PROBLEMA JURIDICĂ
Constituționalitatea interdicției de urmărire silită a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, în contextul obligației de întreținere.
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată într-un litigiu privind domiciliul unui minor, autoritatea părintească și pensia de întreținere. Autoarea a invocat imposibilitatea urmăririi indemnizației primite de celălalt părinte.
Soluția
Curtea a admis excepția și a declarat neconstituțional art. 20 alin. (1) din OUG nr. 111/2010 în privința indemnizației lunare pentru creșterea copilului de la art. 2 alin. (1).
Motivarea, pe scurt
Motivarea majoritară distinge dreptul părintelui la indemnizație, care suplinește venitul său profesional, de dreptul copilului la alocație. Interdicția absolută de urmărire producea un dezechilibru față de obligația de întreținere a copilului.
Ce putem învăța și ce limite are
Confirmă că indemnizația este dreptul părintelui eligibil și explică de ce schimbarea persoanei care îngrijește copilul cere verificarea condițiilor beneficiarului.
Nu decide un transfer al indemnizației după separare și nu stabilește data suspendării într-un dosar AJPIS.
Opinia separată este o opinie minoritară, distinctă de soluția obligatorie.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 16
16. Din analiza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, Curtea a reținut că scopul adoptării actului normativ a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragraful 16, și Decizia nr. 690 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1214 din 11 decembrie 2020, paragraful 27).
Textul în documentul-sursă ↗par. 17
17. Concluzia potrivit căreia indemnizația lunară pentru creșterea copiilor nu este un drept al copilului rezultă din coroborarea prevederilor art. 2 alin. (1), ale art. 8 și ale art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010. Astfel, potrivit art. 8, de indemnizație beneficiază oricare dintre părinții firești ai copilului, dacă îndeplinește condițiile de acordare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii săi, precum și persoana care a fost numită tutore, dacă formulează cerere însoțită de înscrisurile prevăzute de art. 13. Din art. 2 alin. (1) din acest act normativ rezultă că pot beneficia de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de indemnizația lunară aferentă persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Textul în documentul-sursă ↗par. 18
18. Așadar, dacă indemnizația ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiția ca anterior datei nașterii acestuia persoana beneficiară să fi realizat timp de cel puțin 12 luni venituri nu mai era inserată în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, ci s-ar fi dispus plata acesteia pentru fiecare copil, indiferent dacă persoana a realizat sau nu venituri supuse impozitului pe venit. Un astfel de drept al copilului este prevăzut expres de art. 49 alin. (2) din Constituție și este transpus la nivel legislativ prin prevederile Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.