PROBLEMA JURIDICĂ
Obligativitatea ascultării copilului care a împlinit 10 ani îl transformă pe copil într-o persoană obligată să vorbească, susceptibilă de sancțiune dacă refuză?
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată într-o cauză privind rejudecarea unei cereri de ordonanță președințială. Autorul excepției susținea că minorul fusese adus repetat în fața instanței în dosare conexe și considera această conduită abuzivă. Aceste afirmații sunt prezentate în decizie ca susțineri ale autorului, nu ca fapte de abuz constatate de Curtea Constituțională.
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat că art. 264 alin. (1) din Codul civil este constituțional în raport cu criticile formulate. În paragraful 26 a stabilit că minorul are dreptul, iar nu obligația, de a-și exprima opinia, iar refuzul său de a răspunde nu poate fi sancționat.
Motivarea, pe scurt
Obligația pozitivă a statului este de a organiza un cadru administrativ și procesual adecvat exprimării copilului. Pragul de vârstă și camera de consiliu sunt garanții pentru exercitarea dreptului. Obligația autorității nu creează o obligație a copilului de a vorbi. Pretinsele audieri repetate abuzive țin de interpretarea și aplicarea legii în cauză, nu de neconstituționalitatea abstractă a textului.
Ce putem învăța și ce limite are
Distingerea refuzului copilului de a vorbi de refuzul instanței de a-i oferi posibilitatea de a fi ascultat; obligația adultului nu poate fi transferată copilului.
Nu stabilește în mod general că orice audiere repetată este ilegală.
Nu acordă copilului un drept general de veto asupra locuinței, programului ori autorității părintești.
Nu analizează garanțiile adăugate de Legea nr. 123/2024.
În formele oficiale publicate, paragraful 10 se încheie cu puncte de suspensie, iar partea lipsă nu este reconstituită. Paragraful 26, pe care se sprijină explicația, este complet.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 1 EXTRAS
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 26
26. Deși analiza de mai sus se referă, în cea mai mare parte, la procedurile judiciare, Curtea reține că aceleași considerente se impun și în privința procedurilor administrative. Așadar, copilul are dreptul, iar nu obligația de a se exprima în fața autorității competente. Este adevărat că autoritățile competente au obligația de a-l audia. Această obligație a autorităților a fost introdusă pentru că, în conformitate cu obligațiile asumate, statul are obligația pozitivă de a asigura cadrul administrativ și procesual propice exprimării opiniei copilului și o face prin instituirea unui prag de vârstă de la care este obligatorie ascultarea minorului, respectiv 10 ani, și prin faptul că ascultarea acestuia se face în camera de consiliu (în cadrul procedurilor judiciare). De asemenea, ascultarea minorului având sub 10 ani este lăsată la latitudinea autorității competente. Copilul nu riscă nicio sancțiune dacă refuză să răspundă în fața autorităților competente. Așadar, în cauza de față, Curtea reține că refuzul minorului de a-și exprima opinia în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc nu poate fi în niciun fel sancționat, întrucât copilul are, în această privință, dreptul, iar nu obligația de a se exprima în fața judecătorului. ...
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.