PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională regula art. 651 teza a doua din Codul civil privind înstrăinarea cotei din părțile comune ale condominiului numai împreună cu spațiul principal?
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată într-o cauză privind anularea unui contract de donație a unei cote de teren aferente unui apartament dintr-un condominiu. Autoarea susținea că proprietatea terenului aparținea altor persoane decât proprietarii apartamentelor (par. 1, 4–5).
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat constituționalitatea art. 651 teza a doua în raport cu criticile formulate (dispozitivul).
Motivarea, pe scurt
Părțile comune folosite de proprietarii unui condominiu au caracter accesoriu. Restricția de înstrăinare separată reflectă dependența accesoriului de bunul principal. Curtea a diferențiat cauzele CEDO și ÎCCJ invocate de ipoteza coproprietății forțate și a lăsat instanței de drept comun calificarea situației în care terenul și spațiul principal au titulari diferiți (par. 14–15, 18–21).
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică excepția privitoare la cota accesorie din părțile comune, prevenind confundarea ei cu vânzarea unei cote obișnuite din locuință.
Nu stabilește contribuția foștilor soți și nu tranșează vânzarea unei cote din bunurile încă în devălmășie.
Nu soluționează litigiul civil de fond și nu califică definitiv titlul asupra terenului particular.
Hotărârile CEDO și ÎCCJ invocate de parte nu sunt temeiuri direct aplicabile unei vânzări obișnuite de cotă.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Par. 20
20. În concluzie, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale care garantează dreptul de proprietate privată, întrucât regula instituită de acesta, potrivit căreia înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părți nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal, este o consecință logică a raportului de dependență existent între bunul accesoriu față de bunul principal, reflectat și de adagiul accesorium sequitur principale.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 21
21. Curtea observă că este de competența exclusivă a instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului evaluarea situației particulare la care se referă autoarea excepției, care susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale dacă sunt aplicabile și parcelei de teren pe care se situează o construcție-condominiu, iar parcela de teren este proprietatea tabulară a altor persoane decât proprietarii apartamentelor. În acest cadru, instanța decide în ce măsură o astfel de ipoteză, în care proprietatea asupra bunului principal și asupra bunului accesoriu este scindată între două sau mai multe persoane, se înscrie în prevederile legale care reglementează regimul juridic al coproprietății forțate, ce caracterizează bunurile aflate în utilizarea comună a tuturor proprietarilor din condominii.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.