PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțional termenul de 5 zile de la pronunțare pentru recursul împotriva hotărârii de perimare, inclusiv în raport cu critica potrivit căreia partea absentă nu a primit hotărârea în acest interval?
Faptele relevante
Trei instanțe au sesizat Curtea Constituțională în cauze având ca obiect recursuri împotriva unor sentințe prin care fusese admisă excepția perimării. Curtea a conexat cele trei dosare și a delimitat obiectul controlului la art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. Situația procesuală și conexarea rezultă din par. 1–9, iar delimitarea textului controlat din par. 17.
Soluția
Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile și a constatat că art. 421 alin. (2) teza întâi este constituțional în raport cu criticile formulate. Termenul legal al declarării recursului rămâne de 5 zile de la pronunțare; dispozitivul nu îl mută la comunicare.
Motivarea, pe scurt
Curtea a reiterat competența legiuitorului de a reglementa condițiile și termenele căilor de atac, precum și rațiunea perimării ca sancțiune a nelucrării imputabile (par. 19–21). Explicația constituționalității termenului de la pronunțare se sprijină și pe încunoștințarea prealabilă a părților despre judecată (par. 22). Curtea a distins expres declararea recursului de motivarea sa: prin art. 487 alin. (1), care face aplicabil art. 470 alin. (5), motivarea se face într-un termen de aceeași durată, dar calculat de la comunicarea hotărârii. Tot în par. 25, Curtea a precizat că instanța de recurs controlează respectarea normelor privind perimarea, nu fondul cererii perimate.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține direct separarea celor două termene de 5 zile și arată de ce necomunicarea hotărârii nu deplasează automat termenul declarării recursului. Delimitează controlul perimării de rejudecarea fondului partajului.
Decizia soluționează excepțiile de neconstituționalitate, nu recursurile din litigiile de origine și nu legalitatea unei perimări concrete.
Decizia nu stabilește că simpla neprimire a hotărârii justifică repunerea în termen și nu soluționează condițiile unei asemenea cereri.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 22
22. Așadar, prevederea legală potrivit căreia termenul de recurs curge de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea nu încalcă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, întrucât părțile sunt încunoștințate din timp despre judecată și, prin urmare, au posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, ceea ce constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime.
Textul în documentul-sursă ↗par. 25
25. Totodată, Curtea a observat că, în Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat prin art. 487 alin. (1) că „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs“, cu alte cuvinte faptul că, în cazul în care termenul de exercitare a recursului curge de la pronunțare, motivarea acestuia se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă de la data comunicării hotărârii. Instanța sesizată cu soluționarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea analizează dacă această măsură a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la perimarea cererii și nu fondul cererii a cărei perimare se constată, perimarea fiind un incident procedural intervenit în cursul unui proces.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.