PROBLEMA JURIDICĂ
Drepturile victimei impun informarea și participarea acesteia într-o cale extraordinară privind condamnarea în lipsă, când victima nu s-a constituit parte civilă? Dreptul UE se opune unui standard național mai favorabil rejudecării pentru persoana condamnată?
Faptele relevante
O persoană condamnată în lipsă în Italia pentru infracțiuni violente a cerut anularea hotărârii definitive și un nou proces, susținând că nu cunoscuse procedura. Instanța de trimitere a ridicat problema participării victimei neconstituite parte civilă în această cale de atac și a riscului reaudierii ei după reluarea procesului. Procedura privea condițiile judecării în lipsă, nu reevaluarea directă a vinovăției în fața CJUE (pct. 2, 18–38).
Motivarea, pe scurt
Curtea diferențiază drepturile victimei în funcție de rolul său național și de obiectul strict procedural al căii extraordinare. Reafirmă că art. 18 nu garantează o singură audiere și că măsurile de protecție respectă dreptul la apărare; un nou proces poate implica reaudierea. Totodată, statele pot oferi o protecție mai ridicată atât drepturilor victimei, cât și prezenței acuzatului la proces, în limitele dreptului UE (pct. 75–90, 93, 102–122).
Ce putem învăța și ce limite are
Confirmă, la nivel european, că reducerea victimizării prin reaudieri trebuie conciliată cu dreptul la apărare și că nu există o garanție universală de audiere unică.
Nu privește o cerere română de pseudonim sau art. 35³ din Legea nr. 211/2004.
Nu impune reaudierea obișnuită a victimei; în România rămâne aplicabilă condiția necesității stricte.
Soluția privind participarea victimei într-o cale extraordinară italiană nu se transferă automat procedurii române.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 88
88 În plus, Curtea a statuat deja că nu rezultă din modul de redactare a articolului 18 din Directiva 2012/29 că legiuitorul Uniunii a prevăzut, printre măsurile menite să protejeze victima unei infracțiuni, limitarea la o singură audiere a acesteia în cursul procedurii judiciare (Hotărârea din 29 iulie 2019, Gambino și Hyka, C‑38/18, EU:C:2019:628, punctul 51).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 89
89 Pe de altă parte, articolul 18 din Directiva 2012/29 conferă victimelor dreptul la protecție, „fără a aduce atingere dreptului la apărare”. În același sens, considerentul (58) al acestei directive enunță că amploarea măsurilor adecvate de protecție în cursul procedurii penale pentru victimele identificate ca vulnerabile la victimizarea secundară și repetată sau la intimidare și răzbunare ar trebui stabilită „fără a aduce atingere drepturilor apărării și în conformitate cu normele privind marja de apreciere a instanței” (Hotărârea din 29 iulie 2019, Gambino și Hyka, C‑38/18, EU:C:2019:628, punctul 52).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 90
90 Rezultă că articolul 18 din Directiva 2012/29 nu se opune, în principiu, ca victima unei infracțiuni să fie audiată din nou în cadrul unei noi proceduri, astfel cum s‑ar putea întâmpla în cazul în care hotărârea de condamnare ar fi anulată la finalul procedurii prevăzute la articolul 629‑bis din Codul de procedură penală.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.