PROBLEMA JURIDICĂ
Respecta exigența de imparțialitate obiectivă vechiul art. 524 alin. (3) CPC, care încredința soluționarea contestației privind tergiversarea procesului chiar completului a cărui conduită procesuală era evaluată?
Faptele relevante
Într-un litigiu având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului, instanța de trimitere a sesizat Curtea Constituțională, prin încheierea din 31 octombrie 2017, cu excepția de neconstituționalitate a art. 524 alin. (3) CPC. La momentul analizat, textul prevedea soluționarea contestației de către completul învestit cu judecarea cauzei, de îndată sau în cel mult cinci zile, fără citarea părților. Dosarul constituțional a fost soluționat la 16 iulie 2020. Aceste fapte rezultă din paragrafele 1–3 și 13; decizia nu stabilește o regulă specială pentru divorț sau partaj.
Soluția
Curtea a admis excepția și a constatat neconstituționalitatea art. 524 alin. (3) CPC în redactarea examinată. Decizia este definitivă și general obligatorie. Soluția privește norma care atribuia contestația completului ce judeca procesul principal; nu reprezintă o hotărâre asupra fondului acelui proces și nu dispune prin ea însăși accelerarea unui dosar individual al cititorului.
Motivarea, pe scurt
Curtea califică procedura drept remediu pentru dinamizarea judecății, nu drept cale de atac asupra soluției de fond. Ea permite identificarea actelor neîndeplinite și a măsurilor omise, inclusiv atunci când blocajul provine inițial de la un alt participant, iar instanța nu a intervenit prin mijloacele legale (paragrafele 16–18).
Problema constituțională privește imparțialitatea obiectivă: completul ar trebui să identifice, să evalueze și să califice propriile abateri de la desfășurarea regulată a procesului. Nu este necesară stabilirea unei părtiniri personale pentru a observa defectul instituțional al acestei configurații (paragrafele 19–23). Avantajele administrative ale păstrării dosarului la același complet și rapiditatea aparentă nu justifică restrângerea garanției unui proces echitabil (paragraful 24). Contestația privește o problemă obiectivă de durată a procedurii, legată de conduita instanței, iar nu dreptul subiectiv dedus judecății (paragraful 25).
Existența plângerii de atunci la instanța superioară nu înlătura lipsa de imparțialitate a primei trepte. Controlul ulterior putea corecta soluția, dar nu transforma prima treaptă într-o procedură care respecta garanția constituțională (paragraful 26). Legiuitorul putea alege o procedură într-o singură treaptă sau în două trepte, cu condiția respectării drepturilor fundamentale; Curtea nu a impus prin acest raționament un drept la două grade de jurisdicție pentru contestație (paragrafele 27–28). Concluzia de neconstituționalitate este raportată la art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție, art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (paragrafele 30–31).
Ce putem învăța și ce limite are
Confirmă natura de accelerare a remediului și necesitatea identificării actului ori măsurii omise de instanță.
Decizia privește forma anterioară modificărilor din 2022; termenele, compunerea completului, citarea și lipsa căii de atac din procedura actuală se fundamentează pe legea actuală, nu pe pasajele istorice ale acestei decizii.
Hotărârea nu stabilește o durată numerică generală a divorțului sau partajului și nu creează o prezumție de tergiversare după un anumit număr de luni.
Raționamentul de imparțialitate obiectivă nu constată automat răspunderea disciplinară ori reaua-credință a judecătorului unui dosar individual.
Remediul nu permite instanței contestației să anticipeze soluția asupra fondului sau să înlocuiască analiza probelor în divorț ori partaj.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 19
19. Curtea observă că textul criticat stabilește competența de judecată a contestației chiar în sarcina completului învestit cu soluționarea cauzei principale. În acest caz, se ajunge la situația în care identificarea neregularității modului de desfășurare a procesului și evaluarea conduitei completului învestit cu soluționarea cauzei principale sunt realizate de același complet. Astfel, judecătorul trebuie să identifice abaterile sale de la regularitate și să le califice ca fiind premisa tergiversării procesului, ceea ce înseamnă că acesta devine judecătorul propriei cauze, contrar principiului Nemo debet esse iudex in causa sua; or, o asemenea situație normativă nu poate fi acceptată din perspectiva imparțialității obiective, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil [a se vedea Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, paragraful 135]. ...
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: admitere
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 2.493/271/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 524 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv: caracter definitiv și general obligatoriu
Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.