PROBLEMA JURIDICĂ
Poate legea națională să considere comunicate prin depunerea la dosar actele unei persoane cu adresă cunoscută în alt stat membru, pentru că aceasta nu a desemnat un reprezentant local?
Faptele relevante
Reclamanți cu reședința în Germania au pornit o acțiune în Polonia. Nu au numit reprezentantul local cerut, iar actele au fost păstrate la dosar și considerate comunicate. Acțiunea a fost respinsă în lipsă, după care reclamanții au cerut redeschiderea (paragrafele 11–15).
Soluția
Art. 1 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 se opune mecanismului național care consideră comunicate actele prin simpla păstrare la dosar când partea cu domiciliul ori reședința în alt stat membru nu desemnează reprezentant local (paragraful 42 și dispozitivul).
Motivarea, pe scurt
Domeniul regulamentului nu poate depinde de libertatea legiuitorului național de a decide când se trimite un act în alt stat. Modalitățile sale sunt exhaustive, iar ficțiunea de comunicare nu asigură primirea efectivă, traducerea și timpul pentru apărare. Sunt distincte adresa cu adevărat necunoscută și comunicarea unui reprezentant deja autorizat (paragrafele 20–32 și 34–41).
Ce putem învăța și ce limite are
Delimitează adresa străină cunoscută de adresa efectiv necunoscută și împiedică folosirea unei ficțiuni interne ca substitut automat al comunicării europene.
Nu interzice orice citare prin publicitate în orice împrejurare; cauza privea o adresă cunoscută într-un alt stat membru.
Nu privește o cerere de divorț și nu stabilește direct condițiile art. 167 din Codul de procedură civilă român.
Nu afirmă soluția națională definitivă ulterioară și nu interpretează direct Regulamentul (UE) 2020/1784.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 1
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (JO L 324, p. 79), precum și a articolului 18 TFUE.
Textul în documentul-sursă ↗par. 42
Având în vedere toate aceste considerații, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că actele judiciare destinate unei părți cu domiciliul sau reședința obișnuită într-un alt stat membru sunt păstrate la dosar, cu consecința că ele sunt considerate notificate în cazul în care această parte nu a desemnat un reprezentant autorizat să primească notificările domiciliat în primul stat, în care este pendinte procedura jurisdicțională.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.