PROBLEMA JURIDICĂ
În aprecierea urgenței și a riscului real prevăzute de art. 7 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014, poate instanța considera comportamentul debitorului mai vechi de trei ani și obstacole legislative la executare în statul acestuia?
Faptele relevante
Un consumator domiciliat în Austria obținuse o hotărâre de restituire a pierderilor la jocuri de noroc împotriva unei societăți din Malta. După neplată, a cerut în anul 2024 conservarea unor conturi despre care considera că se aflau în Irlanda, Luxemburg, Malta și Suedia. Instanța inițială a respins cererea, invocând vechimea comportamentului indicat și lipsa urgenței; a urmat o cale de atac și trimiterea preliminară.
Soluția
Instanța poate ține seama de comportamentul debitorului manifestat cu mai mulți ani înainte și de existența unei legi a statului debitorului susceptibile să împiedice executarea. Acest răspuns se citește cu limitele motivării: riscul trebuie să fie concret și actual, iar simpla invocare a obstacolului legislativ nu este suficientă. Evaluarea faptelor rămâne instanței naționale.
Motivarea, pe scurt
Urgența și riscul real sunt două aspecte indisociabile ale aceleiași condiții. Riscul urmărit privește acte ale debitorului de risipire, ascundere, distrugere ori înstrăinare a activelor sub valoare pentru evitarea plății; creditorului nu i se cere însă proba directă a intenției subiective. Sunt necesare indicii concrete privind probabilitatea unor asemenea acte până la executare, evaluate global. Vechimea comportamentului nu îi anulează relevanța dacă riscul persistă. O lege străină poate constitui context pentru interpretarea conduitei, fără să dovedească singură riscul.
Ce putem învăța și ce limite are
Este interpretarea recentă a standardului de risc aplicabil inclusiv unei cereri pentru întreținere: probe concrete și risc persistent la depunere, fără automatism bazat pe restanțe sau pe vechimea faptelor.
Faptele sunt din domeniul jocurilor de noroc, nu al familiei. Nu se presupune că un debitor de întreținere a ascuns active doar pentru că o societate a fost acuzată de asemenea conduită în această cauză.
Dispozitivul permisiv nu elimină necesitatea riscului actual și nu transformă orice lege străină într-un motiv autonom de indisponibilizare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 34 DE EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
context/dispozitiv, par. 2
21 mai 2026(*)
Textul în documentul-sursă ↗context/dispozitiv, par. 4
În cauza C‑198/24,
Textul în documentul-sursă ↗pct. 9
TQ, care locuiește în Austria, a participat de pe teritoriul acestui stat membru la jocuri de noroc online propuse de Mr Green, o societate cu sediul în Malta care deține o licență malteză pentru jocuri de noroc online, dar nu și licența austriacă corespunzătoare în temeiul Bundesgesetz zur Regelung des Glücksspielwesens (Glücksspielgesetz) – GSpG) [Legea federală privind reglementarea jocurilor de noroc (Legea privind jocurile de noroc) – GSpG)] din 28 noiembrie 1989 (BGBl. I, 620/1989). În perioada cuprinsă între 3 ianuarie 2017 și 25 aprilie 2019, el a pierdut suma totală de 62 878 de euro.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 10
TQ a introdus la Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena, Austria), care este instanța de trimitere, o acțiune împotriva societății Mr Green având ca obiect restituirea sumelor pierdute sus‑menționate, în care a susținut că, din moment ce Mr Green nu deține o licență în temeiul acestei legi federale privind jocurile de noroc, contractul de jocuri încheiat era nul și neavenit, ceea ce implică obligația acestei societăți de a‑i rambursa mizele pierdute. Prin hotărârea din 2 decembrie 2021, instanța a admis cererea formulată de TQ și a obligat Mr Green să îi ramburseze suma totală de 62 878 de euro, majorată cu dobânzi, cheltuieli de judecată și alte costuri.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 11
Mr Green a introdus apel împotriva acestei hotărâri la Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria), care l‑a respins prin decizia din 21 februarie 2022. Această decizie, precum și hotărârea menționată au rămas definitive și au devenit executorii la 13 aprilie 2022.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 12
Întrucât sumele sus‑menționate nu i‑au fost rambursate, TQ a sesizat Bezirksgericht Innere Stadt Wien (Tribunalul Districtual din Viena‑Centru, Austria), la 13 februarie 2024, cu o cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene (denumită în continuare „ordonanța asigurătorie”), în temeiul Regulamentului nr. 655/2014, în legătură cu creanța care i‑a fost recunoscută prin hotărârea din 2 decembrie 2021 și decizia din 21 februarie 2022, cerere ce viza conturile bancare pe care Mr Green le deținea, în opinia sa, în Irlanda, Luxemburg, Malta și Suedia.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 13
În fața acestei instanțe, TQ a arătat că, în esență, în vederea adoptării acestei ordonanțe, trebuie să se țină seama de faptul că, după pronunțarea în luna ianuarie 2021 a mai multe hotărâri de încuviințare a executării silite de către instanțele austriece în cauze asemănătoare celei în care s‑a pronunțat hotărârea din 2 decembrie 2021 a Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena), introduse împotriva societății Mr Green de alți jucători care locuiesc în Austria, această societate a reziliat contractul pe care îl încheiase cu Dimoco Europe GmbH (denumită în continuare „Dimoco”), un prestator de servicii de plată austriac la care avea un sold creditor și care, până la începutul lunii februarie 2021, plătea creanțele în numele său în calitate de terț debitor. În consecință, potrivit lui TQ, exista riscul ca Mr Green să acționeze în același mod în statele membre menționate la punctul precedent din prezenta hotărâre pentru a‑și sustrage activele de la urmărirea de către creditorii săi, transferându‑le în Malta, unde, începând din luna iunie 2023, există o lege care interzice executarea hotărârilor judecătorești străine împotriva operatorilor de jocuri de noroc deținători ai unei licențe malteze.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 14
Prin hotărârea din 15 februarie 2024, Bezirksgericht Innere Stadt Wien (Tribunalul Districtual din Viena‑Centru) a respins cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii formulată de TQ pentru motivul că, pe de o parte, evenimentele care au avut loc în cursul anului 2021 nu permiteau să se rețină că executarea creanței sale a devenit imposibilă sau considerabil mai dificilă în anul 2024 și, pe de altă parte, că nu părea să existe o urgență, din moment ce TQ a introdus această cerere abia după trei ani de la obținerea titlului care impunea Mr Green să plătească creanța în cauză. În plus, această instanță a considerat, în ceea ce privește argumentația lui TQ referitoare la reglementarea malteză, că, deși este adevărat că instanțele malteze de prim grad refuză executarea hotărârilor judecătorești austriece, nu s‑a demonstrat că și instanțele superioare din acest stat membru se pronunță în același sens.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 15
TQ a introdus la instanța de trimitere o cale de atac împotriva acestei hotărâri solicitând modificarea acesteia în sensul încuviințării cererii sale de emitere a unei ordonanțe asigurătorii de indisponibilizare a conturilor bancare în cauză ale societății Mr Green.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 16
În această privință, instanța de trimitere arată mai întâi că, potrivit interpretării articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, trebuie îndeplinite două condiții pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii, și anume, pe de o parte, ca indisponibilizarea să se impună de urgență și, pe de altă parte, să existe riscul ca, în lipsa acestei indisponibilizări, executarea creanțelor în cauză să fie împiedicată sau să fie îngreunată în mod considerabil. Potrivit instanței menționate, în conformitate cu considerentul (14) al acestui regulament, existența unui asemenea risc trebuie dovedită printr‑o acțiune recent întreprinsă de debitor înainte de introducerea cererii de indisponibilizare a conturilor bancare în cauză. Or, deși, după rezilierea contractului dintre Mr Green și Dimoco, procedurile de executare silită inițiate în Austria împotriva societății Mr Green nu s‑au bucurat de succes, această societate refuzând să efectueze plăți pe baza hotărârilor judecătorești austriece prin care se dispunea rambursarea creanțelor respective, această reziliere nu ar fi o „acțiune recentă”, în sensul acestui considerent (14), întrucât TQ ar fi introdus cererea sa de emitere a unei ordonanțe asigurătorii la puțin mai mult de trei ani după acea reziliere și nu ar fi invocat alte acțiuni ale Mr Green, pentru a justifica necesitatea unei asemenea ordonanțe. În plus, potrivit aceleiași instanțe, neplata creanței în cauză nu poate constitui nici ea o „acțiune recentă”, care ar putea fi luată în considerare în sensul considerentului (14) menționat. Astfel, instanța de trimitere apreciază că, în lipsa urgenței, nu este necesar să autorizeze indisponibilizarea conturilor bancare ale debitorului pe baza acțiunilor acestuia care datează de trei ani sau mai mult.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 17
În continuare, instanța de trimitere ridică problema pertinenței, în cadrul aprecierii condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, a modificării din 12 iunie 2023 a Legii malteze privind jocurile de noroc (denumită în continuare „modificarea legii malteze privind jocurile de noroc”), care a introdus articolul 56 A (denumit în continuare „articolul 56 A”), în temeiul căruia orice acțiune împotriva operatorilor de jocuri de noroc care dețin o licență malteză este interzisă ca fiind contrară ordinii publice, iar instanțele din Malta trebuie să refuze orice recunoaștere și/sau executare în acest stat membru a unei decizii străine și/sau a unei hotărâri judecătorești străine pronunțate în urma unei asemenea acțiuni.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 18
În acest cadru, instanța de trimitere apreciază că, pe de o parte, având în vedere termenii săi, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 ar putea fi înțeles în sensul că „riscul real” ca, în lipsa indisponibilizării, executarea creanțelor să fie împiedicată sau să fie îngreunată în mod considerabil nu ar depinde numai de acțiunile debitorului, ci ar putea rezulta și din comportamentul unor terți. Astfel, modificarea legii malteze privind jocurile de noroc ar putea avea incidență în cauza principală din moment ce ar contraveni, prin modul său de redactare, articolului 22 din acest regulament și ar trebui, prin urmare, să fie considerată un obstacol la executarea creanței lui TQ în Malta.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 19
Pe de altă parte, considerentul (14) al Regulamentului nr. 655/2014 ar da o importanță hotărâtoare evaluării comparative a intereselor creditorului și a celor ale debitorului și ar face referire, în ceea ce privește riscul în cauză, la un comportament imputabil debitorului, fără să menționeze acțiunile unor terți. În fapt, din moment ce nici creditorul, nici debitorul nu ar fi avut o influență asupra adoptării modificării legii malteze privind jocurile de noroc, instanța de trimitere exprimă îndoieli cu privire la posibilitatea de a ține seama de comportamentul legiuitorului maltez în cadrul litigiului principal.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 21
În aceste condiții, Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 655/2014] trebuie interpretat în sensul că nu trebuie să se țină seama de acțiunile debitorului întreprinse în urmă cu trei ani sau mai mult și nici de obstacolele la executarea hotărârii în statul membru al debitorului?”
Textul în documentul-sursă ↗pct. 22
Prin înscrisurile depuse la grefa Curții la 21 și 24 noiembrie 2025, guvernul maltez și Mr Green au solicitat să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii, în temeiul articolului 83 din Regulamentul de procedură al Curții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 23
În susținerea cererii sale, Mr Green arată în esență că domnul avocat general a prezentat în mod inexact, la punctul 66 din concluzii, poziția acestei societăți în ceea ce privește pretinsa sa intenție de a invoca articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc pentru a se opune executării deciziilor în cauză în Malta.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 24
Guvernul maltez arată, la rândul său, în susținerea cererii sale, că concluziile domnului avocat general conțin mai multe inexactități în ceea ce privește aplicarea articolului 56 A de către instanțele malteze și faptul că această dispoziție ar permite „ascunderea” de creditor a fondurilor debitorului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 25
În această privință, trebuie amintit, pe de o parte, că, în temeiul articolului 252 al doilea paragraf TFUE, avocatul general prezintă în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, necesită intervenția sa. Nici concluziile acestuia, nici motivarea pe care se întemeiază avocatul general nu sunt obligatorii pentru Curte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2025, Storstocholms Lokaltrafik, C‑422/24, EU:C:2025:980, punctul 21, și Hotărârea din 29 ianuarie 2026, Keladis I și Keladis II, C‑72/24 și C‑73/24, EU:C:2026:51, punctul 63, precum și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 26
Pe de altă parte, Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și Regulamentul de procedură nu prevăd posibilitatea ca părțile sau persoanele interesate menționate la articolul 23 din acest statut să prezinte observații ca răspuns la concluziile prezentate de avocatul general. În consecință, dezacordul unei părți față de concluziile avocatului general, oricare ar fi chestiunile pe care le examinează în cadrul acestora, nu poate constitui prin el însuși un motiv care să justifice redeschiderea procedurii orale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2025, Storstocholms Lokaltrafik, C‑422/24, EU:C:2025:980, punctul 22, și Hotărârea din 29 ianuarie 2026, Keladis I și Keladis II, C‑72/24 și C‑73/24, EU:C:2026:51, punctul 64, precum și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 27
Rezultă că, întrucât prin cererile lor de redeschidere a fazei orale a procedurii guvernul maltez și Mr Green încearcă să răspundă la poziția exprimată de domnul avocat general în concluziile sale și să precizeze anumite elemente de fapt, se impune respingerea acestor cereri.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 35
Condițiile pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii sunt prevăzute la articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 38
Astfel, după cum a subliniat și domnul avocat general la punctul 49 din concluzii, reiese fără ambiguitate din textul articolului 7 alineatul (1) că acesta prevede obligația creditorului de a demonstra că „se impune de urgență” emiterea unei ordonanțe asigurătorii, o asemenea urgență fiind caracterizată de existența unui „risc real” ca, în lipsa unei asemenea măsuri, executarea ulterioară a creanței să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil. Caracterul urgent al necesității de a emite o asemenea ordonanță și acest „risc real” constituie, așadar, două aspecte indisociabile ale uneia și aceleiași condiții, iar nu două condiții distincte.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 42
În această privință, în legătură, în primul rând, cu noțiunea de „risc real” în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 și în special cu textul acestei dispoziții, este necesar să se constate că reiese cu claritate din acest text și mai ales din utilizarea adjectivului calificativ „real” că această noțiune trebuie interpretată în sensul că vizează riscul concret și actual la momentul introducerii cererii de emitere a unei ordonanțe asigurătorii, așadar, nu numai un risc potențial sau eventual.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 45
Prin coroborarea celui de al treilea și a celui de al patrulea paragraf ale considerentului (14), „riscul real”, în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, trebuie înțeles ca fiind riscul cauzat printr‑o acțiune intenționată a debitorului și în special prin luarea de către acesta a unor măsuri precum risipirea, ascunderea, distrugerea ori înstrăinarea activelor sale sub valoarea lor, menite să împiedice plata datoriei sale, iar nu orice altă amenințare pentru recuperarea creanței în cauză, care nu ar fi rezultatul unei asemenea fapte a debitorului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 49
În ceea ce privește circumstanțele susceptibile să demonstreze existența unui „risc real”, astfel cum este definit la punctele 42 și 45 din prezenta hotărâre, trebuie amintit, mai întâi, că articolul 8 din Regulamentul nr. 655/2014, care privește cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii, prevede la alineatul (2) litera (j) că revine creditorului sarcina de a furniza instanței sesizate o descriere a tuturor circumstanțelor relevante care justifică emiterea unei asemenea ordonanțe.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 52
Totodată, având în vedere obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 655/2014, astfel cum au fost amintite la punctul 47 din prezenta hotărâre, trebuie să se constate că, pe de o parte, pentru a asigura respectarea unui just echilibru între interesele creditorului și cele ale debitorului, precum și efectul util al articolului 7 alineatul (1) din acest regulament, standardul probatoriu necesar nu poate fi înțeles ca fiind atât de ridicat încât creditorul să fie obligat să facă dovada intenției debitorului de a se sustrage de la plata creanței, dat fiind că o asemenea cerință ar fi adesea dificil de îndeplinit în practică.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 53
Pe de altă parte, cererea creditorului de emitere a unei asemenea ordonanțe trebuie să se întemeieze pe indicii concrete de natură să dovedească existența probabilității ca, în cazul în care ordonanța nu este adoptată, debitorul să risipească, să ascundă, să distrugă ori să înstrăineze activele sale sub valoarea lor până la momentul în care intervin eventuale măsuri de executare silită.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 54
Prin urmare, atât din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, cât și din contextul în care se înscrie această dispoziție și din finalitatea urmărită de acest regulament reiese că instanța sesizată cu o cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii poate efectua o evaluare globală a circumstanțelor invocate de creditor, inclusiv, dacă este cazul, a factorilor menționați la punctul 51 din prezenta hotărâre, pentru a stabili dacă, pe baza acestor circumstanțe, există „riscul real” ca, în lipsa unei ordonanțe asigurătorii, debitorul să poată lua măsuri, cum ar fi risipirea, ascunderea, distrugerea ori înstrăinarea activelor sale sub valoarea lor, care, până la momentul în care creditorul va fi în măsură să obțină executarea unei hotărâri judecătorești existente sau viitoare, ar împiedica sau cel puțin ar îngreuna în mod considerabil executarea creanței.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 55
Ținând seama de ceea ce precedă, ar reveni instanței de trimitere, singura competentă să se pronunțe cu privire la fapte, sarcina de a efectua o evaluare globală a circumstanțelor invocate de TQ în susținerea cererii sale de emitere a unei ordonanțe asigurătorii și de a stabili dacă aceste circumstanțe constituie indicii suficiente ale existenței unui asemenea „risc real”.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 57
În legătură cu prima dintre aceste circumstanțe, trebuie arătat că, pe de o parte, după cum reiese din cuprinsul punctelor 51 și 54 din prezenta hotărâre, instanța sesizată poate ține seama de comportamentul anterior al debitorului în cadrul evaluării globale pe care va trebui să o efectueze pentru a examina necesitatea emiterii urgente a unei ordonanțe asigurătorii. În plus, nimic din Regulamentul nr. 655/2014 nu indică faptul că relevanța acestui comportament depinde în mod necesar de momentul în care s‑a manifestat. Mai mult, așa cum a subliniat domnul avocat general la punctul 70 din concluzii, acest regulament nu impune creditorului obligația de a depune cererea chiar în momentul în care ia naștere riscul invocat pentru executarea creanței sale în vederea obținerii unei asemenea ordonanțe. Astfel, este relevant în acest scop aspectul dacă acest risc persistă la momentul introducerii cererii respective.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 59
În ceea ce privește, în al doilea rând, modificarea legii malteze privind jocurile de noroc, care ar putea, potrivit creditorului, să împiedice executarea creanței sale, în special în măsura în care ar obliga instanțele din statul membru în care este stabilit debitorul să refuze recunoașterea forței executorii pe teritoriul acestuia a hotărârilor judecătorești străine, precum cele care impun debitorului să plătească creanța în cauză, trebuie amintit că, după cum reiese din cuprinsul punctului 45 din prezenta hotărâre, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 nu vizează existența oricărei amenințări pentru executarea unei creanțe, ci existența riscului real privind intenția debitorului de a se sustrage de la plata acestei creanțe. În orice caz, acest risc trebuie să fie concret și actual la momentul introducerii cererii de emitere a ordonanței asigurătorii.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 60
Rezultă că, așa cum arată în esență domnul avocat general la punctul 65 din concluzii, simpla invocare de către creditor a unei legislații naționale precum cea descrisă la punctul anterior din prezenta hotărâre nu poate fi suficientă pentru a dovedi existența „riscului real” în sensul acestui articol 7 alineatul (1). Această constatare este valabilă cu atât mai mult în ceea ce privește evaluarea necesității de a emite o ordonanță asigurătorie privind conturile bancare deținute de debitor în alte state membre decât cel care a instituit această legislație.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 61
Cu toate acestea, o instanță sesizată cu o cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, atunci când efectuează o evaluare globală a circumstanțelor relevante invocate de creditor, poate ține seama de o legislație națională precum cea menționată la punctul 59 din prezenta hotărâre ca element contextual care permite să se aprecieze domeniul acțiunilor debitorului pentru a stabili existența intenției sale de a se sustrage de la plata creanței în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 62
Rezultă din tot ceea ce precedă că articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie interpretat în sensul că o instanță națională sesizată cu o cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene poate ține seama, pentru a stabili dacă adoptarea acestei ordonanțe se impune de urgență, pe de o parte, de comportamentul debitorului care s‑a manifestat cu mai mulți ani înainte de introducerea acestei cereri și, pe de altă parte, de existența în statul membru în care este stabilit debitorul a unei legi susceptibile să împiedice executarea creanței respective.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.