PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională excluderea revizuirii hotărârilor date în materie de divorț din vechiul art. 619 alin. 5 CPC și este relevantă critica regulii de aplicare în timp din vechiul art. 725 alin. 1 teza a doua?
Faptele relevante
O parte a cerut revizuirea unei decizii civile a Curții de Apel București și a ridicat o excepție de neconstituționalitate împotriva interdicției de revizuire în materia divorțului și a regulii de aplicare în timp a legii procesuale. Instanța a sesizat CCR prin încheierea din 22 octombrie 2012. Decizia CCR nu stabilește o cronologie a vreunei recăsătoriri a părților; o asemenea situație nu rezultă din simpla trimitere a Curții la noul cod.
Soluția
CCR a respins ca inadmisibilă excepția privind art. 725 alin. 1 teza a doua din vechiul CPC, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei. A respins ca neîntemeiată excepția privind art. 619 alin. 5, care excludea revizuirea hotărârii date în materie de divorț. Dispozitivul nu soluționează o excepție privind art. 928 alin. (3) din numerotarea actuală a CPC.
Motivarea, pe scurt
Curtea a reținut prerogativa legiuitorului de a stabili condițiile exercitării căilor de atac și a legat soluția legislativă de stabilitatea raporturilor juridice și de viața privată. A observat că noul CPC circumstanția interdicția prin recăsătorirea unuia dintre soți și prin limitarea la divorț, citând art. 927 alin. 3 în numerotarea de atunci. Această observație explică rațiunea istorică a regulii, fără a tranșa toate problemele aplicării actualului art. 928 alin. (3), inclusiv succesiunea dintre introducerea căii extraordinare și recăsătorire. Referitor la critica temporală, Curtea a constatat că norma specială era deja în vigoare la data introducerii acțiunii de divorț, astfel încât regula criticată nu avea legătură cu litigiul.
Ce putem învăța și ce limite are
Reper istoric explicativ pentru scopul limitei speciale privind contestarea extraordinară a divorțului și pentru evitarea confuziei dintre vechea interdicție generală a revizuirii și actuala condiție a recăsătoririi.
Nu constituie o soluție directă de control al actualului art. 928 alin. (3).
Nu stabilește că recăsătorirea intervenită după introducerea contestației în anulare sau a revizuirii este lipsită de efect asupra admisibilității.
Nu decide admisibilitatea unei anumite cereri privind soluțiile accesorii divorțului.
Nu fundamentează extrapolarea interdicției asupra partajului separat ori asupra unor cereri noi privind măsurile referitoare la copii.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv pct. II
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 619 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Textul în documentul-sursă ↗paragraf 15 [numerotare de conversie]
- Art. 619 alin. 5: "Hotărârea dată în materie de divorţ nu este supusă revizuirii.";
Textul în documentul-sursă ↗paragraf 22 [numerotare de conversie]
Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluţie este legată de necesitatea asigurării stabilităţii raporturilor juridice într-un domeniu sensibil, astfel încât să nu se ajungă la încălcarea dreptului la viaţă privată. De altfel, în materia căsătoriei, voinţa soţilor de a rămâne împreună este determinantă pentru continuarea raporturilor juridice ce se stabilesc între aceştia.
Textul în documentul-sursă ↗paragraf 23 [numerotare de conversie]
Curtea mai reţine că, potrivit art. 927 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, "Dacă unul dintre soţi s-a recăsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut căsătoria nu este supusă contestaţiei în anulare şi revizuirii în ce priveşte divorţul". Chiar dacă noul Cod de procedură civilă ce urmează să între în vigoare la 1 februarie 2013 circumstanţiază prevederile în vigoare, în momentul de faţă, soluţia de principiu şi raţiunea care au stat la baza acestei opţiuni a legiuitorului rămân valabile.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.