PROBLEMA JURIDICĂ
Formularea art. 442 alin. (1) CPC privind erorile materiale și soluționarea în camera de consiliu, cu citare numai atunci când sunt necesare lămuriri, respectă exigențele constituționale de claritate, acces la justiție și proces echitabil? Distinct, au fost examinate critici referitoare la contestația în anulare și la un text din legislația administrației publice locale.
Faptele relevante
Instanța de trimitere soluționa o contestație în anulare împotriva unei încheieri pronunțate într-un dosar având ca obiect îndreptarea unei erori materiale. În acel cadru a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a art. 442 alin. (1) teza ultimă și alin. (2), a art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 CPC și a art. 69 alin. (5) teza ultimă din Legea nr. 215/2001.
Soluția
CCR a respins ca neîntemeiată excepția privind art. 442 alin. (1) teza ultimă și alin. (2), art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 CPC, constatând constituționalitatea lor în raport cu criticile formulate. Excepția referitoare la art. 69 alin. (5) teza ultimă din Legea nr. 215/2001 a fost respinsă ca inadmisibilă. Soluția are caracter definitiv și general obligatoriu (dispozitiv, punctele 1 și 2).
Motivarea, pe scurt
Pentru art. 442, Curtea a considerat suficient de clară enumerarea exemplificativă a erorilor: corectarea privește greșeli materiale care nu influențează soluția litigiului (paragraful 19). Procedura nu permite schimbarea soluției și nu presupune rejudecarea fondului; ea asigură remedierea rapidă a omisiunilor materiale (paragrafele 21 și 22). Întrucât dreptul litigios nu este repus în discuție, soluționarea în camera de consiliu fără citare în toate cazurile nu încalcă procesul echitabil (paragraful 23). Curtea a analizat distinct regimul hotărârilor definitive și contestația în anulare (paragrafele 25–38), iar inadmisibilitatea criticii privind legea administrației publice locale rezultă din lipsa legăturii textului cu soluționarea cauzei (paragraful 39).
Ce putem învăța și ce limite are
Susține și explicația privind soluționarea în camera de consiliu și citarea condiționată de necesitatea lămuririlor.
CCR nu a judecat fondul unui divorț sau partaj și nu a admis corectarea unui anumit număr cadastral, a unei cote ori a unei sulte.
Decizia nu stabilește un termen numeric universal pentru cererea de îndreptare, nu se pronunță asupra taxelor și nu stabilește calea de atac pentru orice încheiere.
Constatarea constituționalității este făcută în raport cu criticile formulate; nu este o aprobare a oricărei utilizări concrete a art. 442.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 19
19. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea reține că prevederile art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt suficient de clare pentru ca destinatarii acestora să poată înțelege cuprinsul lor. Textul legal criticat este redactat cu suplețe, enumerând exemplificativ acele tipuri de erori care se încadrează în ipoteza normei. Astfel, erorile materiale vizează greșeli sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau de calcul, precum și orice alte erori materiale, a căror corectare nu are influență asupra soluției pronunțate cu privire la litigiul dedus judecății.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 21
21. Referitor la prevederile art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea precizează că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 142 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 6 iulie 2018, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, cu privire la procedura îndreptării erorilor materiale, Curtea a precizat că, prin mai multe decizii, a analizat constituționalitatea prevederilor similare din Codul de procedură civilă din 1865, cuprinse la art. 281, și a constatat conformitatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 644 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, Decizia nr. 34 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 22 februarie 2007, sau Decizia nr. 735 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, ale căror considerente își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză. Curtea a observat că, prin procedura reglementată de dispozițiile art. 281 din Codul de procedură civilă din 1865, partea care formulează o cerere de îndreptare a dispozitivului unei hotărâri judecătorești nu poate urmări schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar îndreptarea unor erori materiale sau înlăturarea unor neclarități ivite cu privire la dispozitiv. Prin urmare, instanța care soluționează o astfel de cerere nu judecă fondul cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 23
23. Curtea a mai constatat că soluționarea cererii de îndreptare a erorilor materiale în camera de consiliu, fără citarea părților, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil consacrat prin art. 21 din Constituție. Întrucât nu repune în discuție soluția pronunțată cu privire la dreptul litigios, această procedură nu impune aplicarea și reglementarea în mod corespunzător a principiului oralității și contradictorialității, și, prin urmare, prezența părților la soluționarea acestei cereri nu este necesară.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.