PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională limita de un an de la definitivare pentru contestația în anulare, inclusiv atunci când redactarea și comunicarea întârzie fără culpa părții?
Faptele relevante
O societate a ridicat excepția într-un dosar de contencios administrativ și fiscal aflat la Curtea de Apel București, cu obiect contestație în anulare. Sesizarea Curții Constituționale a fost făcută în acel litigiu; cauza nu privea divorțul.
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat constituționalitatea dispoziției în raport cu criticile formulate. Dispozitivul declară decizia definitivă și general obligatorie; nu înlătură limita anuală din lege.
Motivarea, pe scurt
Termenele servesc stabilității raporturilor juridice, iar comunicarea este reperul obiectiv pentru cele 15 zile. Cele două durate nu pot fi folosite alternativ. În cazul neredactării hotărârii și al necomunicării ei în anul-limită, precum și în cazul comunicării cu mai puțin de 15 zile înainte de împlinirea lui, Curtea arată posibilitatea repunerii în termen, pe baza împiedicării justificate și neimputabile. Motivarea contestației rămâne supusă aceluiași termen de 15 zile.
Ce putem învăța și ce limite are
Explică împreună termenul scurt, limita anuală și situațiile de repunere în termen. Nu validează condițiile unui dosar individual de divorț.
Litigiul de origine nu era matrimonial; relevanța privește norma procedurală generală.
Nu este o decizie de admitere a excepției și nu elimină termenul de un an.
Repunerea în termen nu este automată și nu înlocuiește motivul de contestație sau celelalte condiții de admisibilitate.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 11 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 1
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.742/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.174D/2019.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 4
4. Prin Decizia civilă nr. 171 din 23 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.742/2/2019, Curtea de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate afectează durata termenului de formulare a contestației în anulare, în condițiile în care posibilitatea respectării termenului este condiționată de data comunicării hotărârii judecătorești. Astfel, prin comunicarea unei hotărâri judecătorești definitive de la data pronunțării peste limita termenului de un an se ajunge la sancționarea părții fără a exista o culpă din partea acesteia pentru depășirea termenului. Comunicarea hotărârii definitive spre finalul termenului de un an, dar cu mai puțin de 15 zile înainte de împlinirea acestuia ar determina o scurtare a termenului de 15 zile stabilit de teza întâi a art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 6
6. Curtea de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal arată că nu poate exista un conflict între dispozițiile legale criticate și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 24, întrucât obiectul de reglementare al acestor prevederi constituționale este în mod esențial diferit. Constituționalitatea dispozițiilor legale criticate poate fi analizată în raport cu art. 21 din Constituție. Instanța judecătorească apreciază că prin stabilirea termenului de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pentru formularea contestației în anulare legiuitorul a urmărit asigurarea certitudinii raporturilor juridice tranșate în urma soluționării unui proces civil.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 13
13. Curtea a reținut că termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența acestora contestația în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 15
15. În ceea ce privește momentul de la care încep să curgă termenele procedurale, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat, cu titlu general, faptul că acestea încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel [art. 184 alin. (1) din Codul de procedură civilă], regulă care este prevăzută și în art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Pentru fixarea momentului de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea contestației în anulare, legiuitorul s-a raportat la un criteriu determinat și obiectiv, acesta fiind comunicarea hotărârii, care va avea loc în toate cazurile, inclusiv în privința hotărârilor judecătorești rămase definitive, potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Așadar, față de vechea reglementare procesual civilă sub imperiul căreia erau comunicate doar hotărârile susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs, deci nu și acelea rămase irevocabile, art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că „Hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii.“, respectiv în cel mult 30 de zile de la pronunțare, potrivit art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În urma modificării operate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, termenul de redactare și semnare a hotărârii judecătorești, în cazuri temeinic motivate, poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori, putând fi deci prelungit până la 90 de zile. Prin urmare, comunicarea reprezintă garanția unui proces echitabil și transparent, scopul acesteia fiind acela ca părțile să ia act de conținutul hotărârii și să își poată formula, dacă este cazul, criticile împotriva acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 17
17. Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părții interesate să formuleze contestația în anulare oricând după comunicare și până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligația să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Așadar, părțile nu pot formula contestație în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispozițiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiție al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 18
18. În cazul în care hotărârea nu a fost redactată și, prin urmare, comunicarea nu a avut loc în termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, partea nu va putea fi decăzută din termenul de formulare a contestației în anulare. În acest caz, partea va putea solicita repunerea în termen, arătând că nedepunerea contestației în anulare în termen se datorează unui motiv temeinic justificat, neimputabil ei, respectiv neredactarea hotărârii și, implicit, necomunicarea acesteia în limita termenului de un an prevăzut de lege. Aceeași soluție se impune și pentru situația în care comunicarea hotărârii s-a făcut în termenul de un an, dar în mai puțin de 15 zile până la împlinirea acestui termen.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 19
19. În ceea ce privește termenul de motivare a contestației în anulare, Curtea a observat că art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede expres faptul că aceasta se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), respectiv în termenul de declarare a căii extraordinare de atac. Așadar, alin. (1) al art. 506 din Codul de procedură civilă stabilește termenul de declarare a căii extraordinare de atac în 15 zile de la comunicare, termen în care se va și motiva, având în vedere dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: caracter obligatoriu
Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: soluție
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.742/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.