PROBLEMA JURIDICĂ
Procedura prevăzută de art. 364 CPC, prin constatarea executorului și regimul controlului judiciar, respectă accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil și înfăptuirea justiției de către instanțe?
Faptele relevante
O societate a invocat excepția într-o cauză având ca obiect o contestație la executare formulată împotriva procesului-verbal de constatare de urgență întocmit de executor în temeiul art. 364 CPC. Sesizarea provenea de la Judecătoria Cluj-Napoca; faptul că acțiunea a fost astfel intitulată nu stabilește admisibilitatea generală a acelei căi (par. 1 și 5).
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat că art. 364 CPC este constituțional în raport cu criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie (dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Curtea a menținut raționamentul din Decizia nr. 702/2017, reluat în prezenta hotărâre. Constatarea urmărește conservarea unei stări de fapt amenințate de schimbare; executorul poate fi sesizat direct. Când realizarea constatării necesită concursul părții adverse ori al unui terț și acordul lipsește, este necesară încuviințarea instanței. Procesul-verbal are puterea doveditoare a înscrisului autentic și poate fi combătut potrivit regulilor probatoriului în cauza în care este folosit; în condițiile art. 271 alin. (1), poate fi invocată nulitatea absolută (par. 14–19).
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică distincția dintre asigurarea judiciară a probelor și constatarea de urgență a unei stări de fapt de către executor, inclusiv garanțiile celui împotriva căruia este folosit procesul-verbal.
Controlul de constituționalitate privește art. 364 și criticile formulate; cauza nu soluționează un partaj.
Constatarea nu stabilește dreptul de proprietate, cotele, sulta sau rezultatul unei viitoare expertize.
Hotărârea nu creează o cale autonomă generală de contestație la executare și nu stabilește un termen general de contestare a procesului-verbal.
În lipsa acordului, încuviințarea instanței este necesară doar când concursul persoanei este necesar pentru constatare; condiția acordului nu se extinde la orice constatare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 15
15. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, prin cererea formulată, în temeiul art. 364 din Codul de procedură civilă, partea urmărește constatarea de urgență a unei stări de fapt, executorul judecătoresc fiind sesizat în baza procedurii speciale privind asigurarea de dovezi. Constatarea de urgență a unei stări de fapt, care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, poate fi realizată de executorul judecătoresc în circumscripția căruia urmează a se face constatarea. Executorul judecătoresc procedează la exercitarea unei competențe prevăzute de lege, atât de art. 364 din Codul de procedură civilă, cât și de art. 7 lit. h) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011. Reglementarea legală criticată este integrată procedurii de asigurare a probelor prevăzute de art. 359-365 din Codul de procedură civilă, care este o procedură specială, de urgență, cu un scop limitat, respectiv de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor, condiția fundamentală a unui asemenea demers fiind existența unei primejdii în administrarea dovezii sau în constatarea unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.
Textul în documentul-sursă ↗par. 17
17. Prin urmare, Curtea a reținut că, spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă (art. 239 din Codul de procedură civilă din 1865), constatarea de urgență a unei stări de fapt se face de executorul judecătoresc, la cererea părții interesate, fără a mai fi nevoie nici de autorizarea prealabilă a instanței de judecată și nici de desemnarea executorului judecătoresc de către aceasta, intervenția instanței fiind necesară numai atunci când, fiind cerut concursul părții adverse sau al altei persoane pentru efectuarea constatării, acest acord lipsește. În această situație, instanța va pronunța o încheiere prin care va autoriza executorul judecătoresc să efectueze constatarea, fără a fi obligatorie citarea celui împotriva căruia se cere. În urma constatării unei stări de fapt, în condițiile art. 364 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc întocmește un proces-verbal care va fi comunicat celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de față, și are puterea doveditoare a unui înscris autentic.
Textul în documentul-sursă ↗par. 18
18. În acest context, Curtea a reținut că nu se încalcă accesul liber la justiție și dreptul la apărare, întrucât înlăturarea procesului-verbal de constatare a unei stări de fapt se face după regulile din materia probațiunii, partea interesată putând contesta respectiva probă în cauza în care va fi folosită. De asemenea, având puterea doveditoare a înscrisului autentic, poate fi invocată nulitatea absolută a procesului-verbal potrivit art. 271 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că: „Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depășirea competenței este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel.“
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.