PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională respingerea cererii de divorț ca nesusținută în condițiile art. 922 CPC și care este cumulul condițiilor procedurale?
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată într-un proces în care existau o cerere de divorț cu cereri accesorii privind copiii și numele, precum și o cerere reconvențională. Curtea a identificat norma criticată ca art. 922 după renumerotarea Codului de procedură civilă.
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat constituționalitatea art. 922 CPC în raport cu criticile formulate.
Motivarea, pe scurt
Procedura divorțului are caracter strict personal. În paragraful 16, Curtea arată că sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută operează numai dacă sunt îndeplinite cumulativ lipsa nejustificată a reclamantului și înfățișarea numai a pârâtului, în primă instanță. Paragraful 17 arată că instanța apreciază caracterul justificat al absenței prin aplicarea normelor procedurale; paragraful 18 le corelează cu prezența personală și încercarea împăcării.
Ce putem învăța și ce limite are
Hotărârea de control de constituționalitate nu stabilește că un anumit document medical ori o anumită dovadă de reședință justifică automat absența într-un dosar concret.
Nu extinde sancțiunea specială a divorțului la orice litigiu de partaj și nu reflectă regulile de ocrotire modificate în 2022.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 16
16. În continuare, Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează o sancţiune procedurală specială - respingerea cererii de divorţ ca nesusţinută - ce are drept temei culpa procesuală dedusă din neînfăţişarea reclamantului la termenul de judecată, în primă instanţă. Sancţiunea operează însă numai atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificată şi doar pârâtul se înfăţişează la judecată şi se bazează pe prezumţia legală de renunţare la judecată.
Textul în documentul-sursă ↗par. 17
17. Faţă de conţinutul textului de lege criticat, nu se poate reţine contrarietatea acestuia cu Legea fundamentală, întrucât, în aplicarea dispoziţiilor procedurale în materia divorţului, precum şi în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absenţei reclamantului, instanţa de judecată se supune legii, în speţă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ceea ce nu contravine normelor constituţionale invocate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.004 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010).
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.