PROBLEMA JURIDICĂ
Informarea prin formularul privind refuzul lingvistic este obligatorie în fiecare comunicare și care este consecința omiterii formularului?
Faptele relevante
O bancă cipriotă a urmărit plata unor credite garantate cu ipoteci. Debitorilor care locuiau în Regatul Unit le-au fost comunicate acte, dintre care ordonanța de autorizare a comunicării în străinătate era numai în greacă; lipsea formularul de informare asupra refuzului. Faptele și actele comunicate sunt descrise la paragrafele 15–20.
Soluția
Agenția de primire trebuie să informeze sistematic destinatarul prin formularul din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1393/2007, fără marjă de apreciere. Omiterea formularului nu constituie prin ea însăși motiv de nulitate, ci o omisiune care trebuie îndreptată conform regulamentului (paragraful 77 și dispozitivul).
Motivarea, pe scurt
Informarea formală asupra dreptului este distinctă de existența condițiilor concrete ale refuzului. Instanța sesizată în statul de origine apreciază justificarea refuzului, ținând seama de cunoștințele lingvistice și de actul transmis (paragrafele 41–43 și 51–55). Echilibrul dintre rapiditate și apărare impune informarea și remedierea; nulitatea automată ar contrazice sistemul regulamentului. Dacă ulterior refuzul este justificat, se transmite traducerea. Un avocat prezent doar pentru contestarea comunicării nu devine automat destinatar autorizat al actelor (paragrafele 60–76).
Ce putem învăța și ce limite are
Explică de ce lipsa formularului impune remediere și de ce refuzul lingvistic trebuie analizat de instanță, nu presupus discreționar de expeditor.
Litigiul principal privea credite, nu divorț; folosirea în materie de familie privește exclusiv garanțiile generale ale comunicării civile transfrontaliere.
Nu stabilește condițiile unei căi naționale de atac împotriva divorțului și nu desființează automat hotărârea națională.
Nu este o hotărâre de interpretare a Regulamentului (UE) 2020/1784 și nu dovedește rezultatul final al litigiului național.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 1
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (JO L 324, p. 79).
Textul în documentul-sursă ↗par. 43
În definitiv, instanța menționată va trebui, în fiecare caz în speță, să asigure ca drepturile respective ale părților în cauză să fie protejate în mod echilibrat, punând în balanță obiectivul privind eficiența și celeritatea notificării sau a comunicării în interesul reclamantului și cel privind protecția efectivă a dreptului la apărare al destinatarului.
Textul în documentul-sursă ↗par. 75
În schimb, Regulamentul nr. 1393/2007 nu prevede ca notificarea unui act să poată fi efectuată în mod valabil mandatarilor destinatarilor care au acceptat să se înfățișeze cu rezerve la instanța sesizată în statul membru de origine, numai în scopul de a contesta legalitatea procedurii.
Textul în documentul-sursă ↗par. 76
În consecință, este necesar să se considere că împrejurarea că agenția de primire, atunci când notifică sau comunică un act destinatarului acestuia, nu a atașat formularul tip prevăzut în anexa II la Regulamentul nr. 1393/2007 nu constituie un motiv de nulitate a procedurii, ci o omisiune care trebuie îndreptată în conformitate cu dispozițiile prevăzute de acest regulament.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.