PROBLEMA JURIDICĂ
Poate încălcarea normelor de litispendență de către instanța sesizată ulterior să justifice singură refuzul recunoașterii unei hotărâri definitive, în special prin ordinea publică?
Faptele relevante
O procedură de separare, care privea și copilul, fusese introdusă în Italia înaintea cererii de divorț, care privea și copilul, formulate în România. Instanța română a pronunțat divorțul în pofida excepției de litispendență. Hotărârea română a dobândit autoritate de lucru judecat (pct. 21). În Italia s-a ridicat problema recunoașterii sale, iar instanța supremă italiană a solicitat interpretarea CJUE.
Soluția
Normele de litispendență se opun refuzului recunoașterii unei hotărâri definitive numai pentru motivul încălcării lor de instanța sesizată ulterior. Încălcarea nu justifică în sine nerecunoașterea pe motiv de contrarietate evidentă cu ordinea publică.
Motivarea, pe scurt
Curtea pornește de la încrederea reciprocă și de la caracterul limitativ și strict al motivelor de nerecunoaștere. Ordinea publică nu poate reintroduce controlul competenței. Faptul că art. 24 menționează expres art. 3–14 nu permite transformarea nerespectării litispendenței într-un motiv autonom de refuz. Instanța solicitată nu poate refuza numai fiindcă apreciază că dreptul național sau dreptul UE a fost aplicat greșit.
Ce putem învăța și ce limite are
Delimitează încălcarea litispendenței de motivele de refuz și împiedică extinderea controlului instanței solicitate asupra fondului sau competenței.
Nu privește o simplă eroare în certificatul european.
Nu exclude motive distincte de incompatibilitate între hotărâri; expunerea cauzei de la punctul 28 tratează separat această problemă.
Nu dovedește existența unei practici naționale unitare și nu stabilește termenele actuale ale procedurii române.
Soluția se referă la hotărârea rămasă definitivă din ipoteza trimiterii.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 54
54 Trebuie adăugat că instanța din statul solicitat nu poate, în caz contrar fiind repusă în discuție finalitatea Regulamentelor nr. 2201/2003 și nr. 44/2001, să refuze recunoașterea unei hotărâri pronunțate în alt stat membru numai pentru motivul că apreciază că în acea hotărâre dreptul național sau dreptul Uniunii a fost aplicat greșit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Diageo Brands, C‑681/13, EU:C:2015:471, punctul 49, și Hotărârea din 19 noiembrie 2015, P, C‑455/15 PPU, EU:C:2015:763, punctul 46).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 55
55 Această analiză este susținută de faptul că motivele de refuz al recunoașterii unei hotărâri ca urmare a caracterului său vădit contrar ordinii publice, care figurează la articolul 22 litera (a) și la articolul 23 litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003, precum și la articolul 34 din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie să primească o interpretare strictă, întrucât constituie un obstacol în calea realizării unuia dintre obiectivele fundamentale ale acestor regulamente, astfel cum s‑a amintit la punctul 46 din prezenta hotărâre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2015, P, C‑455/15 PPU, EU:C:2015:763, punctul 36).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 56
56 În consecință, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că normele de litispendență care figurează la articolul 27 din Regulamentul nr. 44/2001 și la articolul 19 din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretate în sensul că, atunci când, în cadrul unui litigiu în materie matrimonială, a răspunderii părintești sau de obligații de întreținere, instanța sesizată în al doilea rând adoptă, cu nerespectarea acestor norme, o hotărâre rămasă definitivă, ele se opun ca instanțele din statul membru în care se află prima instanță sesizată să refuze, pentru acest unic motiv, să recunoască această hotărâre. În special, această încălcare nu poate justifica, în sine, nerecunoașterea hotărârii respective pentru motivul caracterului său vădit contrar ordinii publice a acestui stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
Normele de litispendență care figurează la articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială și la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 trebuie interpretate în sensul că, atunci când, în cadrul unui litigiu în materie matrimonială, a răspunderii părintești sau de obligații de întreținere, instanța sesizată în al doilea rând adoptă, cu nerespectarea acestor norme, o hotărâre rămasă definitivă, ele se opun ca instanțele din statul membru în care se află prima instanță sesizată să refuze, pentru acest unic motiv, să recunoască această hotărâre. În special, această încălcare nu poate justifica, în sine, nerecunoașterea hotărârii respective pentru motivul caracterului său vădit contrar ordinii publice a acestui stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.