PROBLEMA JURIDICĂ
Care este conținutul dreptului de a fi ascultat înaintea unei decizii de returnare: asupra căror aspecte, cu ce informare prealabilă și cu ce posibilitate de asistență juridică?
Faptele relevante
Un resortisant al unui stat terț locuise legal în Franța pentru studii, dar nu solicitase reînnoirea ultimului permis. În timpul demersurilor pentru o activitate independentă a fost invitat la poliția de frontieră și s-a prezentat de bunăvoie. Audierea a privit șederea, parcursul personal, situația familială și eventuala plecare. În aceeași zi a fost emisă decizia contestată, cu termen de plecare voluntară de 30 de zile (par. 18–25).
Soluția
Dreptul de a fi ascultat include posibilitatea efectivă de a prezenta, înaintea deciziei de returnare, observații asupra legalității șederii, asupra eventualei aplicări a art. 5 și art. 6 alin. (2)–(5) din Directiva 2008/115 și asupra modalităților returnării. Nu există în toate cazurile obligația unei avertizări prealabile distincte privind decizia, comunicării tuturor elementelor înaintea audierii ori acordării unui timp separat de reflecție, dacă observațiile pot fi formulate util și efectiv. Persoana poate apela la un consilier, fără compromiterea procedurii; dreptul de a fi ascultat nu obligă statul să asigure gratuit această asistență în procedura administrativă (par. 68–71 și dispozitiv).
Motivarea, pe scurt
Art. 41 din Cartă vizează instituțiile Uniunii, dar dreptul de a fi ascultat obligă autoritățile naționale prin principiul general al respectării dreptului la apărare atunci când aplică dreptul Uniunii (par. 30–40). Autoritatea trebuie să examineze viața de familie, interesul copilului și sănătatea, iar persoana trebuie să coopereze oferind informațiile relevante (par. 47–51). O audiere distinctă despre returnare nu este necesară dacă posibilitatea anterioară de a prezenta observații a fost efectivă. Curtea reține însă că informațiile imposibil de anticipat ori care cer verificări pot impune o posibilitate adecvată de răspuns (par. 54–56). Durata audierii, luată izolat, nu este criteriul decisiv; contează ce a putut persoana să explice (par. 67). Asistența gratuită în calea de atac prevăzută de art. 13 nu se confundă cu suportarea costului consilierului la audierea administrativă (par. 64–71).
Ce putem învăța și ce limite are
Ajută la formularea criticilor concrete că Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) nu a ascultat ori nu a evaluat efectiv situația familiei, copilului și sănătății, fără a promite anulare pentru lipsa unei formalități care nu este obligatorie în orice cauză.
Cauza nu privește divorțul ori un părinte al unui minor român; aceste temeiuri trebuie dovedite distinct în dreptul aplicabil.
Hotărârea nu stabilește un drept absolut la a doua audiere ori la asistență gratuită înaintea oricărui act administrativ.
Hotărârea nu arată dacă decizia franceză a fost anulată definitiv; acesta nu este obiectul hotărârii preliminare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 49
49 Rezultă că, atunci când autoritatea națională competentă intenționează să adopte o decizie de returnare, această autoritate trebuie neapărat să respecte obligațiile impuse de articolul 5 din Directiva 2008/115 și să asculte persoana interesată cu privire la acest aspect.
Textul în documentul-sursă ↗par. 50
50 În această privință, revine persoanei interesate obligația să coopereze cu autoritatea națională competentă în cursul audierii sale, în scopul de a‑i furniza acesteia toate informațiile relevante cu privire la situația sa personală și familială și în special pe cele care pot justifica neadoptarea unei decizii de returnare.
Textul în documentul-sursă ↗par. 54
54 În continuare, la punctul 60 din Hotărârea Mukarubega (EU:C:2014:2336), Curtea a considerat că, întrucât decizia de returnare este, în temeiul Directivei 2008/115, strâns legată de constatarea caracterului ilegal al șederii, dreptul de a fi ascultat nu poate fi interpretat în sensul că autoritatea națională competentă care intenționează să adopte în același timp, în privința unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală, o decizie prin care se constată șederea ilegală și o decizie de returnare ar trebui în mod necesar să asculte persoana interesată, astfel încât să îi permită să își exprime punctul de vedere în mod specific cu privire la această din urmă decizie, din moment ce persoana interesată a avut posibilitatea să prezinte, în mod util și efectiv, punctul său de vedere cu privire la ilegalitatea șederii sale și motive care pot justifica, în temeiul dreptului național, abținerea autorității menționate de a adopta o decizie de returnare.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.