PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională modificarea art. 64 alin. (3)–(4) CPC, prin care încheierea de respingere a intervenției se atacă odată cu fondul și admiterea criticii produce rejudecarea?
Faptele relevante
În două litigii distincte, intervențiile accesorii au fost respinse ca inadmisibile, iar autorii au criticat regimul căii de atac odată cu fondul. Instanțele de trimitere au fost Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Brașov; cauzele constituționale au fost conexate.
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat constituționalitatea art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 în raport cu criticile formulate.
Motivarea, pe scurt
Paragraful 31 distinge actuala atacare odată cu fondul de vechiul termen separat de 5 zile. Paragraful 34 arată că admiterea căii de atac restabilește participarea efectivă a intervenientului prin reluarea judecății. Paragrafele 35 și 39 explică scopul de a evita tergiversarea, iar paragraful 42 reține claritatea momentului căii de atac și a consecințelor admiterii.
Ce putem învăța și ce limite are
Confirmă regimul actual al căii de atac împotriva respingerii intervenției, aplicabil și procesului de partaj supus acestei legi.
Cauzele nu rezolvă condițiile art. 679 din Codul civil și nu stabilesc o calificare universală a intervenției creditorului.
Hotărârea nu aprobă anticipat nicio cerere de intervenție și nu înlocuiește verificarea legii aplicabile proceselor istorice.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 31
31. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate prevăd calea de atac pe care intervenientul o poate formula împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii sale. Noua reglementare prevede că încheierea poate fi atacată odată cu fondul, spre deosebire de soluția legislativă anterioară care stabilea că aceasta putea fi atacată în termen de 5 zile. Față de această împrejurare, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005), accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, a căror stabilire este de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum reiese din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Accesul liber la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, și implică existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, iar mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Legiuitorul are legitimarea constituțională de a stabili prin lege procedura de judecată, iar art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 410 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 15 septembrie 2016, paragraful 27). ...
Textul în documentul-sursă ↗par. 34
34. În acest context, Curtea observă că autorii excepției au posibilitatea de a contesta încheierea primei instanțe, iar, în cazul admiterii căii de atac, aceasta va fi desființată și se va relua judecata de la momentul discutării admisibilității în principiu a cererii de intervenție. Astfel, autorii excepției pot participa în mod direct la derularea procesului, formulând cereri în probațiune, și pot dezbate toate aspectele de interes, în condiții de contradictorialitate și egalitate cu celelalte părți din proces. Prin urmare, odată ce se statuează definitiv că intervenția formulată i-a fost greșit respinsă ca inadmisibilă, i se recunoaște intervenientului implicit și calitatea de parte în proces, fapt ce nu se realizează doar la un nivel teoretic, ci în mod concret și efectiv, întrucât îl repune pe intervenient în toate drepturile de care trebuie să se bucure o parte a unui litigiu civil. ...
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emanuiel Simion Mureșan-Petran și de Eugen Nicodim Lupea în Dosarul nr. 586/117/2019/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 5.536/197/2020/a7 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. I pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.