Cetățeanul român într-un alt stat UE: dreptul de ședere după divorț
Ca cetățean român, poți rămâne într-un alt stat UE după divorț dacă ai dobândit șederea permanentă sau îndeplinești condițiile unui drept propriu de ședere: de exemplu, lucrezi, desfășori o activitate independentă, studiezi în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE ori ai resurse suficiente și asigurare medicală completă. Divorțul nu retrage automat dreptul unui cetățean UE. [19] [20] [30]
Verifică întâi situația șederii permanente, apoi temeiul pe care îl poți dovedi și formalitățile statului gazdă. Condiția unei căsătorii de trei ani, dintre care un an în statul gazdă, aparține unei ramuri pentru membri de familie fără cetățenie UE; ea nu este condiția generală pentru șederea proprie a unui român. [13] [67] [21]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 16 minute
- CATEGORIE
- Ședere și rezidență după divorț
Cuprins · 14 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Ce schimbă divorțul pentru un cetățean român
- 03Am dobândit deja dreptul de ședere permanentă?
- 04Dacă lucrez sau desfășor o activitate independentă
- 05Dacă am rămas fără muncă sau nu mai pot lucra temporar
- 06Dacă mă bazez pe resurse și asigurare sau pe studii
- 07Dacă îngrijesc copilul școlarizat al unui lucrător migrant
- 08Ce acte pregătesc și cui mă adresez?
- 09Termenele nu pornesc toate de la divorț
- 10Dacă autoritatea contestă șederea sau cere plecarea
- 11Termene și repere
- 12Lista de pași
- 13Întrebări frecvente
- 14Surse și trimiteri
Cui se adresează
Cetățeni români care locuiesc într-un alt stat membru UE și își evaluează șederea după divorț.
Cetățeni români cu o înregistrare anterioară ca membri de familie, care pot invoca un temei propriu de ședere.
Permisul național român pentru reîntregirea familiei al resortisantului din afara UE.
Șederea în Regatul Unit în temeiul Acordului de retragere sau al normelor britanice.
Stabilirea competenței pentru divorț, recunoașterea divorțului ori mutarea internațională a copilului.
Formularele și taxele exacte ale unui anumit stat membru; nu există un dosar administrativ identic în toate statele.
Ce schimbă divorțul pentru un cetățean român
Cetățenia română îți conferă calitatea de cetățean al Uniunii. Când locuiești într-un alt stat membru, drepturile tale de liberă circulație se analizează potrivit regulilor pentru cetățenii UE. Articolul 13 alineatul (1) al Directivei 2004/38 prevede că divorțul nu afectează dreptul de ședere al membrilor de familie care au ei înșiși cetățenia unui stat membru. Până la dobândirea șederii permanente, persoana trebuie totuși să îndeplinească una dintre condițiile de la articolul 7 alineatul (1). [2] [1] [19] [20]
Dacă te afli în primele trei luni de la sosire, regula generală pentru cetățeanul UE este șederea pe baza cărții de identitate sau a pașaportului valabil. Divorțul nu deschide un nou interval de trei luni; pentru șederea ulterioară contează temeiul aplicabil. [3] [68]
Aceasta permite trecerea de la situația în care locuiai ca membru al familiei la un temei propriu pe care îl poți demonstra. De exemplu, dacă ai un loc de muncă în statul gazdă, temeiul relevant este activitatea salariată. Dacă nu lucrezi, trebuie analizate resursele și asigurarea, studiile, păstrarea statutului de lucrător sau un alt drept aplicabil. Simpla existență a unui vechi certificat de înregistrare nu înlocuiește condițiile materiale ale șederii. [4] [5] [6] [7] [22]
Nu trebuie să aștepți trei ani de căsătorie pentru a invoca șederea în calitate de lucrător român. Regula „trei ani de căsătorie, dintre care un an în statul gazdă” din articolul 13 alineatul (2) litera (a) privește un fost membru de familie care nu are cetățenia unui stat membru. Cetățenia și temeiul șederii fiecărei persoane trebuie examinate separat. [67] [21] [4]
Regulile de mai jos privesc statul membru gazdă în care locuiești. O autorizație națională română pentru un străin și statutul unui beneficiar al Acordului de retragere sunt regimuri distincte. Pentru un cetățean român care se află în alt stat UE, punctul de plecare este propriul drept european de ședere. [1] [2]
Am dobândit deja dreptul de ședere permanentă?
Regula generală este dobândirea dreptului de ședere permanentă după cinci ani de reședință legală și neîntreruptă în statul gazdă. După dobândire, acest drept nu mai este supus condițiilor din capitolul III al directivei, precum menținerea unui loc de muncă ori demonstrarea resurselor suficiente. Divorțul nu transformă, prin el însuși, o ședere permanentă deja dobândită într-o ședere temporară. [30] [19]
Verifică istoricul real, nu numai data înscrisă pe un document. Cei cinci ani trebuie să fie ani de ședere legală, cu respectarea condițiilor directivei în perioadele respective. Noțiunea folosită pentru șederea permanentă nu cuprinde automat orice perioadă de prezență permisă de legislația națională sau de un alt temei. Păstrează dovezi de muncă sau activitate independentă, înregistrare, studii, asigurare și resurse, după situație. Continuitatea poate fi dovedită prin orice mijloc de probă admisibil în statul gazdă. [71] [66] [40]
La calculul continuității, directiva permite absențe temporare care nu depășesc, în total, șase luni pe an. Nu rup continuitatea nici absențele mai lungi pentru serviciul militar obligatoriu și nici o absență de cel mult douăsprezece luni consecutive pentru un motiv important, precum sarcina și nașterea, boala gravă, studiile, formarea profesională sau detașarea. Aceste limite se referă la dobândirea dreptului; după ce dreptul permanent există, pierderea lui prin absență intervine la o perioadă de peste doi ani consecutivi în afara statului gazdă. [31] [32]
Există și dobândire anticipată pentru unele categorii de lucrători:
- Pensionare: articolul 17 alineatul (1) litera (a) privește atingerea vârstei legale de pensionare ori pensionarea anticipată a salariatului, cu muncă în statul gazdă cel puțin în ultimele douăsprezece luni și reședință neîntreruptă de peste trei ani. Pentru anumite categorii de independenți cărora legea locală nu le acordă pensie pentru limită de vârstă, condiția de vârstă este îndeplinită la 60 de ani. [33]
- Incapacitate permanentă de muncă: regula cere cel puțin doi ani de reședință înaintea încetării activității. Nu se cere durata șederii dacă incapacitatea provine dintr-un accident de muncă sau o boală profesională care dă dreptul la prestația plătită integral ori parțial de o instituție publică a statului gazdă. [34]
- Muncă ulterioară în alt stat membru: după trei ani de muncă și ședere neîntreruptă în statul gazdă, persoana lucrează într-un alt stat, își păstrează reședința în primul și se întoarce, de regulă, zilnic sau cel puțin săptămânal. [37]
Pentru aceste reguli, anumite perioade de șomaj involuntar, de încetare a activității din motive independente de voința persoanei ori de boală sau accident sunt considerate perioade de muncă. Există și o derogare de la condițiile de durată pentru pensionare și incapacitate atunci când soțul sau partenerul înregistrat este cetățean al statului gazdă ori a pierdut acea cetățenie prin căsătorie. Verifică situația de la data dobândirii dreptului: divorțul nu este, el însuși, o modalitate de dobândire anticipată. [35] [36] [33] [34] [19]
Poți cere documentul care atestă șederea permanentă. Autoritatea verifică durata șederii, iar documentul trebuie eliberat cât mai curând posibil. [38] [39]
Dacă lucrez sau desfășor o activitate independentă
Cetățeanul UE care este lucrător salariat sau desfășoară o activitate independentă în statul gazdă are un temei propriu pentru șederea de peste trei luni. Pentru această categorie, directiva nu adaugă condiția separată de resurse suficiente și asigurare medicală completă care caracterizează persoana inactivă. Identifică exact categoria în care te încadrezi, pentru a nu amesteca dosarele. [4] [5]
Pentru înregistrare, dovada prevăzută de directivă este cartea de identitate sau pașaportul valabil, împreună cu o confirmare a angajării din partea angajatorului, un certificat de angajare ori o dovadă a activității independente. Contractele, documentele profesionale și confirmările efective ale activității trebuie să susțină situația invocată. [15]
Dacă te-ai înregistrat anterior ca soț sau soție, explică autorității că invoci acum activitatea ta. Păstrează dovada depunerii și o copie a documentelor transmise. Acesta este un mod practic de a demonstra schimbarea temeiului, nu o cerere de viză românească și nici un nou drept condiționat de acordul fostului soț. [69] [20] [4]
Dacă am rămas fără muncă sau nu mai pot lucra temporar
Pierderea locului de muncă nu înseamnă întotdeauna pierderea imediată a statutului de lucrător. Directiva păstrează acest statut când persoana este temporar incapabilă să muncească din cauza unei boli ori a unui accident. Păstrează documentele medicale și dovada situației profesionale. [9]
În caz de șomaj involuntar, contează durata activității anterioare și înregistrarea la serviciul de ocupare:
- după o activitate de peste un an, articolul 7 alineatul (3) litera (b) cere șomaj involuntar înregistrat corespunzător și înregistrare ca persoană în căutarea unui loc de muncă; [10]
- după un contract pe durată determinată mai scurt de un an sau șomaj involuntar în primele douăsprezece luni, statutul se păstrează cel puțin șase luni, dacă persoana este înregistrată ca solicitant de loc de muncă; [11]
- un stagiu de formare profesională poate păstra statutul; în afara șomajului involuntar, formarea trebuie să aibă legătură cu activitatea profesională anterioară. [12]
Această protecție nu este rezervată exclusiv salariaților. În cauza Gusa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că persoana care a desfășurat o activitate independentă peste un an și a încetat-o din lipsă de muncă, din motive independente de voința sa, poate beneficia de protecția articolului 7 alineatul (3) litera (b). Încetarea trebuie înregistrată corespunzător, iar persoana trebuie înscrisă la serviciul competent ca solicitant de loc de muncă. Hotărârea nu transformă orice încetare voluntară a unei afaceri într-un drept necondiționat de ședere. [54] [55]
Separat, cetățeanul UE care a intrat în statul gazdă pentru a căuta un loc de muncă este protejat împotriva îndepărtării cât timp poate demonstra că își caută în continuare de lucru și că are șanse reale de angajare. Păstrează candidaturi, invitații la interviu și înscrierea la serviciul de ocupare. Nu confunda această protecție cu un termen universal de șase luni după divorț: regula de șase luni de mai sus privește o categorie precisă de foști lucrători. [26] [11]
Dreptul de ședere și accesul la o anumită prestație socială nu sunt aceeași întrebare. Directiva permite anumite excluderi de la asistență socială în primele trei luni sau pentru șederea bazată numai pe căutarea unui loc de muncă; situația lucrătorului ori a persoanei care și-a păstrat statutul trebuie deosebită de această categorie. [41]
Dacă mă bazez pe resurse și asigurare sau pe studii
Pentru o persoană inactivă economic, șederea de peste trei luni poate avea ca temei resursele suficiente pentru ea și membrii familiei, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială, împreună cu o asigurare medicală completă în statul gazdă. Verifică ambele componente: existența banilor nu înlocuiește asigurarea, iar asigurarea nu înlocuiește resursele. [5]
Autoritatea trebuie să țină cont de situația personală. Directiva interzice stabilirea mecanică a unei valori unice considerate „resurse suficiente” și prevede limite în raport cu pragul de asistență socială sau, când acel criteriu nu se aplică, pensia minimă de asigurări sociale a statului gazdă. Nu există în acest ghid o sumă lunară unică valabilă pentru toate statele UE. [18]
Pentru studii, condițiile sunt înscrierea la o instituție acreditată sau finanțată potrivit regulilor statului gazdă, asigurarea medicală completă și asigurarea autorității, prin declarație ori procedură echivalentă, că există resurse suficiente. La înregistrare se prezintă identitatea, dovada înscrierii și a asigurării, precum și declarația corespunzătoare; statul nu poate cere ca acea declarație să precizeze valoarea resurselor. [6] [7] [17]
După divorț, dacă asigurarea sau resursele pe care te bazai nu mai sunt disponibile, situația trebuie reevaluată pe datele efective. Poți demonstra un alt temei aplicabil, de exemplu un loc de muncă, dar simpla afirmație că în trecut fostul soț te-a întreținut nu demonstrează singură condițiile actuale. [20] [22] [5]
Dacă îngrijesc copilul școlarizat al unui lucrător migrant
Există un temei distinct legat de educația copiilor. Articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privește copiii unui cetățean al unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă într-un alt stat membru, dacă acești copii locuiesc acolo. Dreptul lor de acces la învățământ poate susține un drept propriu de ședere și un drept corespondent pentru părintele care îi îngrijește în fapt. [56] [58]
În cauza Jobcenter Krefeld, Curtea de Justiție a explicat că acest drept poate continua după pierderea statutului de lucrător și se aplică autonom față de condițiile Directivei 2004/38. În situația acoperită de acest temei, resursele suficiente și asigurarea medicală completă prevăzute de directivă nu pot fi adăugate drept condiții ale aceluiași drept autonom. [59] [60]
Nu este suficientă orice înscriere a unui copil la școală. Trebuie dovedită legătura cu exercitarea activității de lucrător migrant, școlarizarea în statul gazdă și îngrijirea efectivă. Curtea a distins această situație de venirea exclusiv pentru căutarea unui prim loc de muncă și a arătat că dreptul este limitat, încetând cel târziu la finalizarea studiilor copilului. Divorțul părinților nu înlătură, prin el însuși, acest temei. [61] [63]
Dacă copilul a devenit major, dreptul său de a continua studiile nu încetează numai din acest motiv. Dreptul părintelui are însă o condiție distinctă: copilul trebuie să aibă în continuare nevoie de prezența și îngrijirea sa pentru a-și continua și finaliza studiile. În cauza Alarape și Tijani, Curtea a cerut evaluarea tuturor împrejurărilor, precum vârsta, locuirea în familie și nevoia reală de sprijin financiar sau afectiv. Jurisprudența privind vechiul articol 12 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 rămâne relevantă pentru articolul 10 din Regulamentul 492/2011, care i-a preluat textul. [62] [65] [64] [57]
Acest temei poate permite continuarea șederii fără a demonstra condițiile economice din directivă, dar nu transformă automat anii respectivi în ani eligibili pentru șederea permanentă potrivit articolului 16. Pentru acel calcul trebuie verificate distinct condițiile directivei. [60] [66] [30]
În practică, organizează dovezile privind activitatea anterioară a părintelui, filiația, locuirea și școlarizarea copilului, precum și persoana care îl îngrijește efectiv. Acestea sunt categorii de probe pentru condițiile juridice, nu un formular european unic. Dreptul de ședere nu decide singur autoritatea părintească ori posibilitatea mutării copilului în alt stat. [70] [56]
Ce acte pregătesc și cui mă adresez?
Te adresezi autorității competente pentru înregistrarea cetățenilor UE din statul în care locuiești. Directiva permite statului gazdă să ceară înregistrarea pentru șederile de peste trei luni. Instituția, formularul și modalitatea de depunere rezultă din procedura acelui stat; nu există o cerere identică administrată de România pentru toate celelalte state. [13] [69]
Pregătește documentele în funcție de temeiul efectiv:
| Situația invocată | Documentele care susțin cererea |
|---|---|
| Activitate salariată sau independentă | Carte de identitate ori pașaport valabil și confirmarea angajării, certificatul de angajare sau dovada activității independente. [15] |
| Resurse suficiente | Identitate, dovezi privind resursele și asigurarea medicală completă în statul gazdă. [16] [5] |
| Studii | Identitate, dovada înscrierii, asigurarea medicală completă și declarația privind resursele. [17] |
| Păstrarea statutului după șomaj involuntar | Dovezi ale activității anterioare, ale încetării involuntare și ale înregistrării la serviciul competent de ocupare. [10] [11] |
| Ședere permanentă | Dovezi ale reședinței legale și continue, cu perioadele de activitate și absențele relevante; documentul permanent se cere autorității statului gazdă. [30] [40] [38] |
| Drept bazat pe școlarizarea copilului | Probe ale activității de lucrător migrant, filiației, școlarizării, locuirii și îngrijirii efective. [70] |
Păstrează și actul care dovedește divorțul și vechiul document de ședere pentru a explica istoricul situației tale. Acestea nu substituie dovada noului temei. Când autoritatea cere actualizarea înregistrării după schimbarea situației familiale, solicită lista locală de acte și explică precis dreptul propriu invocat; tabelul de mai sus nu introduce o obligație suplimentară uniformă de a obține un „permis după divorț”. [69] [20] [42]
Un document de ședere nu poate fi impus drept condiție prealabilă pentru exercitarea unui drept dacă însăși calitatea de beneficiar poate fi dovedită prin alte mijloace. Aceasta nu înseamnă că formalitățile de înregistrare pot fi ignorate: nerespectarea lor poate atrage sancțiuni nediscriminatorii și proporționale. Expirarea actului de identitate în baza căruia ai intrat în statul gazdă nu justifică, singură, expulzarea. [42] [14] [28]
Termenele nu pornesc toate de la divorț
Înregistrarea pentru o ședere mai mare de trei luni are termenul stabilit de statul gazdă, dar acesta nu poate fi mai scurt de trei luni de la sosire. Divorțul nu este o nouă sosire și nu acordă automat alte trei luni fără condiții. Dacă locuiești deja acolo, urmărește continuitatea condițiilor propriei șederi și formalitățile aplicabile modificării situației. [14] [68] [22]
Certificatul de înregistrare se eliberează imediat în condițiile articolului 8; documentul de ședere permanentă al cetățeanului UE trebuie eliberat cât mai curând posibil. Documentele vizate de articolul 25 se eliberează gratuit ori la un cost care nu depășește costul documentelor similare pentru cetățenii statului gazdă. [14] [39] [43]
Distinge aceste reguli de calculul celor cinci ani pentru șederea permanentă, de cele cel puțin șase luni de păstrare a statutului pentru anumite categorii de șomeri și de termenul pentru a contesta o decizie. Niciunul dintre aceste intervale nu este o regulă generală potrivit căreia orice român poate rămâne „șase luni după divorț”. [30] [11] [47]
Dacă autoritatea contestă șederea sau cere plecarea
Recurgerea la asistență socială nu conduce automat la expulzare. Verificarea menținerii condițiilor de ședere este permisă în cazuri specifice în care există bănuieli rezonabile, fără a deveni un control sistematic. Lucrătorii și persoanele care caută efectiv un loc de muncă beneficiază de protecțiile prevăzute de articolul 14, cu condițiile și limitele acestuia. [24] [23] [25] [26]
Pentru o decizie de restrângere a șederii, cere notificarea scrisă și motivele concrete. Garanțiile procedurale din articolele 30 și 31 se aplică prin analogie și când decizia se bazează pe alte motive decât ordinea publică, siguranța publică ori sănătatea publică. Notificarea trebuie să indice instanța sau autoritatea la care se poate contesta, termenul de contestare și, dacă este cazul, termenul pentru plecare. [27] [45] [46] [47]
Cu excepția urgenței motivate corespunzător, termenul acordat pentru părăsirea teritoriului nu poate fi mai mic de o lună de la notificare. Acesta este termenul pentru plecare, nu un termen european unic de apel. Folosește termenul de contestare comunicat în decizie și procedura statului gazdă. Controlul trebuie să permită examinarea legalității, a faptelor și a proporționalității măsurii. [47] [53]
Contestarea poate fi însoțită de o cerere de suspendare. Directiva protejează, în principiu, persoana împotriva îndepărtării până la soluționarea cererii de suspendare, dar prevede excepții: existența unei hotărâri judecătorești anterioare, accesul anterior la o cale judiciară de atac ori motive imperative de siguranță publică. Simpla depunere a oricărei contestații nu trebuie confundată cu o suspendare automată în toate cazurile. [49] [50] [51] [52]
Într-o decizie luată pentru neîndeplinirea condițiilor de ședere, articolul 15 interzice însoțirea îndepărtării de o interdicție de intrare. Alte măsuri, pentru motive de ordine publică sau siguranță publică, au un regim distinct și trebuie să respecte proporționalitatea, conduita personală și cerința unei amenințări reale și actuale. Divorțul, singur, nu dovedește o asemenea amenințare. [29] [44]
Termene și repere procedurale
- Interval
Termenul național nu poate fi mai scurt de trei luni de la sosire. [14]
- De când începe
- Cum se aplică
Se urmărește termenul național calculat de la sosire; divorțul nu deschide automat un nou interval de trei luni. [68]
- Consecințe
Nerespectarea înregistrării poate atrage sancțiuni nediscriminatorii și proporționale. [14]
- Interval
Cel puțin șase luni. [11]
- De când începe
Șomaj involuntar după un contract sub un an sau în primele douăsprezece luni, cu înregistrare ca solicitant de loc de muncă. [11]
- Cum se aplică
Este durata minimă a păstrării statutului pentru categoria articolului 7 alineatul (3) litera (c), nu o durată calculată de la divorț. [11]
Urgența motivată corespunzător poate justifica un termen mai scurt. [47]
Lista de pași
Pentru muncă, pregătește actul de identitate și confirmarea angajării ori dovada activității independente. [15]
Pentru dreptul legat de copil, documentează activitatea de lucrător migrant, școlarizarea și îngrijirea efectivă. [70]
Întrebări frecvente
Trebuie să fi durat căsătoria trei ani ca să rămân?
Nu pentru a invoca propriul drept de ședere ca cetățean român. Condiția de trei ani, dintre care un an în statul gazdă, aparține articolului 13 alineatul (2) litera (a), pentru membri de familie fără cetățenie UE. Tu trebuie să demonstrezi temeiul aplicabil cetățeanului UE sau șederea permanentă. [67] [21] [20] [30]
Dacă lucrez, mai am nevoie de acordul fostului soț?
Dacă am rămas fără loc de muncă, trebuie să plec imediat?
Nu se poate trage această concluzie numai din pierderea locului de muncă. Sunt relevante șomajul involuntar, durata activității și înregistrarea la serviciul de ocupare. Pentru anumite persoane statutul se păstrează cel puțin șase luni; căutarea efectivă a unui loc de muncă are și o protecție distinctă. [10] [11] [26]
Școala copilului este suficientă în orice situație?
Pot rămâne pentru îngrijirea copilului după ce acesta devine major?
Cei cinci ani de ședere permanentă se reiau după divorț?
Divorțul nu este, în sine, un motiv pentru a șterge perioadele de reședință legală deja îndeplinite. Se verifică continuitatea și legalitatea șederii înainte și după divorț, în sensul condițiilor directivei. Dreptul permanent deja dobândit nu mai depinde de condițiile capitolului III al acesteia. [19] [20] [30] [40] [66]
Lipsa certificatului înseamnă că nu am niciun drept?
Termenul de o lună pentru plecare este și termenul pentru contestație?
Nu. Notificarea trebuie să indice separat calea de atac și termenul de contestare. Regula de minimum o lună, cu excepția urgenței justificate, privește termenul acordat pentru părăsirea teritoriului. [47]
De reținut
Arată cele 8 idei principale ale ghidului
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 31 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 3 alin. (1)(1) Prezenta directivă se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 2 pct. 11. prin „cetățean al Uniunii” se înțelege orice persoană având cetățenia unui stat membru;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 6 alin. (1)(1) Cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nici o altă condiție sau formalitate în afara cerinței de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1) lit. a)(a) sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau activități independente în statul membru gazdă sau
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1) lit. b)(b) dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1) lit. c) liniuța 1— sunt înscriși într-o instituție privată sau publică, acreditată sau finanțată de către statul membru gazdă pe baza legislației sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională și
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (1) lit. c) liniuța 2— dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă și asigură autoritatea națională competentă, printr-o declarație sau o altă procedură echivalentă la propria alegere, că posedă suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de ședere sau
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 5 alin. (5)(5) Statul membru poate cere persoanei în cauză să-și raporteze prezența pe teritoriul său într-un termen rezonabil și nediscriminatoriu. Nerespectarea acestei cerințe poate face persoana respectivă pasibilă de sancțiuni nediscriminatorii și proporționale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (3) lit. a)(a) se află în incapacitate temporară de a munci, ca rezultat al unei boli sau al unui accident;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (3) lit. b)(b) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar, după ce a fost angajat pe o perioadă de peste un an, și s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (3) lit. c)(c) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar, după ce a îndeplinit un contract de muncă pe termen limitat, cu durata de sub un an, sau după ce a devenit șomer în mod involuntar în timpul primelor douăsprezece luni și s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă. În acest caz, statutul de lucrător se menține pentru o perioadă de cel puțin șase luni;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 7 alin. (3) lit. d)(d) începe un stagiu de formare profesională. Cu excepția cazului în care se află în șomaj involuntar, menținerea statutului de lucrător presupune ca pregătirea să aibă legătură cu activitatea profesională anterioară.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (1)(1) Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (5), pentru perioade de ședere ce depășesc trei luni, statul membru gazdă poate cere cetățenilor Uniunii să se înregistreze la autoritățile competente.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (2)(2) Termenul pentru înregistrare este de cel puțin trei luni de la data sosirii. Se eliberează imediat un certificat de înregistrare, care cuprinde numele și adresa persoanei înregistrate, precum și data înregistrării. Nerespectarea cerinței de înregistrare de către persoana respectivă o poate face pe aceasta pasibilă de sancțiuni nediscriminatorii și proporționale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (3) liniuța 1— cetățenii Uniunii cărora li se aplică articolul 7 alineatul (1) litera (a) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, o confirmare de angajare din partea angajatorului sau un certificat de angajare, ori o dovadă privind desfășurarea unei activități independente;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (3) liniuța 2— cetățenii Uniunii cărora li se aplică articolul 7 alineatul (1) litera (b) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil și să furnizeze dovezi că îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta dispoziție;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (3) liniuța 3— cetățenii Uniunii cărora li se aplică articolul 7 alineatul (1) litera (c) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, să furnizeze dovezi privind înscrierea lor într-o instituție acreditată și faptul că posedă o asigurare medicală completă, precum și declarația sau procedura echivalentă menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c). Statele membre nu pot cere ca această declarație să precizeze valoarea resurselor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (4)(4) Statele membre nu pot stabili valoarea resurselor, pe care să le considere „resurse suficiente”, însă trebuie să ia în considerare situația personală a persoanei în cauză. În toate cazurile, această valoare nu poate fi mai mare decât pragul sub care resortisanții din statul membru gazdă pot beneficia de asistență socială sau, dacă acest criteriu nu este aplicabil, mai mare decât pensia minimă de asigurări sociale plătită de către statul membru gazdă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 13 alin. (1)(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de-al doilea paragraf, divorțul, anularea căsătoriei cetățeanului Uniunii sau încetarea parteneriatului înregistrat menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (b) nu afectează dreptul de ședere al membrilor familiei sale care au cetățenia unui stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 13 alin. (1) paragraf suplimentar 1Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, persoanele interesate trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 13 alin. (2) lit. a)(a) înainte de inițierea procedurilor judiciare de divorț, de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului înregistrat, căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat cel puțin trei ani, din care cel puțin un an în statul membru gazdă sau
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 14 alin. (2)(2) Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere prevăzut la articolele 7, 12 și 13, atât timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste articole.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 14 alin. (2) paragraf suplimentar 1În cazuri speciale, dacă există bănuiala rezonabilă potrivit căreia un cetățean al Uniunii sau membrii familiei acestuia nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 7, 12 și 13, statele membre pot verifica aceasta. Această verificare nu se realizează în mod sistematic.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 14 alin. (3)(3) Recurgerea de către un cetățean al Uniunii sau de către un membru al familiei sale la sistemul de asistență socială al statului membru gazdă nu conduce în mod automat la luarea unei măsuri de expulzare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 14 alin. (4) lit. a)(a) cetățenii în cauză ai Uniunii sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau independente ori
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 14 alin. (4) lit. b)(b) cetățenii în cauză ai Uniunii au intrat pe teritoriul statului membru gazdă în căutarea unui loc de muncă. În acest caz, cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora nu pot fi expulzați atât timp cât cetățenii Uniunii pot dovedi că sunt în continuare în căutarea unui loc de muncă și că au șanse reale de a fi angajați.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 alin. (1)(1) Procedurile prevăzute la articolele 30 și 31 se aplică prin analogie oricărei decizii ce restrânge libera circulație a unui cetățean al Uniunii și a membrilor familiei acestuia pentru alte motive decât cele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 alin. (2)(2) Expirarea valabilității cărții de identitate sau a pașaportului în temeiul căruia persoana în cauză a intrat pe teritoriul statului membru gazdă și eliberate concomitent cu un certificat de înregistrare sau cu un permis de ședere nu constituie un motiv suficient de expulzare de către statul membru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 15 alin. (3)(3) Statul membru gazdă nu poate însoți decizia de expulzare menționată la alineatul (1) de o interdicție de intrare pe teritoriul său.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (1)(1) Cetățenii Uniunii care și-au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectul condițiilor prevăzute la capitolul III.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (3)(3) Continuitatea șederii nu este afectată de absențe temporare care nu depășesc un total de șase luni pe an sau de absențe de durată mai lungă în vederea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de o absență de maxim douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante, precum sarcina și nașterea, boli grave, studiile sau formare profesională ori detașarea în alt stat membru sau într-o țară terță.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (4)(4) Odată dobândit, dreptul de ședere permanentă se pierde numai în cazul unei absențe din statul membru gazdă pe o perioadă care depășește doi ani consecutivi.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 33: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 alin. (1) lit. a)(a) lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau independentă, în momentul în care și-a încetat activitatea, a împlinit vârsta prevăzută de legislația statului membru respectiv în vederea pensionării pentru limită de vârstă, ori lucrătorul care a încetat activitatea salariată ca urmare a pensionării anticipate a lucrat în statul membru respectiv cel puțin în cursul ultimelor douăsprezece luni precedente și și-a avut reședința pe teritoriul acestuia pe o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani. În cazul în care legislația statului membru gazdă nu acordă dreptul la pensie pentru limită de vârstă anumitor categorii de lucrători care desfășoară activități independente, se consideră că este îndeplinită condiția de vârstă de îndată ce beneficiarul a împlinit vârsta de 60 de ani;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 34: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 alin. (1) lit. b)(b) lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau independentă care, avându-și reședința în statul membru gazdă timp de cel puțin doi ani, încetează să-și desfășoare activitatea din cauza unei incapacități permanente de muncă. În cazul în care această incapacitate este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale care îndreptățește persoana respectivă la o prestație plătită integral sau parțial de o instituție publică a statului membru gazdă, nu este necesară îndeplinirea nici unei condiții privind durata șederii;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 35: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 alin. (1) paragraf suplimentar 1Perioadele de șomaj involuntar, înregistrate corespunzător de serviciul de ocupare a forței de muncă competent, perioadele în care persoana a încetat munca din motive independente de voința sa, precum și absențele de la lucru și încetarea lucrului din cauza unei boli sau a unui accident se consideră perioade de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 36: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 alin. (2)(2) Condițiile privind durata șederii și a muncii prevăzute la alineatul (1) litera (a) și condiția privind durata șederii prevăzută la alineatul (1) litera (b) nu se aplică dacă lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau independentă are un soț sau un partener, astfel cum este menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (b), care este resortisant al statului membru gazdă sau a pierdut cetățenia acestui stat membru prin căsătoria cu lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau independentă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 37: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 17 alin. (1) lit. c)(c) lucrătorul care desfășoară o activitate salariată sau independentă care, după trei ani de muncă și ședere neîntreruptă pe teritoriul statului membru gazdă, desfășoară o activitate salariată sau independentă pe teritoriul unui alt stat membru, dar își păstrează reședința pe teritoriul statului membru gazdă pe care se întoarce, de obicei, în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămână. În vederea dobândirii drepturilor menționate la literele (a) și (b), perioadele de muncă petrecute pe teritoriul statului membru pe care lucrează persoana în cauză se consideră ca fiind petrecute pe teritoriul statului membru gazdă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 38: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (1)(1) Statele membre eliberează cetățenilor Uniunii care au drept de ședere permanentă, după verificarea duratei șederii, un document care atestă șederea permanentă la data depunerii cererii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 39: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 19 alin. (2)(2) Documentul care atestă șederea permanentă se eliberează cât mai curând posibil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 40: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 21În vederea aplicării prezentei directive, continuitatea șederii poate fi atestată prin orice mijloc de probă admisibil în statul membru gazdă. Continuitatea șederii este întreruptă de o decizie de expulzare pusă în executare cu privire la persoana în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 41: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 24 alin. (2)(2) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statul membru gazdă nu este obligat să acorde dreptul la prestații de asistență socială în timpul primelor trei luni de ședere sau, după caz, în timpul perioadei mai lungi prevăzute la articolul 14 alineatul (4) litera (b) și nici nu este obligat ca, înainte de dobândirea dreptului de ședere permanentă, să acorde ajutoare pentru studii, inclusiv pentru formare profesională, constând în burse de studiu sau împrumuturi, unor persoane altele decât lucrătorii care desfășoară activități salariate sau independente, persoanelor care își mențin acest statut și membrilor familiilor acestora.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 42: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 25 alin. (1)(1) Deținerea certificatului de înregistrare menționat la articolul 8, a unui document care dovedește depunerea unei cereri pentru eliberarea permisului de ședere pentru un membru al familiei, a unui permis de ședere sau a unui permis de ședere permanentă nu poate în nici un caz să constituie o condiție prealabilă pentru exercițiul unui drept sau îndeplinirea unei formalități administrative, calitatea de beneficiar al drepturilor putând fi dovedită prin orice alt mijloc de probă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 43: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 25 alin. (2)(2) Orice document menționat la alineatul (1) se eliberează gratuit sau contra plății unei taxe al cărei cuantum nu poate depăși pe cel al taxei impuse resortisanților pentru eliberarea unor documente similare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 44: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 27 alin. (2)(2) Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 45: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 30 alin. (1)(1) Persoanele interesate sunt notificate în scris cu privire la orice decizie adoptată în temeiul articolului 27 alineatul (1), astfel încât să poată înțelege conținutul notificării și implicațiile acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 46: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 30 alin. (2)(2) Persoanele interesate sunt informate în mod precis și complet cu privire la motivele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică pe care se bazează decizia luată în cazul lor, cu excepția situațiilor în care acest lucru este contrar intereselor siguranței statului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 47: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 30 alin. (3)(3) Notificarea precizează instanța judecătorească sau autoritatea administrativă la care persoana interesată poate contesta decizia, termenul pentru contestare și, dacă este cazul, termenul acordat persoanei respective pentru a părăsi teritoriul statului membru. Cu excepția unor cazuri de urgență, motivate corespunzător, termenul acordat pentru părăsirea teritoriului nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 48: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 31 alin. (1)(1) Persoanele interesate au acces, în statul membru gazdă, la căile judiciare de atac și, dacă este cazul, la cele administrative, pentru a contesta o decizie luată împotriva lor din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 49: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 31 alin. (2) teza introductivă(2) În cazul în care contestarea deciziei de expulzare este însoțită de o cerere de luare a unor măsuri vremelnice de suspendare a executării deciziei, expulzarea efectivă a persoanei de pe teritoriu nu se poate face înainte de luarea ordonanței privind măsurile vremelnice, cu excepția cazurilor în care:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 50: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 31 alin. (2) liniuța 1— decizia de expulzare se întemeiază pe o hotărâre judecătorească anterioară sau
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 51: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 31 alin. (2) liniuța 2— persoanele în cauză au avut anterior acces la o cale judiciară de atac sau
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 52: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 31 alin. (2) liniuța 3— decizia de expulzare se întemeiază pe motive imperative de siguranță publică, în conformitate cu articolul 28 alineatul (3).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 53: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 31 alin. (3)(3) Căile de atac permit examinarea legalității deciziei, precum și a faptelor și împrejurărilor pe care se bazează măsura propusă. Acestea asigură că decizia nu are caracter disproporționat, în special având în vedere cerințele prevăzute la articolul 28.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 54: Hotărârea CJUE din 20 decembrie 2017, cauza C-442/16, GusaTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 4545 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că o persoană care a încetat să desfășoare o activitate independentă din cauza lipsei de muncă din rațiuni independente de voința sa, după ce a desfășurat o astfel de activitate pe o perioadă de peste un an, poate, asemenea unei persoane care și‑a pierdut în mod involuntar locul de muncă salariat după ce l‑a ocupat pe o astfel de durată, să beneficieze de protecția oferită de articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. După cum prevede dispoziția menționată, această încetare a activității trebuie să fie înregistrată în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 55: Hotărârea CJUE din 20 decembrie 2017, cauza C-442/16, GusaTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 4646 Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că își menține statutul de lucrător care desfășoară activități independente în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din această directivă resortisantul unui stat membru care, după ce a avut reședința legală și a desfășurat o activitate independentă într‑un alt stat membru timp de aproximativ patru ani, a încetat această activitate ca urmare a lipsei de muncă înregistrate în mod corespunzător cauzate de rațiuni independente de voința sa și s‑a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă din acest din urmă stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 56: Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilorTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 10 paragraful 1Copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru sunt admiși în sistemul de învățământ general, la cursurile de ucenici și de formare profesională în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, dacă aceștia domiciliază pe teritoriul acelui stat.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 57: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2020, cauza C-181/19, Jobcenter KrefeldTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3434 Trebuie amintit că articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011 prevede că copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază în statul membru gazdă, dacă domiciliază pe teritoriul acestui stat, de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru respectiv în ceea ce privește accesul la învățământ. Înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 492/2011, acest drept era prevăzut la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, al cărui text era identic cu cel al articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011, întrucât acest din urmă regulament a abrogat și a înlocuit primul regulament cu scopul de a‑l codifica, din motive de claritate și de raționalizare, astfel cum reiese din considerentul (1) al Regulamentului nr. 492/2011. În consecință, jurisprudența Curții referitoare la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 este de asemenea pertinentă pentru interpretarea articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 58: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2020, cauza C-181/19, Jobcenter KrefeldTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3535 Din această jurisprudență reiese, pe de o parte, că copilul unui lucrător migrant sau al unui fost lucrător migrant beneficiază de un drept de ședere propriu în statul membru gazdă, în temeiul dreptului la egalitatea de tratament în ceea ce privește accesul la învățământ, în cazul în care dorește să urmeze cursuri în cadrul sistemului de învățământ general în acest stat membru. Pe de altă parte, recunoașterea unui drept de ședere propriu în favoarea acestui copil presupune recunoașterea unui drept de ședere corespondent în favoarea părintelui care asigură în fapt îngrijirea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C‑413/99, EU:C:2002:493, punctele 63 și 75, precum și Hotărârea din 23 februarie 2010, Teixeira, C‑480/08, EU:C:2010:83, punctul 36).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 59: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2020, cauza C-181/19, Jobcenter KrefeldTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3737 Prin urmare, articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011 recunoaște copilului, în legătură cu dreptul de acces la învățământ de care beneficiază, un drept de ședere autonom care nu depinde de împrejurarea că părintele sau părinții care îi asigură îngrijirea își mențin statutul de lucrător migrant în statul membru gazdă. De asemenea, faptul că părintele în cauză pierde acest statut nu are nicio incidență asupra dreptului său de ședere, în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011, care corespunde dreptului copilului aflat în fapt în îngrijirea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C‑413/99, EU:C:2002:493, punctele 63, 70 și 75, precum și Hotărârea din 23 februarie 2010, Teixeira, C‑480/08, EU:C:2010:83, punctele 37, 46 și 50).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 60: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2020, cauza C-181/19, Jobcenter KrefeldTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3939 În consecință, copiii unui resortisant al unui stat membru care lucrează sau a lucrat în statul membru gazdă, ca și părintele în îngrijirea căruia se află în fapt aceștia, se pot prevala în acest din urmă stat de un drept de ședere autonom doar în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011, fără a fi obligați să îndeplinească condițiile definite de Directiva 2004/38, printre care condiția ca persoanele interesate să dispună de resurse suficiente și să dețină asigurări medicale complete în statul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 februarie 2010, Ibrahim și Secretary of State for the Home Department, C‑310/08, EU:C:2010:80, punctul 59).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 61: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2020, cauza C-181/19, Jobcenter KrefeldTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 7575 Trebuie adăugat, în primul rând, că beneficiul pe teritoriul statului membru gazdă al unui drept de ședere autonom întemeiat pe articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011, recunoscut copiilor școlarizați și părintelui care le asigură în fapt îngrijirea, presupune că acest părinte a intrat pe piața muncii din acest stat membru, astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctul 37 din prezenta hotărâre. Prin urmare și astfel cum s‑a subliniat la punctul 67 din această hotărâre, cercul beneficiarilor potențiali ai unui asemenea drept de ședere nu corespunde celui al resortisanților altor state membre care au venit pe teritoriul statului membru gazdă pentru a căuta un prim loc de muncă. Acest drept este, în plus, limitat, întrucât încetează cel târziu atunci când copilul își finalizează studiile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2013, Alarape și Tijani, C‑529/11, EU:C:2013:290, punctul 24).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 62: Hotărârea CJUE din 8 mai 2013, cauza C-529/11, Alarape și TijaniTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 2424 În primul rând, trebuie arătat că împlinirea vârstei majoratului nu produce niciun efect direct asupra drepturilor conferite copilului prin articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost interpretat de Curte, întrucât, având în vedere obiectul și finalitatea lor, atât dreptul de acces la educație consacrat la articolul respectiv, cât și dreptul de ședere aferent al copilului sunt aplicabile până când copilul își finalizează studiile (Hotărârea din 23 februarie 2010, Teixeira, C-480/08, Rep., p. I-1107, punctele 78 și 79).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 63: Hotărârea CJUE din 8 mai 2013, cauza C-529/11, Alarape și TijaniTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 2727 De asemenea, s-a statuat deja în sensul că faptul că părinții acestor copii au divorțat între timp, că numai unul dintre părinți este cetățean al Uniunii și că acest părinte nu mai este lucrător migrant în statul membru gazdă nu are niciun efect în această privință (a se vedea Hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C-413/99, Rec., p. I-7091, punctul 63, precum și Hotărârea Ibrahim și Secretary of State for the Home Department, citată anterior, punctul 29).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 64: Hotărârea CJUE din 8 mai 2013, cauza C-529/11, Alarape și TijaniTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3030 Astfel cum a arătat avocatul general la punctele 35-37 din concluzii, problema dacă copilul major continuă sau nu continuă să aibă nevoie de prezența și de îngrijirea părintelui său pentru a-și continua și finaliza studiile este o chestiune de fapt a cărei apreciere revine numai instanței naționale. În această privință, instanța menționată va putea ține seama de circumstanțele și de indiciile proprii litigiului principal din care ar rezulta o necesitate reală, precum, printre altele, vârsta copilului, reședința în locuința familiei sau nevoia de susținere părintească pe plan financiar sau afectiv pentru a-și continua și a-și finaliza studiile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 65: Hotărârea CJUE din 8 mai 2013, cauza C-529/11, Alarape și TijaniTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3131 În consecință, trebuie să se răspundă la primele patru întrebări că părintele unui copil care a împlinit vârsta majoratului și care a avut acces la educație în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 poate continua să beneficieze de un drept de ședere derivat, conform aceluiași articol, în cazul în care copilul are nevoie în continuare de prezența și de îngrijirea acestuia pentru a-și putea continua și finaliza studiile, aspect a cărui apreciere revine instanței de trimitere, ținând seama de ansamblul circumstanțelor din cauza cu care este sesizată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 66: Hotărârea CJUE din 8 mai 2013, cauza C-529/11, Alarape și TijaniTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3535 În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cetățeanul Uniunii, este necesar să se arate că, referitor la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38, Curtea a statuat deja, după ce a analizat obiectivele, precum și contextul global și specific în care se înscrie această directivă, că prin noțiunea de ședere legală pe care o implică expresia „și-au avut reședința legală” din dispoziția respectivă trebuie să se înțeleagă o ședere în conformitate cu condițiile prevăzute de aceeași directivă, în special cu cele prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din aceasta, și că, în consecință, o ședere în conformitate cu dreptul unui stat membru, dar care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) amintit, nu poate fi considerată o ședere „legală” în sensul articolului 16 alineatul (1) menționat (Hotărârea din 21 decembrie 2011, Ziolkowski și Szeja, C-424/10 și C-425/10, Rep., p. I-14035, punctele 46 și 47).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 67: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 13 alin. (1)(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de-al doilea paragraf, divorțul, anularea căsătoriei cetățeanului Uniunii sau încetarea parteneriatului înregistrat menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (b) nu afectează dreptul de ședere al membrilor familiei sale care au cetățenia unui stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 68: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (2)(2) Termenul pentru înregistrare este de cel puțin trei luni de la data sosirii. Se eliberează imediat un certificat de înregistrare, care cuprinde numele și adresa persoanei înregistrate, precum și data înregistrării. Nerespectarea cerinței de înregistrare de către persoana respectivă o poate face pe aceasta pasibilă de sancțiuni nediscriminatorii și proporționale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 69: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (3) liniuța 1— cetățenii Uniunii cărora li se aplică articolul 7 alineatul (1) litera (a) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, o confirmare de angajare din partea angajatorului sau un certificat de angajare, ori o dovadă privind desfășurarea unei activități independente;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 70: Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2020, cauza C-181/19, Jobcenter KrefeldTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
punctul 3535 Din această jurisprudență reiese, pe de o parte, că copilul unui lucrător migrant sau al unui fost lucrător migrant beneficiază de un drept de ședere propriu în statul membru gazdă, în temeiul dreptului la egalitatea de tratament în ceea ce privește accesul la învățământ, în cazul în care dorește să urmeze cursuri în cadrul sistemului de învățământ general în acest stat membru. Pe de altă parte, recunoașterea unui drept de ședere propriu în favoarea acestui copil presupune recunoașterea unui drept de ședere corespondent în favoarea părintelui care asigură în fapt îngrijirea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C‑413/99, EU:C:2002:493, punctele 63 și 75, precum și Hotărârea din 23 februarie 2010, Teixeira, C‑480/08, EU:C:2010:83, punctul 36).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 71: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiTextul oficial ↗Pagina sursei pe site →
Vezi extrasul citat
art. 16 alin. (1)(1) Cetățenii Uniunii care și-au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectul condițiilor prevăzute la capitolul III.
Textul în documentul-sursă ↗