PROBLEMA JURIDICĂ
Care este autonomia dreptului de ședere al copiilor școlarizați ai unui fost lucrător migrant și al părintelui care îi îngrijește, precum și efectul asupra egalității de tratament pentru prestații?
Faptele relevante
Un resortisant polonez separat de soție locuia în Germania cu două fiice școlarizate. Lucrase în acel stat, apoi devenise șomer. Autoritatea a refuzat continuarea prestațiilor pe motiv că nu mai avea statut de lucrător și rămânea doar pentru căutarea unui loc de muncă (pct. 18–24).
Soluția
Art. 7 alin. (2) și art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 se opun excluderii categorice și automate de la prestațiile de subzistență a părintelui și a copiilor care au ședere în baza școlarizării; art. 24 alin. (2) din Directiva 2004/38 nu schimbă soluția. Dispozitivul tratează separat și art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 pentru prestațiile speciale necontributive.
Motivarea, pe scurt
Art. 10 creează un drept autonom pentru copil și un drept corespondent pentru îngrijitorul efectiv, care pot continua după pierderea statutului de lucrător și nu depind de resursele ori de asigurarea de sănătate cerute de directivă (pct. 34–39). Autonomia acestui regim împiedică aplicarea automată a excluderilor concepute pentru șederea bazată numai pe directivă (pct. 62–79).
Ce putem învăța și ce limite are
Acoperă o excepție decisivă când părintele român nu mai lucrează după separare ori divorț, dar îngrijește copilul școlarizat al unui lucrător migrant.
Nu orice înscriere școlară creează dreptul; este necesară legătura cu munca migrantă și îngrijirea efectivă.
Dreptul este limitat în raport cu școlarizarea și situația copilului; nu este un titlu permanent general.
Hotărârea nu decide mutarea copilului, autoritatea părintească ori toate condițiile unei prestații sociale naționale.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
punctul 34
34 Trebuie amintit că articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011 prevede că copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază în statul membru gazdă, dacă domiciliază pe teritoriul acestui stat, de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru respectiv în ceea ce privește accesul la învățământ. Înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 492/2011, acest drept era prevăzut la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, al cărui text era identic cu cel al articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011, întrucât acest din urmă regulament a abrogat și a înlocuit primul regulament cu scopul de a‑l codifica, din motive de claritate și de raționalizare, astfel cum reiese din considerentul (1) al Regulamentului nr. 492/2011. În consecință, jurisprudența Curții referitoare la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 este de asemenea pertinentă pentru interpretarea articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011.
Textul în documentul-sursă ↗punctul 35
35 Din această jurisprudență reiese, pe de o parte, că copilul unui lucrător migrant sau al unui fost lucrător migrant beneficiază de un drept de ședere propriu în statul membru gazdă, în temeiul dreptului la egalitatea de tratament în ceea ce privește accesul la învățământ, în cazul în care dorește să urmeze cursuri în cadrul sistemului de învățământ general în acest stat membru. Pe de altă parte, recunoașterea unui drept de ședere propriu în favoarea acestui copil presupune recunoașterea unui drept de ședere corespondent în favoarea părintelui care asigură în fapt îngrijirea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C‑413/99, EU:C:2002:493, punctele 63 și 75, precum și Hotărârea din 23 februarie 2010, Teixeira, C‑480/08, EU:C:2010:83, punctul 36).
Textul în documentul-sursă ↗punctul 37
37 Prin urmare, articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011 recunoaște copilului, în legătură cu dreptul de acces la învățământ de care beneficiază, un drept de ședere autonom care nu depinde de împrejurarea că părintele sau părinții care îi asigură îngrijirea își mențin statutul de lucrător migrant în statul membru gazdă. De asemenea, faptul că părintele în cauză pierde acest statut nu are nicio incidență asupra dreptului său de ședere, în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011, care corespunde dreptului copilului aflat în fapt în îngrijirea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C‑413/99, EU:C:2002:493, punctele 63, 70 și 75, precum și Hotărârea din 23 februarie 2010, Teixeira, C‑480/08, EU:C:2010:83, punctele 37, 46 și 50).
Textul în documentul-sursă ↗punctul 39
39 În consecință, copiii unui resortisant al unui stat membru care lucrează sau a lucrat în statul membru gazdă, ca și părintele în îngrijirea căruia se află în fapt aceștia, se pot prevala în acest din urmă stat de un drept de ședere autonom doar în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011, fără a fi obligați să îndeplinească condițiile definite de Directiva 2004/38, printre care condiția ca persoanele interesate să dispună de resurse suficiente și să dețină asigurări medicale complete în statul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2010, Ibrahim și Secretary of State for the Home Department, C‑310/08, EU:C:2010:80, punctul 59).
Textul în documentul-sursă ↗punctul 75
75 Trebuie adăugat, în primul rând, că beneficiul pe teritoriul statului membru gazdă al unui drept de ședere autonom întemeiat pe articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011, recunoscut copiilor școlarizați și părintelui care le asigură în fapt îngrijirea, presupune că acest părinte a intrat pe piața muncii din acest stat membru, astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctul 37 din prezenta hotărâre. Prin urmare și astfel cum s‑a subliniat la punctul 67 din această hotărâre, cercul beneficiarilor potențiali ai unui asemenea drept de ședere nu corespunde celui al resortisanților altor state membre care au venit pe teritoriul statului membru gazdă pentru a căuta un prim loc de muncă. Acest drept este, în plus, limitat, întrucât încetează cel târziu atunci când copilul își finalizează studiile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2013, Alarape și Tijani, C‑529/11, EU:C:2013:290, punctul 24).
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.