordin cultural ale copilului sau cetățeniei sale în detrimentul unor considerații geografice obiective, în caz contrar nefiind respectată intenția legiuitorului Uniunii.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 64
Pe de altă parte și în orice caz, întrucât stabilirea reședinței obișnuite a copilului, în sensul Regulamentului nr. 2201/2003, se bazează în esență pe împrejurări obiective, intenția părinților nu este decisivă în sine, în principiu, în această privință. Este vorba doar, dacă este cazul, de un indiciu de natură să completeze o serie de elemente concordante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2017, OL, C‑111/17 PPU, EU:C:2017:436, punctele 47 și 51).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 65
În consecință, voința părintelui care exercită, în fapt, drepturile privind încredințarea în raport cu copilul de a se stabili cu acesta, pe viitor, în statul membru din care este originar acest părinte, indiferent dacă este sau nu este dovedită, nu poate în sine să determine stabilirea reședinței obișnuite a copilului în acest stat membru. După cum arată guvernul ceh, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, problema locului unde s‑a situat, la data introducerii cererii referitoare la răspunderea părintească în ceea ce îl privește pe copil, reședința obișnuită a acestuia din urmă nu se poate confunda cu problema unui eventual transfer viitor al acestei reședințe obișnuite într‑un alt stat membru. Faptul că părintele respectiv a avut, la acea dată, intenția de a se stabili pe viitor în statul său membru de origine nu permite, așadar, să se concluzioneze că reședința copilului se situa deja acolo la data menționată.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.