PROBLEMA JURIDICĂ
Posibilitatea instanței de a completa propria hotărâre pentru un capăt de cerere omis afectează dezînvestirea, procesul echitabil ori imparțialitatea?
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată într-un apel împotriva unei încheieri de completare a unei sentințe civile (par. 1 și 4).
Soluția
CCR a respins ca neîntemeiată excepția privind art. 444 alin. (1) CPC, constatând constituționalitatea în raport cu criticile formulate. Excepția privind alin. (3) a fost respinsă ca inadmisibilă (dispozitivul).
Motivarea, pe scurt
Completarea privește dispozitivul, care trebuie să răspundă cererilor, nu completarea motivării. Instanța finalizează judecata anterioară prin soluționarea cererilor cu care fusese învestită și pe care le omisese; nu rejudecă întregul fond și nu repune în discuție ce a fost deja stabilit. Posibilitatea aceluiași judecător de a remedia această omisiune nu afectează prin ea însăși imparțialitatea. Critica alin. (3) nu era motivată în mod suficient (par. 13–17).
Ce putem învăța și ce limite are
Susține delimitarea completării față de rejudecarea fondului și față de completarea considerentelor.
Controlul privește criticile de constituționalitate efectiv formulate, nu orice posibilă problemă a art. 444.
Nu stabilește un termen distinct pentru hotărârea de divorț prin acord definitivă încă din prima instanță.
Caracterul definitiv al deciziei CCR nu arată că hotărârea civilă de origine a rămas definitivă.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 13
13. Prin decizia menționată, Curtea a făcut referire la cele statuate prin Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, paragraful 15, în sensul că prin procedura cuprinsă în art. 444 din Codul de procedură civilă nu se completează motivarea, ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, urmărindu-se, așadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părțile din proces. Aceasta este concluzia ce se desprinde din interpretarea literală a prevederilor criticate, în care se precizează expres că procedura prevăzută de textul criticat este aplicabilă în cazul în care „prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale“. Astfel, de pildă, poate fi vorba despre absența soluției cu privire la cererea reconvențională, la o cerere de intervenție sau la o cerere de chemare în garanție. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată sau privitoare la drepturi ale martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanța trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunțării, fiind accesibilă tuturor părților, care pot constata de îndată dacă instanța a omis să se pronunțe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate.
Textul în documentul-sursă ↗par. 14
14. Prin urmare, Curtea a apreciat, prin Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, precitată, paragraful 17, că nu poate fi primită critica autoarei excepției de neconstituționalitate, care susține că dispozițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă permit instanței care s-a dezînvestit după ce a tranșat litigiul prin hotărârea deja pronunțată să completeze orice decizie sau sentință ajungând să se pronunțe de două ori. Curtea a precizat că instanța de judecată nu începe o nouă judecată pe fond a cauzei în întregul său și nici nu pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății, ci, în scopul finalizării judecății anterioare, vine în completarea acesteia prin soluționarea cererilor cu care a fost inițial învestită, dar pe care a omis să le soluționeze.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.