PROBLEMA JURIDICĂ
Hotărârea care stabilește o penalitate pentru încălcări viitoare ale unui ordin de încetare, fără fixarea definitivă a cuantumului, dispensează creditorul de proba probabilității câștigării fondului potrivit art. 7 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014?
Faptele relevante
Într-un litigiu comercial privind folosirea unei mărci, instanțele belgiene au impus încetarea anumitor activități sub sancțiunea unei penalități pentru fiecare încălcare. Creditorul a calculat ulterior penalități și a cerut o ordonanță europeană asupra conturilor franceze ale unei societăți cu sediul în Irlanda. Instanța de trimitere a pus problema efectului titlului asupra verificării creanței concrete.
Soluția
O asemenea hotărâre asupra penalităților pentru încălcări viitoare, care nu stabilește definitiv cuantumul penalității, nu este titlul care dispensează creditorul de proba cerută de art. 7 alin. (2). Creditorul trebuie să prezinte probe suficiente privind probabilitatea câștigării fondului pentru creanța invocată.
Motivarea, pe scurt
Noțiunea de creanță include sume determinate ori determinabile provenite din evenimente deja produse; avantajele titlului presupun o hotărâre executorie referitoare la suma specifică sau determinabilă în momentul adoptării. În speță, încălcările generatoare ale penalității erau viitoare față de hotărârea inițială. A considera suficientă o obligație teoretic determinabilă, dar încă incertă, ar înlătura nejustificat verificarea creanței și ar afecta echilibrul dintre părți.
Ce putem învăța și ce limite are
Titlul trebuie corelat cu suma concretă a cărei conservare se cere; simplul caracter executoriu al unui document nu înlătură automat verificarea creanței efectiv invocate.
Nu este o hotărâre despre întreținere și nu poate fi transpusă automat într-o interdicție pentru orice pensie stabilită procentual.
Sumele pretinse și unitatea penalității sunt relatate separat de soluția interpretativă; CJUE nu a lichidat penalitatea și nu a dispus aici indisponibilizarea.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 29 DE EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 18
Prin hotărârea tribunal de commerce de Liège (Tribunalul Comercial din Liège, Belgia) din 3 septembrie 2013, confirmată printr‑o hotărâre a cour d’appel de Liège (Curtea de Apel din Liège, Belgia) din 6 ianuarie 2015, s‑a dispus ca, sub sancțiunea unei penalități cu titlu cominatoriu de 2500 de euro pentru fiecare încălcare, Soft Paris și Soft Paris Parties să înceteze printre altele orice comercializare pe teritoriul Benelux a produselor și serviciilor lor sub marca verbală SOFT PARIS.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 19
La 27 aprilie 2021, Starkinvest a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 86694,22 euro, din care 85000 de euro reprezentând penalități cu titlu cominatoriu pentru perioada cuprinsă între 24 martie și 27 aprilie 2021.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 20
Prin cererea introductivă depusă la 3 mai 2021 la grefa tribunal de première instance de Liège (Tribunalul de Primă Instanță din Liège, Belgia), Starkinvest a solicitat autorizarea unei indisponibilizări asigurătorii europene a conturilor bancare, până la concurența sumei de 85000 de euro, asupra oricărei sume care se află în mod potențial în conturile bancare franceze ale Soft Paris Parties, societate al cărei sediu social se află în Irlanda.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 21
În cadrul analizei condițiilor pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii de indisponibilizare a acestor conturi bancare, judecătorul delegat cu luarea măsurilor de indisponibilizare din cadrul tribunal de première instance de Liège (Tribunalul de Primă Instanță din Liège), care este instanța de trimitere, arată că articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014 instituie un regim care distinge două ipoteze, prima potrivit căreia creditorul dispune deja de un titlu executoriu și este, prin urmare, scutit de justificarea temeiniciei creanței sale, iar a doua potrivit căreia creditorul nu dispune de un asemenea titlu, astfel încât trebuie să prezinte probe că, în mod probabil, va avea câștig de cauză pe fond cu privire la creanța pe care o are împotriva debitorului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 22
Rezultă, potrivit instanței de trimitere, că examinarea pe care trebuie să o efectueze în speță depinde de aspectul dacă Starkinvest se poate prevala de hotărârea pronunțată de cour d’appel de Liège (Curtea de Apel din Liège) la 6 ianuarie 2015 ca fiind titlu executoriu, și anume o hotărâre judecătorească „care să oblige debitorul să plătească creanța”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 23
În această privință, instanța de trimitere subliniază că hotărârea menționată, prin care se dispune plata de penalități cu titlu cominatoriu către Starkinvest în cazul încălcării ordinului de încetare, nu include cuantumul exact al penalităților, acesta nefiind, prin definiție, cunoscut încă la data hotărârii respective. Cu toate acestea, în temeiul dreptului belgian, nu ar fi necesară stabilirea cuantumului final al penalităților cu titlu cominatoriu înainte de indisponibilizarea asigurătorie, din moment ce hotărârea judecătorească prin care se dispune plata de penalități cu titlu cominatoriu este executorie și este notificată. Instanța competentă s‑ar pronunța cu privire la acest aspect numai în cadrul procedurii de opoziție la indisponibilizarea efectuată.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 24
Or, în măsura în care „creanța” este definită la articolul 4 din Regulamentul nr. 655/2014 ca fiind „o creanță de plată a unei sume de bani specifice care a ajuns la scadență sau o creanță de plată a unei sume de bani determinabile care decurge dintr‑o tranzacție sau dintr‑un eveniment care a avut deja loc, cu condiția ca instanța să poată fi sesizată cu privire la acest drept”, instanța de trimitere ridică problema dacă penalitatea cu titlu cominatoriu, ale cărei principiu și cuantum de bază sunt stabilite printr‑o hotărâre judecătorească, dar al cărei cuantum exigibil variază însă în funcție de eventualele încălcări viitoare ale debitorului, poate fi considerată o „creanță” în sensul acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 25
Instanța de trimitere arată în esență că, în cazul unui răspuns afirmativ, hotărârea prin care se stabilește o penalitate cu titlu cominatoriu ar putea fi considerată o hotărâre judecătorească „care să oblige debitorul să plătească creanța”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014, ceea ce ar lipsi instanța din statul membru de origine, sesizată cu o cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii, de orice competență în ceea ce privește controlul aparenței creanței invocate. Un astfel de control ar permite totuși instanței sesizate să verifice dacă penalitatea cu titlu cominatoriu în privința căreia se solicită emiterea unei ordonanțe asigurătorii este într‑adevăr datorată, dacă nu se aplică nicio normă de prescripție și dacă au fost respectate toate normele procedurale, inclusiv cele referitoare la caracterul informativ al notificării penalității cu titlu cominatoriu pronunțate.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 26
Pe de altă parte, instanța de trimitere ridică problema dacă este necesar să fie luat în considerare articolul 55 din Regulamentul nr. 1215/2012 în interpretarea care trebuie efectuată, în măsura în care acest articol prevede că hotărârile prin care se dispune plata unor penalități pronunțate într‑un stat membru sunt executorii în statul membru solicitat numai dacă suma a fost stabilită în mod definitiv de instanța de origine.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 27
În plus, instanța de trimitere ridică problema dacă, în măsura în care se admite că o hotărâre judecătorească prin care se dispune plata unei penalități cu titlu cominatoriu trebuie calificată drept o hotărâre judecătorească „care să oblige debitorul să plătească creanța”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014, și că prezența unui astfel de titlu executoriu are ca efect lipsirea instanței însărcinate să autorizeze sau nu indisponibilizarea asigurătorie europeană de puterea sa de apreciere în ceea ce privește aparența unei creanțe, este necesară stabilirea în prealabil a cuantumului final al penalităților cu titlu cominatoriu.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 28
În aceste condiții, judecătorul delegat cu luarea măsurilor de indisponibilizare din cadrul tribunal de première instance de Liège (Tribunalul de Primă Instanță din Liège) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) O hotărâre judecătorească notificată prin care o parte este obligată la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul încălcării unui ordin de încetare constituie o hotărâre judecătorească care obligă debitorul să plătească creanța creditorului în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul [nr. 655/2014]? 2) Intră în sfera noțiunii de «hotărâre judecătorească», în sensul articolului 4 din Regulamentul [nr. 655/2014], o hotărâre judecătorească prin care o parte este obligată la plata unei penalități cu titlu cominatoriu și care, deși este executorie în țara de origine, nu stabilește în mod definitiv suma, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul [nr. 1215/2012]?”
Textul în documentul-sursă ↗pct. 34
Prin intermediul celor două întrebări preliminare, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie interpretat în sensul că o hotărâre judecătorească ce obligă un debitor la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul unei încălcări viitoare a unui ordin de încetare și care, prin urmare, nu stabilește definitiv cuantumul acestei penalități constituie o hotărâre judecătorească care să oblige debitorul respectiv să plătească creanța, în sensul acestei dispoziții, astfel încât creditorul care solicită emiterea unei ordonanțe asigurătorii de indisponibilizare este scutit de obligația de a prezenta probe suficiente pentru a convinge această instanță că, în mod probabil, va avea câștig de cauză pe fond cu privire la creanța pe care o are împotriva debitorului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 37
În plus, trebuie să se arate că termenii „hotărâre judecătorească” și „creanță”, utilizați la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014, sunt definiți la punctele 5 și, respectiv, 8 ale articolului 4 din acest regulament.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 38
Termenul „creanță” este definit la articolul 4 punctul 5 din Regulamentul nr. 655/2014 ca fiind „o creanță de plată a unei sume de bani specifice care a ajuns la scadență sau o creanță de plată a unei sume de bani determinabile care decurge dintr‑o tranzacție sau dintr‑un eveniment care a avut deja loc, cu condiția ca instanța să poată fi sesizată cu privire la acest drept”.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 39
Așadar, dacă ordonanța asigurătorie poată fi solicitată în scopul garantării creanțelor deja exigibile, aceasta trebuie să fie situația și pentru creanțele care nu au devenit încă exigibile, atât timp cât ele decurg dintr‑o tranzacție sau dintr‑un eveniment care a avut deja loc și cuantumul lor poate fi determinat atunci când sunt prezentate în instanță în scopul emiterii acestei ordonanțe.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 41
Astfel, după cum a arătat domnul avocat general la punctele 65 și 66 din concluzii, tranzacția sau evenimentul aflat la originea creanței care nu a devenit încă exigibilă, prevăzută la articolul 4 punctul 5 din Regulamentul nr. 655/2014, trebuie să preceadă adoptarea hotărârii judecătorești care să oblige debitorul să plătească creanța, amintită la articolul 7 alineatul (2) din acest regulament, ceea ce, în mod vădit, nu este cazul în speță, întrucât încălcarea ordinului de încetare care poate conduce la plata unei penalități cu titlu cominatoriu nu poate avea loc decât ulterior adoptării hotărârii judecătorești prin care se stabilește penalitatea cu titlu cominatoriu.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 42
Termenul „hotărâre judecătorească”, care este definit la articolul 4 punctul 8 din Regulamentul nr. 655/2014 ca fiind „o hotărâre pronunțată de o instanță dintr‑un stat membru, indiferent de denumirea acestei hotărâri”, trebuie să fie interpretat în sensul că este necesar ca această hotărâre să aibă caracter executoriu [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2019, K.H.K. (Indisponibilizarea conturilor bancare), C‑555/18, EU:C:2019:937, punctul 44].
Textul în documentul-sursă ↗pct. 43
Având în vedere cele de mai sus, expresia „hotărâre judecătorească care să oblige debitorul să plătească creanța”, utilizată la articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014, trebuie înțeleasă ca fiind o hotărâre executorie prin care debitorul este obligat la plata unei sume de bani specifice sau determinabile la momentul adoptării acestei hotărâri.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 44
Or, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctele 62, 63 și 73 din concluzii, deși o hotărâre judecătorească prin care se stabilește un cuantum de bază pentru penalitatea cu titlu cominatoriu aplicabilă în cazul încălcării unui ordin de încetare, presupunând că această hotărâre este executorie, implică, desigur, obligarea la plata unei sume de bani teoretic determinabilă, această hotărâre nu poate totuși să conțină cuantumul precis al creanței ce trebuie recuperată, acest cuantum depinzând de evenimente viitoare și nefiind, așadar, cunoscut la data adoptării hotărârii judecătorești prin care se stabilește penalitatea cu titlu cominatoriu respectivă.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 46
Astfel, articolul 6 din Regulamentul nr. 655/2014 prevede în mod expres la alineatul (3) că, în cazul în care creditorul a obținut deja o hotărâre judecătorească, competența „de a emite o ordonanță asigurătorie pentru creanța menționată în hotărârea judecătorească” aparține instanțelor din statul membru în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 47
De asemenea, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (g) punctul (ii) din Regulamentul nr. 655/2014, creditorul poate solicita emiterea unei ordonanțe asigurătorii pentru „cuantumul creanței principale, după cum este specificat în hotărârea judecătorească […] sau al unei părți a acesteia”.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 48
Așadar, în măsura în care o hotărâre judecătorească prin care o parte este obligată la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul unei viitoare încălcări a unui ordin de încetare nu conține cuantumul precis al creanței care trebuie recuperată, aceasta nu poate constitui o „hotărâre judecătorească care să oblige debitorul să plătească creanța”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014, care dispensează creditorul de obligația de a prezenta probe suficiente pentru a convinge instanța sesizată cu o cerere de emitere a unei asemenea ordonanțe că, în mod probabil, va avea câștig de cauză pe fond cu privire la creanța pe care o are împotriva debitorului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 50
Astfel, articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014 coroborat cu considerentul (14) al acestuia urmărește să stabilească un echilibru corespunzător între interesele creditorului și cele ale debitorului, în sensul că prevede condiții diferite pentru emiterea ordonanței asigurătorii după cum creditorul a obținut deja sau nu, într‑un stat membru, un titlu care impune debitorului să plătească creanța. În special, în primul caz, creditorul nu trebuie să demonstreze decât caracterul urgent al măsurii datorat existenței unui pericol iminent, în timp ce în al doilea caz, acesta trebuie de asemenea să convingă instanța de fumus boni iuris [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2019, K.H.K. (Indisponibilizarea conturilor bancare), C‑555/18, EU:C:2019:937, punctul 40].
Textul în documentul-sursă ↗pct. 51
După cum a subliniat domnul avocat general la punctul 75 și următoarele din concluzii, o interpretare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014, potrivit căreia obligarea la plata unei sume de bani teoretic determinabilă, dar care rămâne incertă, ar constitui o „hotărâre judecătorească care să oblige debitorul să plătească creanța”, în sensul dispoziției amintite, ar putea aduce atingere echilibrului menționat la punctul 50 din prezenta hotărâre, ce constă în evaluarea comparativă, după cum reiese din considerentul (14) al acestui regulament, a interesului creditorului, care urmărește să i se emită o ordonanță asigurătorie, și cel al debitorului, de a împiedica utilizarea abuzivă a unei asemenea ordonanțe.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 52
În consecință, cerința privind stabilirea cuantumului precis al creanței ce trebuie recuperată și, prin urmare, cea privind stabilirea cuantumului penalității cu titlu cominatoriu înainte de notificarea ordonanței asigurătorii se justifică prin respectarea echilibrului corespunzător care trebuie menținut între interesele creditorului și cele ale debitorului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 53
În această privință, trebuie amintit că dreptul belgian, întrucât aplică în materie de penalități cu titlu cominatoriu unele dispoziții adoptate în urma aprobării Convenției Benelux referitoare la Legea uniformă privind penalitățile cu titlu cominatoriu, semnată la Haga la 26 noiembrie 1973, se distinge de normele în vigoare în celelalte state membre.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 54
Pentru a remedia dificultățile ce ar fi putut rezulta din divergențele dintre legislațiile statelor membre cu privire la acest aspect, a fost inserată o dispoziție specială la articolul 43 din Convenția din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 1972, L 299, p. 32, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 10), normă potrivit căreia „[h]otărârile străine prin care se dispune plata unor daune cominatorii nu sunt executorii în statul în care se solicită recunoașterea decât dacă suma a fost stabilită în mod irevocabil de instanțele din statul [membru] de origine”. Această normă a fost preluată în aceiași termeni la articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) și se regăsește în prezent, în esență, la articolul 55 din Regulamentul nr. 1215/2012 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2015, Bohez, C‑4/14, EU:C:2015:563, punctul 56).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 55
Deși Regulamentul nr. 655/2014 nu cuprinde o normă echivalentă referitoare la penalitatea cu titlu cominatoriu, nu se poate deduce totuși din această situație că intenția legiuitorului Uniunii ar fi fost de a exclude penalitatea cu titlu cominatoriu din domeniul de aplicare al acestui regulament. Astfel, articolul 48 litera (b) din regulamentul amintit prevede că acesta nu aduce atingere Regulamentului nr. 1215/2012. În plus, cerința privind stabilirea cuantumului precis al creanței ce trebuie recuperată și privind stabilirea în prealabil a cuantumului penalității cu titlu cominatoriu nu numai că se înscrie în obiectivul de eficiență urmărit de Regulamentul nr. 655/2014, ci se conciliază și cu evaluarea comparativă a intereselor pe care acesta o efectuează (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 septembrie 2015, Bohez, C‑4/14, EU:C:2015:563, punctele 46 și 57).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 56
Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie interpretat în sensul că o hotărâre judecătorească care obligă un debitor la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul unei încălcări viitoare a unui ordin de încetare și care, prin urmare, nu stabilește definitiv cuantumul acestei penalități nu constituie o hotărâre judecătorească care să oblige debitorul respectiv să plătească creanța, în sensul acestei dispoziții, astfel încât creditorul care solicită emiterea unei ordonanțe asigurătorii nu este scutit de obligația de a prezenta probe suficiente pentru a convinge instanța sesizată cu o cerere de emitere a acestei ordonanțe că, în mod probabil, va avea câștig de cauză pe fond cu privire la creanța pe care o are împotriva debitorului.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.