PROBLEMA JURIDICĂ
Cum se stabilește reședința obișnuită a copiilor și în ce condiții pot fi luate măsuri urgente de protecție într-un alt stat membru?
Faptele relevante
Familia locuise în Suedia și a mers în Finlanda în vara anului 2005, unde a rămas în caravane și campinguri, fără școlarizarea copiilor. Autoritățile finlandeze au luat copiii în îngrijire urgentă și au dispus plasamentul, iar mama a contestat competența lor. Situația de fapt și parcursul național sunt descrise la pct. 14–19.
Soluția
O decizie de luare în îngrijire imediată și plasament intră în «materii civile» chiar dacă este întemeiată pe norme naționale de drept public. Reședința obișnuită se determină prin integrarea socială și familială și ansamblul faptelor, de instanța națională. Măsurile prevăzute de art. 20 din Regulamentul Bruxelles IIa cer cumulativ urgență, prezență și caracter provizoriu. Instanța fără competență trebuie să se declare necompetentă din oficiu, fără obligație de trimitere automată a cauzei, dar cu informarea instanței competente dacă interesul copilului o impune (pct. 29, 44, 65–71; dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Curtea diferențiază prezența fizică de reședința obișnuită: prezența este necesară, însă trebuie completată cu durata, regularitatea, motivele șederii, școlarizarea, limba și legăturile familiale și sociale. Intenția de stabilire are valoare de indiciu când este exprimată prin măsuri tangibile, precum locuința sau cererea de locuință socială. Protecția urgentă nu înlocuiește competența pe fond, iar caracterul provizoriu rezultă și din încetarea măsurii odată cu intervenția instanței competente (pct. 37–40, 47–48).
Ce putem învăța și ce limite are
Susține răspunsul privind probele reședinței obișnuite și delimitarea dintre urgență și fond.
Curtea nu a fixat ea însăși reședința copiilor: aprecierea faptelor revine instanței naționale.
Nu există o listă rigidă de probe ori un termen general de șase luni rezultat din hotărâre.
Regulile de informare și transfer se citesc în instrumentul aplicabil în timp; textul Regulamentului Bruxelles IIb nu este identic în toate privințele cu cel al Regulamentului Bruxelles IIa.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 37
„Reședința obișnuită” a copilului, în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulament, trebuie să fie stabilită pe baza unui ansamblu de împrejurări de fapt specifice fiecărui caz în parte.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 39
Trebuie mai ales să fie luate în considerare durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru și ale mutării familiei în acest stat, cetățenia copilului, locul și condițiile de școlarizare, cunoștințele lingvistice, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statul respectiv.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 40
Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 44 din concluzii, intenția părinților de a se stabili împreună cu copilul în alt stat membru, exprimată prin anumite măsuri tangibile, cum ar fi achiziționarea sau închirierea unei locuințe în statul membru gazdă, poate constitui un indiciu al transferului reședinței obișnuite. Un alt indiciu poate fi reprezentat de depunerea unei cereri de a beneficia de o locuință socială adresată serviciilor competente din statul respectiv.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.